Criza politică din Italia şi Spania a evidenţiat traumele sociale şi economice ale Sudului european, la aproape un deceniu de la criza economică din Zona Euro, destabilizând alianţe tradiţionale şi alimentând o nemulţumire în creştere în rândul cetăţenilor. Un articol din Wall Street Journal semnalează că mulţi pun această situaţie pe seama consecinţelor reformelor dureroase realizate ca urmare a programelor de salvare în Grecia, Portugalia şi Cipru, dar şi a măsurilor dure din Spania, potrivit Proto Thema, citat de Rador.
În Italia, care în prezent are cel mai mare partid anti-sistem din Europa Occidentală (Mişcarea 5 Stele) şi două mari formaţiuni antieuropene (Liga şi Forza Italia), primind voturile a milioane de cetăţeni, se înregistrează o rată mare a şomajului şi sărăciei. Două din aceste trei partide au format guvern.
În Spania, fostul premier Mariano Rajoy a fost dat jos după un scandal de corupţie care a dat lovitura finală unui politician a cărui susţine era în continuă scădere din cauza măsurilor nepopulare luate pentru evitarea unui dezastru economic în Spania.
Grecia legiferează o nouă rundă de reforme dureroase - inclusiv cea de-a 13-a rundă de tăieri de pensii - cu speranţa că va ieşi din programele de asistenţă financiară care durează de opt ani. Dar chiar şi după ieşirea ţării din programele de salvare, creditorii vor menţine o supraveghere strictă asupra bugetului ţării, alimentând în continuare furia populară care a fost transformată în violenţă de grupările extremiste.
"Asistăm în continuare la replicile cutremurului provocat de criză" a declarat Franco Pavoncellο, profesor la Universitatea John Cabot din Roma. "Acestea sunt ţările care au suferit îngrozitor atunci când UE a fost lovită de criză. Consecinţele sunt dureroase de mulţi ani", a adăugat el.
Imaginea economică de ansamblu a Europei este mai bună în ultimii ani, dar milioane de oameni din Europa de Sud - epicentrul crizei datoriei din Zona Euro care ameninţa integritatea monedei comune - nu au resimţit încă relansarea economică.
Situaţia în Grecia este polarizată
Economia din Grecia, care a suferit o pierdere mai mare chiar şi decât SUA în timpul Marii Recesiuni, este cu circa 28% mai mică decât înaintea crizei. În Grecia, guvernul premierului Alexis Tsipras trebuie să revizuiască sute de legi din domeniul muncii şi al pensiilor în săptămânile următoare pentru a se retrage din regimul programelor de salvare, ceea ce necesită majorări de impozite, scăderi de pensii şi privatizări.
Declan Costello, şeful misiunii Comisiei Europene în Grecia, a declarat joi (31/5) că va fi nevoie de chiar şi 10 ani pentru finalizarea reformelor necesare în ţară. Între timp, creditorii Greciei îşi exprimă dorinţa de a reduce împovărătoarea datorie publică a ţării. Anii de austeritate au lăsat scena politică a Greciei profund polarizată, reflectând fărâmiţarea peisajului politic în întreaga Europă, pe măsură ce se afirmă partidele antisistem.
În mai 2018, grupuri de extremă dreaptă l-au atacat pe primarul din Salonic, iar în ultimele luni gruparea anarhistă Rouvikonas a atacat Consiliul de Stat, servicii fiscale şi chiar şi Parlamentul. Activiştii au întârziat licitaţiile pentru vânzarea imobilelor ipotecate, obstrucţionându-i pe notarii care participau la formalităţile din cadrul tribunalelor. A fost creată o nouă platformă electronică pentru licitaţii cu scopul de a se pune capăt protestelor.
Contracte de mizerie în Spania
În Spania, Rajoy a instituit relaţii de muncă mai flexibile cu scopul încurajării angajărilor. Acest lucru a ajutat Spania să reducă rata şomajului de la un vârf de 27% la începutul anului 2013 la 17% în prezent şi să consolideze dezvoltarea economică cu cel puţin 3% pe an din 2015 încoace. Însă circa 90% din noile contracte de muncă sunt pe termen scurt, adesea vizează locuri prost plătite, iar uneori au o durată de doar câteva luni.
Fenomenul i-a lovit în mod deosebit pe tinerii din întreaga Europă de Sud. În Italia, în anul 2017, peste 60% din contractele pentru persoane peste 25 de ani erau pe termen scurt. Contractele pe termen scurt afectează perspectivele tinerilor pentru că multe companii oferă astfel o pregătire şi evoluţie profesională slabă. Acest lucru a dus milioane de tineri pe calea eşecului.
Grecia, Spania, Italia şi Portugalia au cele mai mici procente de naşteri din Europa. Într-un sondaj al Pew pentru 2017, cel puţin două treimi din respondenţii din Spania, Italia şi Grecia au declarat că se aşteaptă ca pe viitor copiii lor să se afle într-o situaţie economică mai proastă faţă de părinţii lor.
"Europa de Sud trece, în mod evident, printr-o fază dificilă", a declarat Sergio Romano, un experimentat diplomat şi fost ambasador italian. Şomajul de lungă durată continuă să fie un flagel în întrega Europă de Sud. Prăbuşirea sectorului construcţiilor în Italia a şters de pe hartă milioane de locuri de muncă, iar economia "anchilozată" nu poate crea altele noi.
Italia îşi caută dezvoltarea pierdută
Drept rezultat, aproape 60% din şomerii italieni sunt fără ocupaţie de cel puţin un an, iar circa 5 milioane de italieni trăiesc în sărăcie absolută - aproape dublu ca număr în comparaţie cu un deceniu în urmă, conform Istat. Dezvoltarea în Italia şi Grecia a cunoscut un reviriment mic în raport cu restul Europei. Economia Italiei continuă să fie cu circa 6% mai mică decât înaintea crizei, fiind singura ţară din G-7 care nu s-a mai dezvoltat de atunci. Economia italiană a avut un ritm de creştere de 1,5% în 2017, cea mai notabilă performanţă din ultimii şase ani, dar anul acesta deja a încetinit, iar salariile stagnează, potrivit Proto Thema, citat de Rador.
