Donald Trump s-a așazat la masă pe 23 aprilie pentru a cina împreună cu omologul său francez, Emmanuel Macron, la conacul de secol 18 din Mount Vernon care i-a aparținut cândva lui George Washington. E greu să găsești doi lideri occidentali cu viziuni mai contradictorii despre lume. Gazda, un mitocan fost prezentator de emisiuni TV de divertisment, a fost ales pe baza promisiunii că va închide granițele și va abjura multilateralismul. Musafirul, un licențiat erudit în filozofie, a câștigat puterea respingând naționalismul și lăudând Europa și ordinea mondială liberală. Și totuși, în ciuda tuturor evidențelor, dl Macron este liderul european care a făcut cel mai mult pentru a ajunge la o improbabilă relație călduroasă cu dl Trump. Unii îi spun „îmblânzitorul de Trump”. Dar ce poate spera cu adevărat dl Macron să obțină de la această ofensivă a șarmului?, se intreaba Rhe Economics, citat de Rador.

Donald Trump si Emmanuel MacronFoto: Colaj foto

Dl Macron nu caută să se alieze necondiționat cu președintele american, deși Franța a participat împreună cu SUA și Regatul Unit la recentele lovituri aeriene asupra arsenalelor chimice siriene, ba chiar a și insistat pe efectuarea lor. Nici în căutarea vreunui soi de relație afectuoasă nu se află, cu toate că pare să fi găsit un fel de punct comun cu dl Trump, un alt personaj considerat cândva un venetic pa plaiurile politice. Mai degrabă, ambiția președintelui francez este aceea de a putea să-l încurajeze, în cel mai fericit caz, pe conducătorul american să-și folosească influența într-un mod mai puțin nociv, să-l împiedice să provoace vreo pagubă reală. Acesta este motivul pentru care cea mai presantă chestiune din cursul vizitei de stat de trei zile va fi să-l convingă pe dl Trump să nu denunțe acordul nuclear cu Iranul pe 12 mai, așa cum a amenințat el că va face. Dl Macron va căuta de asemenea să-l convingă pe dl Trump să rămână implicat în Siria, atât pe plan militar cât și diplomatic. Alte chestiuni spinoase care trebuie discutate sunt comerțul transatlantic, Rusia și schimbarea climei.

Francezii par neobișnuit de mulțumiți să-l lase pe dl Macron să-și încerce norocul cu această relație. Ei au tolerat modul în care el l-a tratat pe dl Trump în cursul unei vizite pompoase în Franța anul trecut, cu tot cu o paradă militară de Ziua Bastiliei, o situație care ar fi fost de neimaginat, de pildă, pentru Marea Britanie a guvernului Theresa May. Dar, la un moment dat, va apărea o presiune internă asupra conducătorului francez pentru a produce ceva concret de pe urma întregii tămâieri. Uneori, dl Macron și-a și exagerat influența pe care o are asupra dlui Trump. Dar el este conștient totodată că diferențele dintre ei sunt enorme și, ocazional, insurmontabile. E foarte cunoscut faptul că liderul francez n-a ajuns nicăieri cu tentativele de a-l convinge pe dl Trump să revină în cadrul acordului climatic de la Paris. „Câteodată reușesc să-l conving, și alteori eșuez”, a declarat dl Macron anul acesta. În realitate, cel mai bun lucru la care poate spera președintele francez este să îmblânzească instinctele mai sălbatice ale dlui Trump și să-l determine ca măcar să asculte ce au de spus membrii clubului democrat-liberal occidental.

La un an după surprinzătoarea sa victorie electorală, și cu o majoritate robustă în parlament, dl Macron încă mai are capital politic de cheltuit. Politicile sale interne poate că nu sunt tocmai populare în țară, unde sindicatele organizează greve și studenții acțiuni de ocupare drept protest. Însă celor mai mulți dintre francezi la place modul în care el a schimbat imaginea Franței peste hotare. Retorica dlui Macron despre grandoare și prestigiu prinde la public, iar perspectiva ca Franța să acționeze în calitate de interlocutor european favorit al Americii compensează rezervele pe care francezii le au cu privire la dl Trump. Deocamdată, dl Macron poate să pară cel mai isteț manipulant al năzurosului președinte american. Pe termen mai lung, totuși, dacă nu va reuși să obțină un rezultat palpabil în schimbul eforturilor sale, el va risca să pară naiv, ridicol sau ambele.

analiză The Economist (preluare Rador)