Povesteste ca devenise o figura familiara la sectia de politie din sudul Kosovo, unde se refugia adesea ca sa scape de izbucnirile de violenta ale sotului.
Avea putin peste 20 de ani cand casnicia a devenit pentru ea un cosmar presarat cu abuzuri. Între caznele la care o supunea sotul se numarau amenintarile cu pistolul. Într-o zi, a reusit sa puna mana pe arma si a dus-o la sectie, pentru ca îi era frica pentru viata ei.
„Politistul care s-a ocupat de cazul meu se întampla sa fie prieten cu sotul meu”, a spus femeia, acum în varsta de 31 de ani. „Mi-a spus ca daca as fi fost sotia lui n-as fi reusit sa aduc pistolul pentru ca m-ar fi omorat mai întai”.
Pana la urma, ea a fost cea care si-a omorat sotul. I-a taiat gatul cu briciul.
Stand într-un scaun de birou mohorat din camera de interviuri a singurei închisori pentru femei din Kosovo, de la marginea orasului Lipjan, situat la sud de Pristina, si-a împartasit gandurile legate de sentinta de 12 ani pe care a primit-o pentru omor.
Opt ani si patru luni au trecut, au mai ramas mai putin de patru ani.
Judecatorul a fost prea dur, a spus ea, cu genele date cu mascara la cursul vocational de înfrumusetare la care tocmai participase. Dar toti anii de violenta si strigate de ajutor ramase fara raspuns?
Sevdije Morina, procurorul sef adjunct din Pristina, a descris sentinta drept „o condamnare normala” care nu a luat în calcul circumstante atenuante. „Sotul i-a pricinuit multa suferinta”, a spus ea.
Victimele violentei domestice depind adesea, în Kosovo, de un sistem de justitie care nu le protejeaza si nu manifesta clementa atunci cand, din disperare, ajung sa se apere singure sau sa contra-atace, spun avocati si activisti pentru drepturile omului.
Ca si în cazul altor societati cu caracter patriarhal din regiune, discriminarea si dublul standard aplicat barbatilor si femeilor care savarsesc acte de violenta influenteaza decisiv prioritatile politistilor, procurorilor si judecatorilor dintr-un aparat de justitie suprasolicitat.
Dar Kosovo e un caz unic prin faptul ca nu are acces la instrumente cheie ale sistemului european de justitie din cauza ca statutul sau de tara este înca nerezolvat, ceea ce face ca activistii sa aiba la dispozitie prea putine mijloace de actiune pentru schimbarea starii de fapt.
„Îl numim gaura neagra a Europei”, a spus Hilmi Jashari, ombudsmanul independent din Kosovo, al carui birou actioneaza în favoarea interesului public.
„Kosovo este în fapt singura tara [din Europa] în care cetatenii nu pot sa se adreseze Curtii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg”.
Kosovo, o tara locuita preponderent de etnici albanezi, care si-a declarat independenta fata de Serbia în 2008, nu este recunoscuta de anumite state, între care Serbia, Rusia si China. Aceasta înseamna ca nu a putut sa se alature Consiliului Europei, organizatia care apara drepturile civile si politice în cele 47 de state membre. Curtea de la Strasbourg, Franta, are rolul de arbitru al Consiliului.
Ceea ce se întampla la Strasbourg are, în teorie, influenta asupra modului în care Kosovo abordeaza problema violentei domestice si protejeaza victimele acesteia. Constitutia kosovara stipuleaza ca legile tarii trebuie interpretate în acord cu hotararile curtii.
Însa, pentru ca Strasbourg nu are autoritatea sa impuna penalitati statului Kosovo, principiile generale ale constitutiei afecteaza rareori deciziile din justitie.
Continuarea poate fi citită aici.
Articol de Shqipe Gjocaj, specializat în subiecte privind drepturile omului. Acest articol a fost produs în cadrul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, cu sprijinul Fundației ERSTE și al Fundațiilor pentru o Societate Deschisă, în cooperare cu Balkan Investigative ReportingNetwork.
0
3
