„Nu mă așteptam la dreptate”, a declarat ieri poeta Dareen Tatour, la încheierea ședinței în care Tribunalul din Nazaret o condamnase la cinci luni de închisoare pentru incitare la ură și sprijinirea unei organizații teroriste, pe baza unor postări ale ei pe rețelele sociale. În disperarea ei, Tatour a relevat un adevăr dureros: dacă ești palestinian, nu ai motive să te aștepți la dreptate din partea sistemului judiciar israelian, chiar și dacă ești cetățean israelian, scrie Rador, care citează Haaretz.
La ce se putea aștepta Tatour de la o țară al cărei guvern celebrează acum legea statului-națiune, care instituie supremația evreiască și inferioritatea arabă, și care are în frunte un conducător ce profită politic de pe urma incitării împotriva cetățenilor ei arabi? „Cazul este unul politic de la bun început, fiindcă eu sunt o palestiniană, fiindcă privește libertatea de exprimare. Sunt încarcerată pentru că sunt o palestiniană”, a declarat Tatour, rezumând ceea ce oricum se înțelege de la sine. Sentința primită de ea este încă o picătură în oceanul de persecuție politică a opozanților ocupației.
Tatour - care are 36 de ani și locuiește în comunitatea Reineh de lângă Nazaret - a fost arestată în octombrie 2015, după ce publicase pe internet un poem intitulat „Rezistă, poporul meu, rezistă-le” și alte două postări, în cursul perioadei în care aveau loc atacurile prin înjunghiere [tineri arabi care încercau să înjunghie evrei - n.trad.]. Conform actului de inculpare, ea a postat pe Facebook și YouTube „diverse postări care includ apeluri la comiterea de acte de violență sau teroare și cuvinte de încurajare, laudă și identificare cu acte de violență sau teroare.”
Însă, în Israel, ceea ce le este permis evreilor le este interzis palestinienilor; coloana sonoră a vieților lor în Israel e întrețesută cu apeluri la uciderea ori expulzarea lor. La urma urmei, incitarea împotriva palestinienilor, inclusiv permisiunea explicită de a le vărsa sângele, este o chestiune de rutină în sfera publică israeliană, atât în cea fizică, cât și în cea virtuală. Urechile noastre s-au obișnuit cu ea, și nimeni nu este inculpat.
În actul de inculpare a lui Tatour apare și o traducere a poemului ei, care cuprinde următoarele versuri: „Nu voi capitula în fața «soluției pașnice» / Nu-mi voi înclina niciodată steagurile / Până când îi voi alunga de pe pământul meu.” Condamnarea ei spune mai mult despre democrația israeliană decât spune despre faptele lui Tatour. Vai de democrația în care critica publică, oricât de aspră ar fi, împotriva politicii de oprimare și ocupație pe care a practicat-o în ultimii 51 de ani, critică exprimată prin intermediul unui poem de către o femeie care aparține națiunii oprimate, este considerată incitare la teroare și se pedepsește cu închisoarea.
Guvernul israelian poate legifera supremația evreiască, îi poate persecuta și reduce la tăcere pe aceia care se opun ocupației și care fac asta prin mijloace non-violente, indiferent dacă sunt evrei ori arabi, dar nu va ajuta: adevărul va ieși la lumină. Avocata lui Tatour, Gaby Lasky, a declarat că intenționează să atace în apel verdictul. Nu putem decât să sperăm că apelul ei va fi acceptat și Tatour va fi eliberată.
editorial Haaretz (preluare Rador)
5
5
