“Jumătate român, jumătate englez”, Nicolae Rațiu încearcă să explice mentalitatea cu care englezii abordează votul de astăzi prin care vor decide dacă Regatul Unit va rămâne sau nu în Uniunea Europeană.
Rațiu este astăzi un om de afaceri bine conectat la elita conservatoare britanică, dar în același timp un londonez cosmopolit și îndrăgostit de diversitatea Europei. Așadar votul său are resorturi complicate care pot părea paradoxale pentru un european de pe continent.
Vlad Mixich: Se pare că dezbaterea despre Brexit a fost mai puțin despre Uniunea Europeană și mai mult despre identitatea englezilor, așa numita “englishness”. Ce înseamnă Englishness?
Nicolae Ratiu: Mi s-a părut ciudat să văd oameni făcând foarte furioși campanie pentru Brexit și fiind de origine pakistaneză, sau spaniolă sau indiană. Și mulți dintre ei sunt foarte vehemenți. Există un soi de englez insular care în general este foarte tolerant și o gazdă binevoitoare pentru solicitanții de azil. Avem o tradiție legată de asta. La început, când s-a votat pentru intrarea în UE, nu cred că și-au imaginat că țara lor va deveni un loc atât de atractiv pentru un număr atât de mare europeni. Mai ales că englezii au tendința de a-și ironiza țara. Acum totul s-a transformat într-o imagine șocantă a unui fluviu de imigranți care trec Canalul și acoperă Marea Britanie. Eu personal nu cred în această posibilitate și se pare că jumătate din națiune are aceeași părere cu mine. Pe de altă parte sunt mulți oameni care abia așteaptă să dea vina pe altcineva pentru defectele și frustrările lor.
COMPETIȚIA PENTRU AJUTOARE SOCIALE
V.M.: Dar cum de nu vă temeți de acest val de imigranți? În Londra există zone unde dacă mergi nu-ți vine să crezi că te afli în Anglia.
Nicolae Ratiu: Așa este. Marea Britanie a văzut mai multe valuri de imigranți: au fost cei din Indiile de vest, apoi irlandezii, apoi pakistanezii, apoi indienii, apoi europenii, în special polonezii. Românii sunt mult mai puțini decât polonezii. Dar toți acești imigranți au îmbogățit țara. Nu oamenii care imediat cer ajutor social, nu despre ei vorbesc. Dacă te uiți la statistici, englezii sunt cei mai mari beneficiari ai ajutoarelor sociale de stat și ei se opun cel mai vehement imigranților. Pentru că va fi mai greu pentru ei să-și primească ajutoarele, apare competiția.
V.M.: Am fost uimit să aud de curând un lord spunând că Anglia are un caracter fundamental diferit de restul Europei și englezilor le-ar fi imposibil să se integreze într-un super-stat european. Ce credeți despre asta?
Nicolae Ratiu: Englezii au o anumită mândrie legată de istoria lor: au fost un imperiu, au apărat democrația împotriva fasciștilor. Adesea retorica de la Bruxelles se referă la crearea unui super-stat european și asta intră în coliziune cu atașamentul englezilor pentru ideea de suveranitate. Aici nu e vorba despre un sentiment de superioritate, germanii de pildă sunt printre popoarele europene cu cel mai mare sentiment de superioritate față de restul. Cum spuneam englezii sunt auto-ironici cu propria țară, dar sentimentul de identitate diferită este foarte stringent. Pentru că suntem o insulă. Cred că dacă Marea Britanie va ieși din UE atunci va începe un proces de dezintegrare și mai multe țări ar putea părăsi Uniunea. Iar asta este cel mai rău lucru care se poate întâmpla Europei în fața unor amenințări exterioare cum ar fi Rusia sau alte țări.
V.M.: Cum se poate explica diferența enormă dintre o Anglie eurosceptică și o Scoție eurofilă?
Nicolae Ratiu: Dacă am avea astăzi un referendum pentru independența Scoției, cred că scoțienii ar vota pentru independență. Cu siguranță ei văd Uniunea Europeană ca un club în care vor să fie dar în același timp doresc să-și protejeze suveranitatea. Așadar după votarea unui posibil Brexit și scoțienii se vor afla într-o dilemă complicată.
LIDERII LABURISTILOR: INUTILI SI SLABI
V.M.: Credeți în viabilitatea acestui proiect al unui super-stat european condus de la Bruxelles?
Nicolae Ratiu: Nu. La o scală mai mică în Marea Britanie vedem tot felul de diferențe între galezi, englezi, scoțieni, irlandezi. Același lucru se întâmplă și în Europa. Nu ai cum să ștergi toate aceste identități naționale. Chiar și în Statele Unite existe aceste regiuni distincte, cu orașul italian, orașul chinez, cel polonez. Fiecare dintre noi simte nevoia de a aparține unei identități, iar unii dintre noi doresc să facă parte dintr-un anumit club, cel european în cazul despre care vorbim. Acest club UE este mai mult unul comercial, economic, și cred că e mai benefic să faci parte din acest club decât să fii în afara lui.
V.M.: Impresia este că există o elită conservatoare, așa-numiții băieți de la Eton, care este mai eurosceptică decât clasa mijlocie. E corectă această percepție?
Nicolae Ratiu: Nu cred. Mai degrabă generația veche a acestei elite conservatoare este eurosceptică. Poate și pentru că generațiile mai vechi cred întotdeauna că lucrurile erau mai bune “pe vremuri”. Dar generația tânără nu este integral pro-UE. Clasa muncitoare are și ea păreri diferite pentru că Uniunea Europeană a făcut foarte multe pentru drepturile muncitorilor în Marea Britanie, dar cred că laburiștii nu au prezentat foarte bine acest aspect. Liderii actuali ai laburiștilor sunt din păcate inutili și slabi. Așadar cei care tradițional votau cu laburiștii nu au beneficiat de explicații decente referitoare la acest referendum și la interesele lor vizavi de Uniunea Europeană. Majoritatea oricum va vota la acest referendum pentru ceea ce este în favoarea interesului personal și mai puțin pentru ceea ce este în interesul țării.
ROMANII SUNT ACCEPTATI
V.M.: Au fost imigranții români folosiți ca o sperietoare în campania pentru Brexit?
Nicolae Ratiu: Nu și asta e interesant. Se pare că valul imigraționist s-a schimbat și inamicul numărul unu sunt acum turcii. Românii au fost detronați [râde]. Ceea ce era inevitabil pentru că toate celelalte prejudecăți s-au stins. Pentru publicul britanic românii au astăzi un gust mai bun ca să zic așa, sunt acceptați și acceptabili.
V.M.: Aveați 27 de ani la referendumul anterior din 1975 când majoritatea englezilor au votat pentru UE. Ce s-a schimbat atât de mult încât numărul euroscepticilor este astăzi aproape dublu?
Nicolae Ratiu: Pentru că atunci vorbeam despre o piață comună, despre o zonă comună de comerț în care puteam face mult mai ușor afaceri. Atunci avea o logică pentru toată lumea. Chiar dacă Schumann vorbea încă de la început despre ideea creării unui super-stat european, în 1975 acest subiect nu a fost deloc în prim-plan, era doar o subnotă și oamenii nu citesc de obicei ce e scris cu litere mici în josul paginii.
V.M.: Credeți că proiectul Uniunii Europene are nevoie de o regândire?
Nicolae Ratiu: Da, cred că are nevoie de o reformă. În același timp cred că îl poți îmbunătăți doar dacă faci în continuare parte din el. Dacă Uniunea Europeană va continua pe același drum rigid de a-i topi pe toți într-un super stat nu cred că acesta va fi un proiect de succes. Și sper ca așa ceva să nu se întâmple. Oamenii trebuie să-și mențină identitatea națională, asta face ca Europa să fie un continent atât de vibrant și interesant. Uite ce s-a întâmplat în Uniunea Sovietică: au topit toate acele țări într-un singur bloc mort. Apoi după ce URSS s-a spart am început să auzim de tot felul de țări, și culturi, și etnii despre care nu auzisem niciodată în perioada sovietică. Sau ca să spun altfel: nu cred în socialism.
V.M.: Veți vota pentru rămânerea Marii Britanii în UE sau împotrivă?
Nicolae Ratiu: Pentru rămânerea în UE.
V.M.: Sunteți un caz singular printre prietenii dumneavoastră?
Nicolae Ratiu: Deloc. Am fost la un club de tenis foarte popular și eram la o masă cu mai mulți avocați care toți erau contra Brexitului. Și râdeam de cineva care era inexplicabil pro-Brexit, în ciuda originilor sale poloneze.
V.M.: S-a ajuns și în Anglia la acel partizanat diviziv în stil american unde e aproape imposibil să vezi la aceeași masă un republican și un democrat?
Nicolae Ratiu: Cu jumătate de an în urmă nu era cazul. Dar acum campania a ajuns atât de neplăcută încât oameni care credeau că erau prieteni, brusc au decis să se disprețuiască din cauza opiniilor diferite referitoare la Brexit.
19
2
