Amploarea semnificativă a protestelor din Hong Kong împotriva unei legi care ar permite extrădarea în China continentală a reprezentat un moment de inspiraţie pentru aceste vremuri marcate de o ascensiune a autoritarismului. Aproximativ 2 milioane de oameni au cerut să li se asculte părerea despre o lege, mărşăluind pe străzile întortocheate ale unui oraş pe care ei vor să-l păstreze drept portdrapel al deschiderii şi al pieţelor libere, scrie Washington Post, preluat de Rador.
Dar, odată cu protestele, apare şi neliniştea. Ce rezultate vor avea protestele şi cum vor reacţiona Partidul Comunist din Beijing şi adevăraţii săi subordonaţi din Hong Kong?
Fără îndoială că marea de oameni din centrul Hong Kong-ului i-au dat preşedintelui chinez Xi Jinping fiori pe şira spinării. Începând din anul 2012, principiul său de guvernare s-a bazat pe întărirea supremaţiei partidului ca forţă paternalistă călăuzitoare, eliminând orice gândire şi acţiune independentă. Este vorba de moştenirea directă a forţei brutale care a strivit protestele democratice din 1989, din Piaţa Tiananmen - eveniment care rămâne un factor major în gândirea - şi coşmarurile - mai marilor Chinei.
Mulţimile de oameni care protestează pe străzile din Hong Kong, opunându-se direct şi făţiş politicii promovate de "atotstăpânitorii" din Beijing, reprezintă o contestaţie a tot ceea ce reprezintă dl Xi. Incidentul survine după ani întregi în care s-a încercat eliminarea tuturor libertăţilor promise cu ocazia retrocedării Hong Kongului din 1997, când s-a spus că principiul "o ţară, două sisteme" va fi păstrat timp de 50 de ani. China a declarat ulterior că modelul e mort. Oamenii din Hong Kong nu vor să fie de acord cu asta.
Jumătăţile de măsură ale lui Carrie Lam, controversata şefă a Hong Kong-ului, inclusiv acelea de a amâna promulgarea legii şi de a-şi cere scuze, nu au fost suficiente. Ea trebuie să renunţe la proiectul de lege care ar putea deschide calea spre opresarea disidenţilor şi a altor persoane din Hong Kong, care ar risca să fie trimişi în judecată şi condamnaţi în China continentală, unde partidul este mai presus de lege.
Dl Xi ar trebui să îşi dea seama că protestele din Hong Kong sunt dovada clară ce demonstrează că oamenii din China pot înţelege democraţia şi nu trebuie să trăiască în nişte strânse cămăşi de forţă. Uitaţi-vă numai la Taiwan. El ar trebui să-şi dea seama că China va avea mai multe avantaje din partea unui Hong Kong deschis şi prosper decât dacă acest oraş-stat ar fi transformat într-un înrobit prizonier al Beijingului.
Totuşi, asta ar necesita ca dl Xi să alunge în sfârşit duhurile Pieţei Tiananmen şi să nu mai împedice libertatea de opinie, de asociere, libertatea presei, a conştiinţei şi cea de deplasare pe care acum partidul le îngrădeşte. Din nefericire, trecutul demonstrează că el va prefera mai degrabă să aştepte până când lucrurile se vor mai potoli, după care va încerca din nou ca, treptat, să sufoce Hong Kong-ul în adâncurile lipsei de libertate a Chinei. Beijingul a încercat să minimalizeze protestele invocând deja uzatul amestec al străinătăţii.
Potrivit unei legi din 1992, în care este recunoscut ca un teritoriu diferit de cel al Chinei, Hong Kong-ul dispune de un statut economic special cu Statele Unite. Asta conferă Administraţiei Trump şi Congresului posibilitatea de a cere Chinei să lase Hong Kong-ul să respire, în caz contrar, teritoriul riscând să piardă aceste beneficii.Dar pasul următor aparţine liderilor din China. Ei ar trebui să asculte tropotele de pe străzile din Hong Kong.
