Spre deosebire de predecesorii sai din fruntea Chinei, Xi Jinping a acaparat orice titlu pus in joc si si-a imortalizat propria ideologie in constitutia partidului. Trump are un concurent, cu alte cuvinte. Pentru prima data de la Mao Zedong, China are un cult viu al personalitatii. Relatiile SUA-China se afla acum in mainile a doua orgolii gargantuane. Este o veste rea pentru 2018. Si i se adauga doi nori mari, potrivit Financial Times, citat de Rador.
Linguselile iti pot aduce orice in cazul lui Donald Trump, dar numai cat timp dureaza efectul lor. Ca orice dependenta, necesita cresteri regulate ale dozelor tot mai mari. In conditiile unei licitatii acerbe, Xi Jinping al Chinei a castigat premiul intai la concursul pentru cel mai eficient lingusitor al lui Trump. Nu a fost nevoie decat de un banchet generos in Marea Sala a Poporului. La randul sau, dl Trump a uitat sa vorbeasca despre nemultumirile legate de comert sau drepturile omului. Dl Xi a imbrobodit fara dificultate SUA la summit-urile asiatice, dupa vizita facuta de dl Trump in China. Daca cheia spre seductia lui este un platou cu pui Kung Pao, ce nu va place?
Problema este ca dl Xi trebuie sa-i faca mereu pe plac dlui Trump. La un moment dat, raportul dintre linguselile la adresa lui Trump si pierderea respectului de sine va fi prea mare. Va falimenta oare o noua salva de aprobari notorii pentru Ivanka Trump banca Chinei? Probabil ca nu. Dar un aviz favorabil pentru un Turn Trump in Shanghai? Posibil. O noua receptie cu covor rosu este putin probabila. Legea profiturilor diminuate se aplica favorurilor deja facute. In 2018, profitul va intra probabil pe panta negativa. China s-a aflat mereu in vederile lui Trump. Gadilarea ego-ului lui castiga doar un mic ragaz.
Celalalt orgoliu este al dlui Xi insusi. China actioneaza cu prudenta de mai mult de o generatie. Locuitorilor din Washington potrivnici neimpacati ai lui Trump, retinerea Beijingului i-a conferit capitalei chineze apartenenta onorifica la axa adultilor care ar limita instinctele dlui Trump. Daca dl Trump ar fi un tun scapat de sub control, se poate conta pe un comportament responsabil al Chinei. In primele luni ale presedintiei dlui Trump, dl Xi exact asta a facut. China, iar nu SUA, este acum rasfatata elitelor economice de la Davos. Dl Xi poate tine prelegeri despre teoria ricardiana a comertului alaturi de cei mai buni dintre ei.
Dar epoca in care China a rabdat s-a incheiat. In octombrie, dl Xi a deschis un capitol mai temerar in ambitiile externe ale Chinei. Deng Xiaoping, marele modernizator al Chinei, si-a petrecut ultimii ani fara a avea vreun rol oficial in afara celui de presedinte al asociatiei de bridge a Chinei. Hu Jintao, predecesorul dlui Xi, s-a multumit sa fie doar presedinte. Spre deosebire de ei, dl Xi a acaparat orice titlu pus in joc si si-a imortalizat propria ideologie in constitutia partidului. Dl Trump are un concurent, cu alte cuvinte. Pentru prima data de la Mao Zedong, China are un cult viu al personalitatii. Relatiile SUA-China se afla acum in mainile a doua orgolii gargantuane.
Este o veste rea pentru 2018. Si i se adauga doi nori mari. Pentru prima data dupa razboiul rece, SUA are un concurent explicit. China dlui Xi si-a staibilit tinta de a deveni primul jandarm al lumii in cursul unei generatii. Spre deosebire de Uniunea Sovietica, China poate sustine rivalitatea tehnologica cu SUA. Dominanta Americii in zona Asia Pacific nu mai este de la sine inteleasa. Obiectivul dlui Xi este sa obtina paritatea militara. Apoi, presedintele Americii gandeste in incremente orare. Liderul Chinei planifica in decenii. Lupta dintre aceste doua orgolii este unilaterala. Dl Xi are telescopul. Dl Trump se holbeaza la oglinda.
Marja pentru neintelegeri creste. S-a acordat prea mare atentie spectrului unui conflict nuclear intre SUA si Coreea de Nord - si prea mica perspectivei consecintelor asupra relatiilor dintre SUA si China. Aceasta in pofida celui mai recent tweet al dlui Trump in care se lauda ca el are un buton nuclear mai mare decat dl Kim.
Presedintele SUA inca mai crede ca China il poate dezarma pe Kim Jong Un in numele Americii. Nimeni in afara de el nu mai crede ca este posibil. Saptamana trecuta, dl Trump a spus ca incepe sa-si piarda rabdarea fata de China. Consilierii dlui Trump i-au domolit pana acum impulsurile protectioniste. Dar dl Trump rareori amuteste pentru mult timp. Convingerea sa consecventa este ca SUA sunt jefuite. China, pe care a acuzat-o in repetate randuri ca violeaza America, se afla in fruntea listei. "Daca ei nu ne ajuta cu Coreea de Nord, atunci eu voi face ceea ce am spus mereu ca vreau sa fac", a spus el pentru New York Times. Ar trebui sa ne asteptam ca in 2018 SUA sa adopte masuri comerciale impotriva Chinei si Beijingul sa le conteste la Organizatia Mondiala a Comertului. Si vor aparea mai multe tweet-uri nucleare.
Dar ceata din jurul relatiei SUA-China se intinde mult dincolo de Peninsula Coreeana. La fel ca potentialul teatru al confuziei. Anul trecut, China a deschis prima sa baza externa, in Djibouti. Un portavion chinez a facut prima sa vizita in Mediterana. De asemenea, dl Xi a impulsionat amplasarea de instalatii chineze in Marea Chineide Sud - subiect pe marginea caruia dl Trump nu a comentat inca.
Dl Trump nu a folosit cuvantul Taiwan, de cand a vorbit cu liderul acestuia, dupa alegerea sa. Primul sau tweet din 2018 a fost menit a acuza Pakistanul de "minciuni si inselatorie". China s-a grabit sa ia apararea Pakistanului. "China si Pakistanul sunt parteneri la bine si la rau", a spus Beijingul dupa elogierea "contributiei remarcabile" a Islamabadului in domeniul combaterii terorismului. Dl Trump a fost mult mai aproape de adevar. Dar exista putine diferente de perceptie mai mari.
Intr-o infruntare intre dl Trump si dl Xi, cine ar fi primul care cedeaza? Nu avem cum sa stim. Dar China da semne de incredere exagerata in fortele proprii. De la razboiul din Irak, la alegerea dlui Trump, China a tot cules roadele. Dispretul lui pentru liderii alesi democratic face jocul Beijing-ului. Dar norocul acestuia nu poate dura la nesfarsit. Dl Xi ar trebui sa tina minte ca dl Trump a lansat atacuri cu rachete asupra Siriei in timp ce ei doi luau cina la Mar-a-Lago. Multi din China cred ca dl Trump este un tigru de hartie. Poate ca au dreptate. Dar ar fi o nesocotinta sa fie pusa la incercare aceasta teorie, scrie Financial Times. (preluare Rador)
