Este deja o afirmație aproape banală să spui că Trump a trădat sistematic clasa muncitoare albă care l-a adus la putere. A candidat în calitate de populist, dar a guvernat ca un republican ortodox, cu unica diferență că a înlocuit aluziile rasiale cu perdea cu un rasism fățiș, scrie Paul Krugman în NY Times, citează Rador.
Mulți au venit cu o asemenea argumentație în privința relaxării fiscale a lui Trump, care este atât de inutilă pentru muncitorii de rând încât candidații republicani încearcă să evite să vorbească despre ea. Același lucru poate fi spus și despre sănătate, domeniu în care democrații au făcut din asaltul lui Trump împotriva Legii Asistenței Accesibile [de sănătate (sau „Obamacare”) - n.trad.] un subiect de dezbatere atât de important, încât republicanii încearcă să schimbe subiectul.
Însă eu cred că ar trebui să se acorde mai multă atenție modului în care nominalizarea lui Brett Kavanaugh la Curtea Supremă de către Trump se încadrează în acest tablou. The New York Times a avut un editorial bun pe tema agendei anti-muncitori a lui Kavanaugh, însă, în mare, analizele pe care le-am văzut se concentrează pe opiniile lui vădit expansive cu privire la autoritatea și privilegiile prezidențiale.
Sunt de acord că ele sunt importante, mai ales în condițiile în care avem de-a face cu un președinte care ignoră legea și are instincte autoritare. Însă chestiunile legate de companii și forța de muncă nu ar trebui neglijate nici ele. Kavanaugh este, ca s-o spunem fără menajamente, un radical anti-muncitori, opus oricărui efort de protejare a familiilor muncitorești de fraudă și abuzuri.
Cel mai spectaculos exemplu îl regăsim în opinia lui cum că Sea World [companie care deține un lanț de parcuri acvatice - n.trad.] nu are nici o responsabilitate pentru faptul că o balenă ucigașă a omorât o angajată, întrucât ea ar fi trebuit să cunoască riscurile de a lucra acolo. El a declarat neconstituțional Biroul pentru Protecția Financiară a Consumatorului, care ajută la ținerea sub control a acelui gen de fraudă financiară împotriva familiilor muncitorești care a jucat un rol de seamă în declanșare crizei financiare din 2008. El a adoptat o poziție extrem de expansivă cu privire la drepturile companiilor de a suprima organizarea de sindicate.
Și, apropo, toate acestea reprezintă opusul populismului. Publicul susține puternic protecțiile pentru muncitori. Actuala campanie de eliminare a acestor protecții este un act al elitelor conservatoare, oameni care și-au construit cariera servind interesele companiilor, și este implementată efectiv pe ascuns, chiar sub nasul alegătorilor care credeau că Trump este de partea lor.
Iar aceasta trădare contează mult mai mult pentru muncitori decât, de exemplu, fanfaronada lui Trump pe tema comerțului. Apar din ce în ce mai multe dovezi că stagnarea salariilor în SUA - fix acea stagnare care i-a înfuriat pe alegătorii lui Trump - nu este cauzată de niște forțe impersonale, cum ar fi schimbările tehnologice; într-o măsură semnificativă ea este rezultatul schimbărilor politice care au slăbit puterea de negociere a muncitorilor. Dacă va reuși să-l instaleze în funcție pe Kavanaugh, el va contribui la instituționalizarea acestor politici anti-muncitori vreme de decenii de acum încolo.
NY Times (preluare Rador)
15
7
