Are doar partial dreptate // 1. Trebuie sa existe o majoritate de scotieni, corsicani, etc. care sa vrea separatism si independenta, ceea ce deocamdata nu e cazul, miscarile separatiste sunt inca minoritare (doar in Scotia pare sa existe o tendinta catre aprobarea independentei). O minoritate din interiorul acelei etnii, mai ales cand e violenta, nu poate vorbi in numele majoritatii. 2. Trebuie sa existe o etnie clar definita ca 'popor' cu drept la autodeterminare, ceea ce e cazul pentru scotieni, irlandezi si galezi (cu limba si radacini etno-culturale diferite de ale englezilor) sau pentru basci (nimic in comun cu spaniolii si francezii care i-au ocupat si le-au divizat teritoriul), dar nu si pentru corsicani, populatie italofona. 3. Trebuie sa existe discutii, negocieri intre 2 parti care se recunosc reciproc, deocamdata nu e cazul cu acei corsicani (Franta si Italia nu recunosc existenta vreunui 'popor corsican', asa cum Romania nu recunoaste existenta unor asa-zise popoare 'moldovenesc', 'vlah' sau 'aroman', Ungaria nu recunoaste etnia 'secuiasca', iar Serbia nu recunoaste etnia 'kosovara', etc.). 4. Adesea sunt necesare conditii grave, care impiedica coexistenta pasnica intre acea minoritate etnica si majoritate. Asa s-a intamplat in Sud-Sudan (2 milioane de morti in timpul unui razboi civil) sau in Kosovo (10.000 de morti). Nu e cazul in Europa, unde doar fractiuni armate ultraminoritare au produs cateva sute de victime, prin atentate sau asasinate (ETA, IRA, cativa separatisti corsicani). 5. Ahmadinejad ar trebui sa priveasca in ograda lui, acolo unde exista milioane de kurzi, azeri, arabi, baluci sau turkmeni care nu vor sa mai faca parte din Iran! Probabil de asta se si teme. Pentru toate statele multinationale, problema sustinerii unor entitati separatiste pe la altii este foarte delicata. Un exemplu simplu, Turcia sustine separatistii din nordul Ciprului, dar ii combate pe cei kurzi, ipocrizie evidenta.