Inegalitatea veniturilor și impactul politicilor președintelui Trump asupra ei se prefigurează a deveni un subiect major în campania prezidențială din 2020. Din fericire, Oficiul pentru Buget al Congresului (CBO), instituție apolitică, tocmai a publicat un raport privind inegalitatea veniturilor în SUA până la finalul lui 2016 - adică în preajma datei la care dl Trump a preluat președinția. Să vă stricăm surpriza: Situația se îmbunătățea ușor după cei opt ani de președinție ai lui Barack Obama, dar ar putea foarte bine s-o fi luat în direcția opusă de atunci, potrivit Washington Post, citat de Rador.
Concluzia CBO este aceea că sistemul de impozitare progresivă al țării și programele de asistență socială bazate pe nivelul veniturilor, cum e Medicaid (extins prin Obamacare), precum și asistența alimentară [bonuri de masă pentru săraci - n.trad.] au contrabalansat semnificativ distribuția veniturilor tot mai dezechilibrată în favoarea păturii de sus, cauzată exclusiv de piață prin intermediul salariilor orare și lunare și al profiturilor din investiții, în perioada 1978-2016.
În consecință coeficientul Gini utilizat în SUA - o modalitate de măsurare cuprinzătoare a inegalității veniturilor, unde 1,0 e cel mai mare scor al inegalității și 0,0 e cel mai mic - se situa la 0,42 la finalul lui 2016, după deducerea impozitelor și subvențiilor. Este cel mai ridicat coeficient Gini înregistrat în oricare democrație industrializată; e totuși un pic sub cel înregistrat la sfârșitul mandatului președintelui George W. Bush. Poate cel mai important aspect, tendința era descendentă, semnalând o scădere a inegalității în momentul în care dl Obama părăsea președinția.
CBO nu a putut deocamdată să măsoare ce s-a petrecut în ultimii doi ani. Însă toate datele indică un regres. Cea mai mare schimbare de politici din acest interval - reducerea fiscalității de către Trump, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2018 - a împins în sus distribuirea veniturilor, după deducerea impozitelor. Aproximativ 27,2% din beneficiile rezultate din modificarea impozitării individuale prevăzute de respectiva lege le revin celor mai bogate 1% din gospodării, conform Center on Budget and Policy Priorities.
Cât despre subvențiile pentru săraci, cele mai agresive eforturi ale administrației Trump și Congresului republican de a le reduce (ori a le elimina, în cazul Obamacare) pe cale legislativă au fost într-adevăr oprite. Casa Albă a propus însă pe 23 iulie o schimbare legislativă, prin decret executiv, care ar urma să elimine 3,1 milioane de oameni din cei 40 de milioane înscriși în prezent în Programul de Asistență Nutritivă Suplimentară, suprimând astfel subvenții anuale de aproximativ 2,5 miliarde dolari. Așadar administrația nu a renunțat să caute modalități de a restrânge programele federale care transferă bani de sus în jos pe scara distribuirii.
Desigur, există unele indicii încurajatoare cum că piața muncii începe să funcționeze într-o manieră mai echitabilă: salariul orar pentru cei 10% cel mai prost plătiți angajați cu vârste peste 25 de ani crește mai rapid de la începutul lui 2017 decât cel al angajaților cu venituri medii. Tendința se datorează în bună măsură unei contracții a pieței muncii, datând dinaintea mandatului dlui Trump, și, într-adevăr, reducerilor sale fiscale, despre care el afirmă că au încurajat și mai mult angajarea. Creșterea salariilor minime la nivel statal și local, căreia republicanii i s-au opus, ar putea să joace și ea un rol.
Capitalismul de piață este cel mai bun sistem de generare de bogăție și venituri pe care lumea l-a cunoscut vreodată; sunt însă necesare politici înțelepte din partea guvernului pentru ca roadele lui să fie împărțite de cât mai mulți și cât mai echitabil. Nu e nevoie ca inegalitatea de venituri din SUA să fie cea mai rea din lumea industrializată, și cu politici mai bune nici nu ar fi fost.
36
51
