Era panica totala. Oamenii au inceput sa alerge in toate directiile strigand: "E o bomba! O bomba!", scrie Daily News, care preia relatarea unui jurnalist de la AFP. "Am inceput sa fug si eu. Soarele aproape apunea si era putina lumina. Am incercat sa nu calc pe bucatile de carne imprastiate. Am vazut cadavre peste tot - corpuri mutilate. Un barbat cu picioarele smulse, un altul isi pierduse o mina. Erau zeci de persoane grav ranite si rauri de sange.
Parti din corpul kamikazelui zaceau, de asemenea, pe drum. Erau bucati de carne arsa si altele care semanau cu carnea vie. Dintr-odata, am vazut un cap. Era crapat in doua, in sens vertical. Nu se distingeau decat parul si pielea. Nimic altceva nu putea fi identificat. Un politist mi-a spus: "Este capul kamikazelui".
Asta povesteste un jurnalist AFP, Nasir Jaffry, care se afla la numai cateva zeci de metri de locul in care a fost comis joi atentatul sinucigas ce i-a curmat viata fostului premier pakistanez, Benazir Bhutto, si a povestit scenele lugubre si momentele de panica la care a asistat, relateaza NewsIn.
“S-a intimplat exact la 17.16 (14.16, ora Rominiei). Am auzit doua focuri de arma si mi-am spus: ‘Ce-i asta?’. Inainte sa-mi pot da seama ce se intimpla, a rasunat explozia. A fost un zgomot foarte puternic si am vazut o mare minge de foc si fum. Abia am avut timp sa vad un 4X4 alb care se indeparta. Multimea a spus apoi ca era masina lui Bhutto, ca ea era inauntru si era transportata la spital.
Ambulante, cu girofarurile pornite si sirenele sunand, au venit sa recupereze ranitii. Era haos. Oamenii ajutau ca ranitii sa fie urcati in ambulante.
Intre timp, a venit un camion al unei cazarmi de pompieri din apropiere. Au incercat cu un furtun sa spele urmele de sange si sa curete bucatile de carne. Oamenii erau sub soc si se agatau unii de altii.
La inceput s-a anuntat ca Bhutto nu a patit nimic. Mi-aduc aminte de un grup de baieti care aveau un aer de usurare. Credeau ca e bine. Insa vestea mortii sale a inceput sa circule.
La fata locului, politia nu confirma.
Toate drumurile erau blocate, politistii izolasera zona si era aproape imposibil sa iesi. Am putut evita insa cordonul de securitate si am luat o masina care m-a dus la spital. Acolo, in afara cladirii, trebuie sa fi fost 1.000 - 1.500 de persoane.
Am vazut un batrin care plingea. ‘"Ne-am pierdut fiica", mi-a spus. Tinerii, la rindul lor, strigau: "Ne-am pierdut sora". Apoi urma o ploaie de insulte, unele foarte dure, la adresa presedintelui Pervez Musharraf. Oamenii erau furiosi. Politistii reuseau cu greu sa mentina calmul, dar erau ingaduitori. Isi dadeau seama de furia multumii si ca cel mai mic gest al lor putea face ca lucrurile sa degenereze”.
4
0
