În cei 15 ani de la extinderea UE spre Est, noile state membre s-au dezvoltat rapid din punct de vedere economic – dar şi acest lucru are un preţ. Unele dintre ele nu au internalizat valorile fundamentale ale UE, potrivit Suddeutsche Zeitung, citat de Rador.
Au trecut 15 ani de la extinderea UE spre Est şi majoritatea noilor state membre au înregistrat de atunci o dezvoltare economică pozitivă. Cu toate acestea, naţionalismul care a prins puteri şi continua demolare a statului de drept – mai ales în Polonia şi Ungaria – au relativizat bilanţul politic. Între aceste două evoluţii există o legătură, afirmă fostul comisar european László Andor în cadrul unui discurs rostit la unul din seminarele de la München organizate de Institutul Ifo şi cotidianul citat.
„Faptul că puterea economică a statelor răsăritene se situează încă în urmă în raport european nu constituie o mare surpriză”, afirmă fostul comisar UE până în 2014, care predă acum politică economică în cadrul Universităţii Corvinus din Budapesta. Mai este un lung drum de parcurs până când aceste ţări se vor alinia din punct de vedere economic. Însă: „Există o apropiere înceată dar permanentă.”
Procesul are însă şi un preţ, a spus Andor. Salariile mici şi impozitele reduse pentru companii urmează să facă ţările est-europene atractive – mai ales pentru firme din străinătate. Consecinţa logică este însă că în timp ce capitalul merge din Vest în Est, munca emigrează în direcţia opusă. Întrucât statele au un spaţiu de acţiune mai mic datorită impozitelor mici, duc lipsă de investiţii, educaţie şi sănătate. „Acest lucru împiedică formarea atât a unei forţe de muncă mai bine pregătite, cât şi a inovaţiilor. Populaţia este prinsă într-o capcană din care este greu să iasă”, a afirmat Andor.
Ambivalenţa modelului de creştere se manifestă în mod deosebit în Ungaria. Aici s-a accelerat slăbirea statului social: au fost reduse peste tot ajutorul de şomaj, alocaţiile pentru copii şi educaţia. Deosebit de rea este aşa-numita „lege a sclaviei” care a intrat în vigoare la începutul anului. Legea permite angajatorilor să acorde până la 400 ore suplimentare, urmând ca plata pentru acestea să poată fi amânată până la trei ani. Numărul maghiarilor care părăsesc ţara este în creştere, de aceea există o lipsă de forţe de muncă, ceea ce duce din nou la efectuarea unor ore suplimentare de către alţii. Un cerc vicios.
În final nu este nesemnificativă nici problema integrării în zona euro. Andor face diferenţa între ţările care doresc uniunea monetară dar nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru aceasta cum ar fi criteriile de la Maastricht – cum este cazul României, Bulgariei şi Croaţiei – şi pe de altă parte sunt ţările care ar fi suficient de puternice din punct de vedere economic, dar cărora le lipseşte voinţa politică – Polonia, Ungaria şi Cehia. Andor se teme că astfel s-ar putea forma pe termen lung o periferie de ţări fără euro.
Ce ar trebui să se schimbe? În opinia lui Andor Comisia UE, Parlamentul European şi statele partenere cu UE ar trebui să dezvolte o strategie de creştere care să permită ţărilor membre din Europa de Est să îndeplinească criteriile de la Maastricht, dar ar contribui în acelaşi timp la menţinerea ordinii democratice şi a statului de drept, criteriu stabilit în 1993 la Copenhaga de Consiliul European. O sarcină deloc uşoară. (traducere Rador)
