Interviu HotNews cu un om liber

VIDEO FOTOGALERIE Ion Barladeanu - artist plastic, fost homeless: „Si-a dat seama toata lumea – om simplu din gunoaie sa ajunga asa de celebru si sa fie aplaudat la scena deschisa”

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Joi, 24 decembrie 2009, 20:05


Ion Barladeanu si colajele sale
La 63 de ani, Ion Barladeanu expune la Londra alaturi de lucrarile lui Andy Warhol si Marcel Duchamp, si vinde colaje cu 3000 de euro bucata. A fost gropar, hamal in port, „scriitor” de cruci. A locuit pana de curand la o ghena de gunoi de pe Mosilor. Descoperit acum doi ani de artistul Ovidiu Fenes. Curtat jumatate de an de galeristul Dan Popescu. Este eroul documentarului „Lumea vazuta de Ion B.”, realizat de Alexander Nanau, produs si difuzat in prezent de HBO. Dupa Londra si Basel, se pregateste sa-si arate lucrarile si la Paris, unde e curios sa vada atelierul lui Brancusi. N-ati mai cunoscut oameni liberi? Lui nea Ion i-a placut toata viata sa fie „ca pasarea cerului”, dar de-abia la batranete i-a suras sansa.

In birourile Galeriei H’Art, conduse de Dan Popescu, cel care l-a expus primul pe Ion Barladeanu, in doua expozitii din 2008, nea Ion a ajuns primul, asa ca mananca ceva si se uita pe calculator la „Take, Ianke si Cadir”, „mai mult pentru domnul Dinica”. Menajera, doamna Mariana, se poarta cu el aproape matern. Cand a intrat in portofoliul lui Dan Popescu, Ion Barladeanu a fost adoptat imediat si de familia acestuia. A primit de la Dan Popescu o mica garsoniera, „in centru”, lasand ghena de pe Mosilor. Vine regulat la Galeria H’Art, unde a avut in 2008 doua expozitii. Uneori aduce mai multe colaje (vreo 20) facute intre timp. Colajul e o arta pe care o practica de cateva decenii, dar intre 1998 si 2008 nu mai facuse niciunul. Lipea poze cu Ceausescu inca de pe cand Ceausescu traia, dar nu le arata decat la „oameni destepti”, adica la unii dintre colegii alaturi de care muncea la Casa Republicii. Are pana acum cel putin 800 de colaje. "E Graal-ul oricarui galerist", spune Dan Popescu in film.

Ion Barladeanu s-a nascut in judetul Vaslui, la Zapodeni, si a plecat in lume la varsta de 18 ani. Nu s-a inteles cu ai lui, mai ales cu tatal sau, si mai ales pentru ca acesta era comunist. A avut mai multe slujbe, a cunoscut suficienti oameni cat sa invete sa-i deosebeasca „dupa mers” pe cei destepti de cei prosti, si pe cei buni de cei rai (mai multi la numar). La Bucuresti avea o locuinta pe care a parasit-o dupa o cearta de care nu-i place sa vorbeasca, si s-a mutat in salbaticie, la o ghena de pe Mosilor. A trait o vreme deszapezind masini si carand gunoaie cu un carut pe trei roti. Pasiunea sa, aceea de a decupa poze din revistele si almanahurile pe care le gasea si de a le lipi pe fotografii luate tot de prin reviste, a fost pentru el o arta inca de la inceput.  Desi n-are studii artistice si nu a avut acces la lumea artistica pana anul trecut, Ion Barladeanu are o cultura  vasta. Ii place filosofia, ii plac filmele – „mai ales dramele”, si cunoaste o gramada de lume – actori romani si straini, dar si "celebritati" locale. Intuitia lui pare aproape infailibila.



E modest si demn. Nu se deschide usor si nu vorbeste usor despre sine.


 
-    Ma uitam la „Take, Ianke si Cadir” mai mult pentru domnul Dinica, pe care l-am cunoscut in tinerete, pe strada. cand m-a rugat sa-i dau un foc. Era timid. „Nu va suparati, domnu’, as vrea sa aprind si eu o tigara...” Fuma Carpati, ca asa era in Epoca de Aur. Mi-au placut teatrul, actorii. Nu mi-au lipsit expozitiile, nici cele de fotografii. Si filmele mi-au placut, mai ales dramele. Cand lucram in port, la Constanta, m-am dus sa vad un film. Iese un tip din sala si spune: „E nasol.” „Ei, o sa intru totusi”. Dupa ce l-am vazut, am ramas uimit. Era un film extraordinar. Se chema „Esop” (n.red. - 1970, realizat de bulgarul Ranghel Vilceanov) si era despre filosoful grec. „Uite, domne, ratam o ocazie. Ala a fost un dobitoc.” Eu nu sunt influentabil, asta vreau sa spun printre altele.

In fiecare an faceam o selectie din toate filmele pe care le vedeam. Alegeam filmul anului, asa cum a fost aseara „10 pentru Romania”. Dar n-am mai fost de mult la cinema. Dupa Revo..., dupa lovitura de partid a lui Iliescu mi-a placut in mod deosebit filmul „Pianistul”, de Roman Polanski, regizor francez de origine poloneza. Dar nu pot sa uit de „Esop”, pe al carui erou niste calugari sau preoti l-au aruncat de pe o stanca. „Eu sunt un fluture. Daca ma lasati sa zbor, eu zbor din creanga in creanga si nu va fac nimic.” Oamenii sunt rai. Unii.


      E adevarat ca ati vrut sa va faceti regizor de film?
-    Ei, asta am spus-o ca sa fac un spirit de gluma. Prinde la public. Acuma da, mi-ar fi placut sa fiu regizor, dar pentru asta trebuie sa ai studii. Pe vremea tovarasului dictator Ceausescu ii aratam colajele mele dnei Monea – cand stateam pe Calea Mosilor -, si ea imi spunea: „Ioane, tu cu colajele astea esti mare, dar nu prea ai succes in socialismul asta. Dar daca vrei sa te apuci de filme si iti faci rost de un aparat, poti face documentare. „Si ce sa filmez?” „Ce se da la ziar, cu intreprinderi...” „Domne’, daca as fi regizor, as face un film cu oamenii de pe strada, cu pantalonii rupti in fund si coatele roase, saraci. Pe urma i-as filma pe infirmi.” „Nu, asa nu prea merge”, zice doamna Monea. „Atunci gata, nu ma mai fac regizor.” Si am lucrat in continuare cu colajele astea.

     Cand ati inceput sa faceti colaje, va gandeati ca faceti arta?
-    Pai da, eu le-am considerat totdeauna o arta. Mi le admiram singur. Chiar si acum mi le admir. Daca veniti de Craciun atunci o sa vedeti ce surpriza ii fac lui nea Dan. Colajele le fac la intamplare si la o luna de zile ori aduc 20 de colaje, ori mai multe. O data am adus 63, cat e varsta mea. Sunt nascut pe 24 martie 1946.

     Dar cum de le faceti asa repede?
-    Acum sunt expert. Decupez pozele - imaginatie am destula -, si uneori le fac de la sine, fara sa vreau. De exemplu, gasesc o poza cu un personaj. Aaaa, am gasit un burtos frumos, tatuat complet. Si le pun si mesaj colajelor. Eu am fost prost la scoala la matematici si la limba romana, nici acum nu pot vorbi romaneste clar, dar gasesc mesaje in reviste. Am terenul, cum sa spun, o imagine din calendare. De exemplu, era o tarla unde pasteau vacile (cum ar fi vacile elvetiene, pe care le-am vazut cand am mers la Basel) si il bag pe burtos in mijloc.

Il gasesc pe Adrian Paunescu (nu-l agreez pe nesimtitul ala care ii scria poezii lui Ceausescu, nici pe Veceu Tudor – ma scuzati, asa l-am poreclit eu) si il pun calare pe vaca, dar ca pe o banca. Burtos, are jartelele la gat (cand o sa vedeti, o sa va pufneasca rasul). Pe urma, gasesc o contesa ca la teatru, mica si slabuta, care are un ochean ca ala prin care se uita Johnny Depp in „Piratii din Caraibe”. Se uita prin ochean la tatuajele aluia. Mai bag si niste avioane...

      Dar pe Mircea Geoana l-ati prins intr-un colaj, asa cum ati promis intr-un interviu?
-    L-am facut imediat. E haios de tot. Am facut doi magari, adica i-am decupat din revista „Plai cu boi”. L-am gasit si pe Sebastian Papaiani, pe care l-am urcat pe un magar. Il gasesc si pe George Becali oier (Razboinicul Luminii). Personajele astea nu ma intereseaza daca sunt contra sau pentru, eu le folosesc la „filmari”. Am gasit si text: „Ba al nostru-i mai frumos.” Lui Geoana i-am pus o coroana si niste babe care il imbratiseaza, iar el rade ca un prost, ca e prostanac. „Draga Mihaela, tare is bucuros. Sunt presedinte.” „Taticule, da sa te pup!” Are dreptate Iliescu. Nu-i prost Iliescu, care e un geniu al raului - deci sa mentionam. Si prostanacu’, cu cascheta aia si cu magaru. Aa, si i-am bagat si niste avioane.

      De ce si avioane?
-    Ca sa para ca in realitate si ca sa ocupe cerul. Sa fie incarcata lucrarea. Si in iarba il pun pe baiatul lui Will Smith, un actor american de culoare. Eu sunt cel mai mare regizor in domeniul asta. Am lucrat cu toti actorii din lume.

     Dar dupa ce decupati imaginile, unde le tineti?
-    Am niste mape de vinilin, dar oricum stiu pe de rost tot ce decupez. Unele colaje le fac rapid, altele imi dau timp de gandire, uneori si o luna. Pe cele care vad ca-mi dau de furca le las la o parte si deodata, hodoronc-tronc imi vine ideea. Ce decupez se potriveste uneori perfect - sunt norocos in chestia asta. Folosesc avioane, masini, capete de oameni... La un moment dat am gasit niste ofiteri de aviatie cu valizele in mana, zici ca sunt din viata reala. Ati vazut filmul „Lumea vazuta de Ion B.”? La premiera de la Institutul Francez am primit aplauze ca un imparat al Japoniei. Cum sa nu-mi placa? Eu am fost in mizerie si am ajuns la glorie. E un film documentar placut. Nu ca ma auto-laud, dar eu sunt actor adevarat si asa sunt si vecinii mei si lumea care ma cunoaste si care apare in film. Au venit si ei la premiera. Am stat pe Mosilor 25 de ani.

     Acum locuiti intr-o garsoniera. V-ati obisnuit?
-    Da, dar si inainte eram obisnuit, doar n-am stat la gunoaie toata viata. A fost o perioada de patru-cinci ani cand am ajuns gunoier, din cauza la niste prosti. Am locuit acolo la ghena si iarna, cand ma aparam de frig ca boschetarii. Trebuia sa stau imbracat.

     Locuiati singur?
-    Pai da’ cu cine? Singur. Caram cu carutul fiare, cartoane, tot felul de nimicuri. Ii ajutam pe oameni si iarna castigam mai bine ca vara. Cand veneau zapezi ca cele de acum, desfundam la masini de nu le mai tin minte numarul. Intr-o iarna mi-au degerat si picioarele.

     Aveati prieteni pe atunci?
-    Putini. Cine are prea multi prieteni, nu are niciunul adevarat. Am avut prieteni, dar erau niste oameni simpli.

   Dar ati intalnit multi oameni liberi, asa ca Dvstra?
-     Adica liberi cum?

     Care sa nu faca compromisuri si care sa raspunda pentru actele lor.
-    Doamna, aicea mi-ati pus o intrebare frumoasa. Prin anii 70, lucram in port la Tulcea ca hamal, dar faceam desene la strainii de pe vapoare, pentru ca stiam sa desenez frumos. Imi dadeau tigari pe ele. Unii imi dadeau anumite cadouri. Pe urma m-am accidentat la un deget, l-am strivit si am stat in concediu medical, dupa care m-a luat un sef de la cadre sa-i scriu cartile de munca. Asa de mana nu scriu frumos, dar daca scriu atent, am scris „pictoricesc”. In 1972 a venit ziua fatala cand m-au dat afara din port, si bine ca mi-a zis un sef s-o intind ca sa nu ma aresteze. „Da’ ce-am facut?”. Dupa un an m-am dus prin port si m-a recunoscut un dobitoc.

Eu in port m-am dus sa lucrez, nu ca sa car saci. De fapt, aproape toti vroiau sa fuga din tara. Unii reuseau sa se ascunda pe vapoare. Si eu vroiam sa fug. Cand i-am cunoscut pe greci, mi-ar fi placut sa plec in Grecia, pe urma la italieni. Si pe urma am invatat cuvinte din port. Nu stiu nicio limba straina, dar m-am descurcat putin si in Elvetia. Restul mi-a tradus nea Dan si Alexander „Naunau”.

     Cum v-a placut la targul de arta Volta5 de la Basel, unde ati fost anul asta?
-    A fost foarte frumos pentru ca am vazut nu o expozitie, ci o suta. Imi spune domnul Alex: „Ce parere ai, nea Ioane? Sunt mai frumoase lucrarile astea decat ale tale?” „Domne’, fiecare e artist in domeniul lui.” De exemplu, l-am vazut pe Marx. Era un proiector cum e calculatorul, si negru pe alb arata o poza a lui Marx. M-am apropiat sa ma uit mai atent. Poza era reusita. Si cum avea el barba alba, asa, ii curgea o lacrima din ochi. Un fel de arta aparte. Mi-a placut foarte mult. Am mai vazut un picior care parca era picior de om adevarat, cu laba taiata, pus intr-un colt, si era o cioara care ciupea din el, insangerandu-l. „Fantastic e asta!”, am spus. Toate lucrarile mi-au placut. Se vede in film cand vorbeam cu o persoana, n-o stiu pe nume, si spuneam „Ich name Barladeanu Ion, Romania”. E comic. S-au ras astia la Institutul Francez cand m-au urcat pe scena. Si-a dat seama toata lumea – om simplu din gunoaie sa ajunga asa de celebru si sa fie aplaudat la scena deschisa.


    Cat de tarziu ati vazut colaje facute de artisti straini?
-    Pai nu prea am vazut nicaieri colaje straine. Numai la Basel. Am vazut acolo o scena frumoasa cat geamul. Foarte mult mi-a placut lucrarea aia. Faceam ce faceam si iar treceam pe acolo. Sala era rotunda, cea mai mare sala din lume, mi-au zis. Puteai sa mergi cu bicicleta prin ea. Muncitorii elvetieni aveau trotinete cu buton. E moderna Elvetia asta. Prima data cand am trecut cu masina erau niste campuri si liniste, ca la noi la tara. „Ce-i Elvetia asta?”, dar cand am ajuns la Basel, am inlemnit. Langa galerie era o biserica din piatra, inalta cat Intercontinentalul. Am si vizitat-o. Mi-a placut mai mult decat expozitia. Eu sunt ateu, adica nu sunt nici contra, nici pentru religie. Am urcat pana sus, am admirat panorama orasului. E placut in Elvetia. „Cum dracu’ am ajuns eu aici?”, m-am intrebat. Mi-am adus aminte cum omoram sobolanii la ghena. Ma chema coana Zana, una grasa, pe cand nu eram star ca acum. Glumesc. Mi-am adus aminte: cand m-am dus la Zapodeni, mi-au zis oamenii: „Nea Ioane, aici in Zapodeni esti un star.” Lumea ma respecta. Pe tata, nu. L-au huiduit. El a fost cu comunismul, cu Ceausescu.

      Ati plecat la 18 ani de acasa, nu?
-    Cand am terminat scoala profesionala de zidari, am vrut sa vin cu 10 consateni in Bucuresti, dar am pierdut actele. Am crezut ca mi le-a ascuns ala de-acasa. La Zapodeni nu vroiam sa mai stau. Nu aveam cu cine ma intelege. Am observat: toti oamenii care dupa zodiacul arboricol sunt in zodia teiului sunt prosti. Eu am avut noroc ca am avut zodiacul si pe vremea lui Ceausescu, si am vazut ca anumiti oameni sunt cumsecade, dar in anumite chestii sunt ca Geoana, care s-a culcat presedinte si s-a trezit prostanac.

Prima data am ajuns la Galati. Un an am lucrat la Combinatul Siderurgic. Am debutat ca sapator la pamant. Am avut o viata ca Ilarion Ciobanu. Stiti ca inainte de a juca in filme a fost hamal in port? In port am fost, la padure am fost, la sapat gropi am fost, am scos si morti de la groapa, scriitor am fost, dar nu de romane. Cu dalta, in litere.

     Dar cand faceati toate lucrurile acestea aveati in cap un plan de viitor, aveati un vis?
-    Pot sa fumez? Cu colajele nu ma gandeam ca o sa ajung departe. Asta era placerea mea. Mi-a zis un frate odata: „Tu faci pozele astea care le lipesti, dar nu ti le vede nimenea.” „Bai, eu am lucrari care sunt interzise. Nu vezi ca e Ceausescu la putere? Poate ca o sa vina candva lumea lor.” Dar nu ma gandeam ca o sa ajung asa.

     Cand locuiati la ghena unde le ascundeati?
-    Am lucrat la Trustul Carpati noua ani, pe urma am lucrat muncitor la gater si mi-am luat de acolo cherestea de brad si am facut un raft simplu. Acolo puneam colajele pe care le lipeam cu Pelicanol, cel mai bun lipici de pe vremea lui Ceausescu. Acuma a gasit nea Dan solutia, cu un fel de gris pe care il dizolvi in apa. Sambata trecuta am lucrat intr-un timp record 13 lucrari, si am mai facut una ca sa nu fie ghinion. Ma culc numai cand mi-e somn, cand sunt obosit. Cand ma trezesc, colind prin cartier sau dau cate o rotocoala pe la gunoi. Am fost mare gunoier pe vremuri, caram maculatura si fiare la depozit. Din asta traiam. Asa gaseam si reviste aruncate la bloc. Pe urma am prins „Omagiul” lui Ceausescu. Asta e avantajul meu. Uite, Henri Coanda spunea: „Domne’, cand o sa vedeti un avion, sa nu va mirati de el. Prima data trebuie sa te miri de creierul care l-a facut, de acel om.” Oamenii invata cateodata unii de la altii. Cum spunea si Anton Pann: „Nu stie mult cine traieste mult, stie mult cine umbla mult.” E adevarat. Cum spune si italianul: „Da vero infatti, signore.” „Come si chiamo, signore?” „La mia si chiama Berladeni Giovanni.”

     Aveti accent bun.
-    Pai da’ am lucrat in port, si acolo trebuia sa invat. „Buongiorno signore. Che fare questa giorna?” „E bene, signore.” „Mi dica, per favore, una sigara.” „Prego, signore.” „Tu, pittore? Grande pittore.” „Romania, Ceausescu...” „Silence, gura! Galera”. In port se vorbea italiana si engleza, dar din engleza stiu doar atat: „Let’s go.” Daca traiam intr-un mediu mai intelectual... Dar poate nu ajungeam artist. Eminescu sa stiti ca nu si-ar fi scris niciodata operele daca nu traia in mizerie. L-a inspirat viata. Astia, care sunt feciori de bani gata...

     Sunteti un cititor de presa harnic?
-    Frunzaresc, dar nu citesc orice banalitati. Cel mai mult imi place filosofia. Bancuri mai putin, desi e bine sa stii si din astea. Uite, mi-a dat nea Dan o carte despre Brancusi. Nu citisem pana acum despre el, nu stiam ca a fost asa de mare. Zic: „Domne’, daca o sa ajung la Paris, prima data vreau sa merg la atelierul lui Brancusi.” Mi-a explicat nea Dan pe unde e. Am vazut o pictura de-a lui Picasso la un muzeu din Basel. Mi-a placut mai putin. Era arta din asta, cubista, dar el nu era cubist. A facut arta asa, mazgalita. Brancusi nu se intelegea cu el. Era prieten cu Duchamp. Brancusi ii spunea lui Picasso: „Dta nu esti pictor, faci magie.” Eu am fost intrebat care popor imi place si am spus ca nemtii. Mozart, Beethoven, Schiller nu va spun nimic? Au si englezii oamenii lor, dar nemtii sunt vioara intai a lumii.

     Despre romani ce parere aveti?
-    Foarte proasta. Sunt putini romani. Si nu pentru ca a spus Dinica „o tara cu zece mese si cateva scaune.” De fapt, asta a spus-o Petre Tutea, Dinica o imprumutase. Dar daca oamenii nu citesc... Stiu de la Copilul care m-a descoperit. Copilul e Ovidiu Fenes (n.red- artistul Ovidiu Fenes l-a descoperit  pe Ion Barladeanu cautand materiale pentru propriile sale colaje.).

    Cum v-a descoperit?
-    Aveam un carut cu trei roti si umblam prin cartier carand gunoi. O data am batut recordul, am dus 285 kg de fier. Va dati seama ca am carat mai rau ca un magar. Am invins transportul asa cum a invins sportivul de pe vremuri, Bikila Abebe. Cand a aparut Copilu’, aveam niste coperti, niste cartoane de carte in carut. „Ce faci cu ele?” „Sunt arta.” „Cum sunt arta?” „Au o patina. Da’ ocolim blocul si mergem la mine, ca iti dau si cartoane. Domne’, si eu sunt artist.” Dupa ce i-am aratat, nu mai scapam de el. Venea mereu pe la mine. Pe urma a vrut sa ma corupa. Mi-a spus ca a gasit un american care vroia sa cumpere. I-am spus ca nu vreau si ca intr-o zi o sa le dau foc. Acum doi ani asa eram, nu glumesc. A mai durat un an pana am taraganat.

      Acuma unde locuiti? Unde e garsoniera?
-    Aproape de Scala, pe Dionisie Lupu.
 
      E frumoasa?
Pai sunt in centru. Daca am timp sa ma duc sa dau de mancare la porumbei, ma duc. Mai gasesc paine, o faram frumos. Odata m-am dus la Ateneu si stateau saracii pe sus si i-am fluierat. Stiti cum au venit, cum au tabarat pe mine? Veneau si in brate. Eu iubesc animalele. Imi pare rau ca am taiat o data o gaina.

Dan Popescu, galerist si critic de arta:

 „In colajele lui Ion Barladeanu e evident ca e foarte important efectul plastic, dar exista tot timpul o narativitate. Nea Ion nu le numeste colaje, le numeste filme. Stilistica pop e prezenta pentru ca sunt vehiculate anumite branduri de dinainte de 1989, deci e un fel de proto-pop. El face o arta pentru sensibilitatea anului 2000. Dar e mult suprarealism acolo, mult dadaism, multa ironie, e si banda desenata - deci e o stilistica hibrida.

Documentarul "Lumea vazuta de Ion B." poate fi vazut la HBO in 27 decembrie, de la ora 22,35, si in noaptea de Revelion, de la ora 04,10.


Citeste mai multe despre   
















41618 vizualizari

  • +17 (19 voturi)    
    . (Joi, 24 decembrie 2009, 20:43)

    meteorasky [utilizator]

    superb articol
    multumesc
    • +7 (9 voturi)    
      SUNT FARA CUVINTE... (Vineri, 25 decembrie 2009, 0:09)

      rainman2 [utilizator] i-a raspuns lui meteorasky

      SENZATIONAL ,
  • +8 (10 voturi)    
    Bravo! (Joi, 24 decembrie 2009, 21:22)

    Danutz Nastase [anonim]

    Great!
  • +8 (12 voturi)    
    Bravo Domnule Barladeanu (Joi, 24 decembrie 2009, 21:26)

    artistul [anonim]

    In sfarsit si ceva frumos. In ce tari v-ati propus sa mai mergeti? Ar fi frumos un turneu in jurul lumii sa va vada toti prin diaspora. Bravo, sunteti un exemplu pentru tineretul dezamagit ca "nu au viitor". Poate incercati si sa scrieti o carte, sau ma rog cineva sa o scrie pt dvs, sa aratati unei lumi intregi YES WE CAN.
    La multi ani! Cu aleasa preturire din diaspora!
    • +2 (4 voturi)    
      YES WE OFF (Joi, 24 decembrie 2009, 21:50)

      bo [anonim] i-a raspuns lui artistul

      clar...am descoperit ca si din drame se nasc artisti si bani...am descoperit ca viata e o arta...am descoperit ca traim si am descoperit ca putem plati sa avem o bucatica din viata unuia care a trait cum a trait...
  • +5 (7 voturi)    
    Excelent (Joi, 24 decembrie 2009, 21:29)

    Fane [anonim]

    Am vazut si documentarul de pe HBO ... bun interviul ... si tare omul.
  • +9 (11 voturi)    
    e tare moshu (Joi, 24 decembrie 2009, 21:41)

    briank [utilizator]

    am vazut filmul despre el pe HBO, e foarte tare moshu' - ar trebui promovat intens ;) un exemplu de dizidentza tacuta in strada :)
  • +8 (10 voturi)    
    Dragut (Joi, 24 decembrie 2009, 22:19)

    Zorro [anonim]

    Am sa ma uit in seara asta la HBO.
    Mai sunt si oameni fericiti si liberi, care nu se gandesc doar cum sa faca bani si apoi sa le fie frica ca-i pierd pe cei pe care-i au. Asa, ca mine.
    Bravo nea Ion, esti tare, esti "cool" cum zic smecherasii astia de 2 bani de azi. Smecherasi ca mine.
    Pe bune.
    • 0 (0 voturi)    
      cool! (Sâmbătă, 26 decembrie 2009, 2:07)

      Radut [utilizator] i-a raspuns lui Zorro

      ce comentariu sincer si frumos!!!
  • +4 (6 voturi)    
    Fara cuvinte.... (Joi, 24 decembrie 2009, 22:24)

    Manole [anonim]

    bravoooooo!!!!!!Am ramas impresionat cand am vazut acele poze,chiar este un artist adevarat si ma bucur ca exista oameni ca el...ii doresc tot binele si sa ajunga atat de celebru cat nu a crezut el ca va ajunge vreodata...numai bine din partea mea!
  • -3 (5 voturi)    
    expoatare pe fata! (Joi, 24 decembrie 2009, 23:52)

    mask4u [anonim]

    tipul e chiar misto omul, dar pacat e deja un caz tipic de a exploatare si a ajuns sa fie transformat incet incet da sigur si definitiv in produs de vandut! si se pare ca nu a picat chiar deloc pe cele mai bune maini de art dealer.
    si mai e pus sa se poate de un exponat ... ca la circ, ca urs pe vremuri
    bafta batrinule picaso dar o sa fi expus ca un artist de paie si exploatat de cine nu stie sa o faca bine si nici corect.
    ... pe micuta am vazut-o unde a ajuns!
    iar la ce putere de percetie pe arta contemporana are societatea noastra nu e de mirare.
  • +2 (4 voturi)    
    In sfarsit! (Vineri, 25 decembrie 2009, 1:33)

    Adrian P [anonim]

    Pedalam aseara printre canale pe tv si am dat de documentarul asta, m-a prins instant, am fost atat de fericit sa vad ceva adevarat printre toate gunoaiele de pretutindeni, l-am urmarit fara suflare. M-a impresionat, as vrea sa am onoarea sa-l cunosc, sa ii vad lucrarile, sa stau de vora cu el... un om adevarat, un artist adevarat.
  • +2 (4 voturi)    
    Mai avem televiziune publica? Ma intreb... (Vineri, 25 decembrie 2009, 7:07)

    Valeriu Florean [anonim]

    Dar oare postul national de Televiziune publica de ce nu poate difuza acel superb documentar, la o ora de maxima audienta, ca sa il vada intai toata tara pe Ion Barladeanu. Ca merita !!
  • 0 (4 voturi)    
    ma copii... (Vineri, 25 decembrie 2009, 9:22)

    mosu [anonim]

    exista un bug-ceva undeva pe/pt acest articol. nu se poate deschide/vizualiza decat in Mozilla (in Explorer se blocheaza pagina si scoate din sarite poporul). d'asta si putinele comentarii desi nu marul de accesari va multumeste. problema persista inca de ieri. hai cu bobarnacul ca e pacat. n-ma mai patit asta pe hotnews pana acum la alte articole. sarbatori fericite!
  • -7 (11 voturi)    
    daaaa... ! (Vineri, 25 decembrie 2009, 9:54)

    bm [anonim]

    e reprezentativ tipul, alaturi de Patapievici ... mai trebuie sa faca un colaj cu IIsus ....! urmeaza un aurolac care sa picteze scene biblice cu Lunar .. ca sa ia premiul Nobel pentru degenerarea speciei ...!
  • +2 (4 voturi)    
    Jos palaria Dna. Iulia! (Vineri, 25 decembrie 2009, 10:29)

    gheorghe [anonim]

    Asta da subiect de reportaj.L-am copiat in Word si cred ca am sa-l recitesc peste cateva zile ca sa-l inteleg mai bine pe artist. Asta dupa ce voi vedea filmul! Multumesc!
  • +2 (6 voturi)    
    Felicitari, Iulia Blaga ! (Vineri, 25 decembrie 2009, 10:57)

    Catalin Cinefilul [anonim]

    Articolele despre filme si activitatea cinematografica sunt foarte bune. Poate cele mai bune articole de pe Hotnews.
    Pornind de la aceste articole, am cautat si am vazut multe filme bune.
    Multumim pentru activitatea desfasurata.
  • +2 (4 voturi)    
    Excelent ! (Vineri, 25 decembrie 2009, 11:40)

    jorj [anonim]

    Un reportaj excelent,deci exista si subiecte care merita
    .Astfel de oameni ca Ion Barladeanu sint seva acestui popor.Sa ne traiesti nea Ion!
    Felicitari Iulia Blaga!
  • +2 (4 voturi)    
    articolul (Vineri, 25 decembrie 2009, 11:56)

    TAIFUN [utilizator]

    l am trimis prin email ca si cadou de craciun . excelent ! de mult observ si de ceva vreme vad ca incet dar sigur romanii au un viitor ; nu individual ci ca natie . romania produce . exista virfuri de valoare care strapung platosa de defecte dar si rezerva si chiar prejudecatile si antipatia internationale . cu omul asta dl . Ion Barladeanu in west s ar face filmul secolului ! fara exagerare . ce sa spun , a dat niste citate (Anton Pann si Henri Coanda ) pe care deja le am adoptat . eu sint plecat de 5 ani, cred ca am inteles cum e cu omul care "stie".
    craciun fericit la toata romania
  • +1 (3 voturi)    
    felicitari (Vineri, 25 decembrie 2009, 12:45)

    mitrea marin [anonim]

    am urmarit cu sufletul la gura acest film ,super ,acest om trebui pretuit ,avem nevoie de oameni ca el .
    CRACIUN FERICIT SI LA MULTI ANI NEA IOANE
  • +2 (2 voturi)    
    superb (Vineri, 25 decembrie 2009, 13:46)

    willow [anonim]

    Trebuie neaparat sa faca vreun regizor roman un film despre acest nea Ion. E de-a dreptul fascinant. Ma face sa ma simt ca nu am trait nici a 10-ea partea din cat a trait omul asta. Mi-a daschis pofta de viata si dragostea pentru poporul asta care inca mai poate da valori. MULTUMESC HOTNEWS!!
  • 0 (4 voturi)    
    Bogatii naturale! (Vineri, 25 decembrie 2009, 13:49)

    Danut D Deleanu [utilizator]

    @Romania intre razboaie era a patra producatoare de petrol din lume! Al doilea Razboi a secatuit rezervele! Agricultura, industria sunt sabotate cu buna stiinta! Dar materia prima cea mai valoroasa nu e la Rosia Montana! Romanii dau masura inteligentei la saloanele de inventica unde raportat la numarul de locuitori cam facde rusine pe cei ce ne claseaza la coada Europei! Olimpicii elevi si studenti,studentii cu burse inSUA,GB,Franta dau rezultate excelente.De multi nu se mai aude nimic nu fiindca nu confirma! Cand ai rezultate in fizica fundamentala si demonstrzi ca viteza luminii poate fi depasita la viteze astronomice nu mai e o stire de cotidiene!Tineretul Roman pus in contact cu ultimile descoperiri vor face diferenta!Materia cenusie e cea mai valoroasa materie prima.Natural se afla din plin in Romania! Trebuie sa fie mobilizata! DDD
  • +3 (3 voturi)    
    superb! (Vineri, 25 decembrie 2009, 15:42)

    amanda13 [anonim]

    Minunat articol, sunt fericita sa citesc asa ceva in dimineata de Craciun! Frumos si emotionant!
  • 0 (0 voturi)    
    geniu (Vineri, 25 decembrie 2009, 19:04)

    elena [anonim]

    Sunt chiar impresionata, cat de bine se poate ascunde geniul in tara asta, si noi nu suntem in stare sa-l gasim decat dupa zeci de ani, pacat, sa speram ca ne vom trezi la un moment dat
  • 0 (0 voturi)    
    Talente printre noi... (Vineri, 25 decembrie 2009, 20:22)

    gigi marga [anonim]

    Aproape fiecare dintre noi are un talent (ascuns) mai mic sau mai mare. Uneori trece o viata de om si acesta nu se face simtit. Sa ne aducem aminte de tzaranca aceea din Anglia care toata viata ei a muls vaci la tara si aproape de pensionare s-a dus la spectacolul "Britania are talent" si cand a cantat opera pentru prima data in public, toti au ramas ca la dentist.
    Personal, consider ca acest Ion, acest artist, acest fenomen deosebit, are o poveste cu mult peste cea a englezoaicei. Imi aduce aminte de Martin Eden a lui Jack London.
    Respect si mult success in continuare!
  • +1 (1 vot)    
    sperante, vise, realitate... (Sâmbătă, 26 decembrie 2009, 2:00)

    florin [anonim]

    Un articol foarte frumos, despre un om simplu, simplu atat ca om in realitatea de zi cu zi, cat si in arta.

    Simplitatatea, bine spusa sau articulata, intotdeauna (va) atrage.

    (probabil si articolul in sine are acest gen de simplitate si de aceea atrage)

    Nu uitati, va rog, cei care ati comentat mai sus si care veti comenta mai jos, ca articolul reuseste sa traga si un semnal de alarma: cati dintre noi nu ignoram sau tratam cu indiferenta chiar si un gunoier anonim? Mai mult respect pentru fiinta umana ar fi binevenit. Nu ignorati faptul ca arta acestui OM vine din viata chinuita, din prisma unora, pe care a trait-o. Idei are, e evident, narativitatea lui e naturala. Retine simplul, esentialul si stie sa-l reproduca fidel, aproape imita, dar o spune cand trebuie si in felul lui particular. Are un farmec debordand si ingenuu.
    Nu uitati, insa, de unde vine si cum a "aterizat" acolo unde este. Chiar si unele comentarii sugereaza asta: "nu stim sa ne cultivam talentele"...

    poate de maine va veti uita la cei din jur si veti arata mai mult respect...

    PS: de cate ori vin din Londra in Bucuresti, de cativa ani de cand m-am mutat la Londra, imi sare in ochi lipsa de incredere cu care vorbesc romanii cu "joburi" din categoria "joasa" (gunoier etc.) si cu cat aplomb nefondat vorbesc altii, care au "super joburi"...
  • +1 (1 vot)    
    ....viata ! (Duminică, 27 decembrie 2009, 1:07)

    sandrini [anonim]

    Cred ca Domnul Ion Barladeanu nu ar avea nimic impotriva daca spun ceea ce el ar spune despre sine ,cam asa : "Doresc sa fiu surprins de natura umana in multiplele ei ipostaze, sa
    zambesc, sa impartasesc idei, sa descopar viata vazuta prin alti ochi!
    Fiecare om e deosebit prin ceva anume...iar unicitatea ce ma
    caracterizeaza pe mine poate parea pentru unii socanta, dar pentru cineva
    anume e tocmai samburele ce naste pasiunea!" Sa ne traiesti Domnule Ion Birladeanu ! Cu respect ,Sandrini ,Wien
  • +1 (1 vot)    
    Tristete si Bucurie (Luni, 28 decembrie 2009, 1:42)

    Sorin Dragan [anonim]

    Am ajuns aici dintr-o intamplare. Trecand grabit peste ceea ce credeam ca vreau sa vad, am ajuns sa privesc ceva ce in prima faza mi-a atras doar atentia. Nenorocul de atunci a facut sa nu-mi pot satisface dorinta de a-mi completa spontaneitatea atentiei cu profunzimea de care acum stiu ca am fost privat atunci.
    Dar lucrurile nu au ramas asa. Pentru ca in alta zi, din intamplare, mi-au ajuns in fata ochilor aceleasi imagini familiare. Imaginile unui film reportaj care prima data nu reusise decat sa-mi starneasca atentia. De la acest prag am si reluat evaluarea perceptabilitatii. Numai ca ceva sa intamplat. Ceva ce mi-a transformat fragila nuanta de atentie in ceva emotionant; in ceva ce a facut ca in ochii pe care-i pastram pentru perceptia cotidiana, sa apara acum, asa, in urama ceea ce vazusem, ...sa apra lacrimi.
    Acel ceva este un amestec de simplitate, genialitate, si paradoxal, bucurie si tristete in acelasi timp. Am si acum lacrimi in ochi. Si este pentru prima data in viata mea cand lacrimile imi umezesc ochii nu doar din entuziasmul fericirii sau din amaraciunea unei suferinte. Este pentru prima data cand lacrimile imi curg pe obraz pentru fericire si tristete in acelasi timp. Pentru bucurie si amaraciune. Este un sentiment straniu. Sa nu-ti poti stapani lacrimile nestiind de fapt pe moment, carui argument trebuie sa ii dai crezare. Plang oare de bucurie...? Plang oare de tristete...?
    Ca sa poata deschifra si altcineva starea mea, trebuie sa mai spun cateva lucruri. Cel mai important de spus este un nume. Si acest nume este Ion Barladeanu. Ion Barladeanu care pentru mine pana acum nu insemna nimic. Bucuria si tristeatea sau nascut in mine datorita unui genial film in care un om ca Dan Popescu, cum probabil rar mai exista, a reusit sa puna in valoare pe langa latura artistica a unui talent necunoascut, si emotionalitatea unei triste realitati. Genialitatea celui care a semnat scenariul, regia si imaginea, Alexander Nanau, a facut ca acest film sa fie prob
  • 0 (0 voturi)    
    NEA ION (Marţi, 29 decembrie 2009, 20:28)

    elena [anonim]

    ma bucur tare mult pentru acest;artist ion barladeanu[ nea ion].dumnezeu sa-i dea sanatate si multi ani ,sa se bucure de un trai fericit.
  • 0 (0 voturi)    
    oameni adevarati (Vineri, 1 ianuarie 2010, 17:59)

    Anamaria [anonim]

    Mi-ati facut o mare bucurie!!!!!
    Pe Nea Ionica il cunosc de....foarte multi ani...dar avand o varsta frageda, nu-mi dadeam eu bine seama de calitatile artistice ale dansului, ci doar stiam ca este omul pe care ne puteam baza, mai ales bunica mea (dna Petre Anisoara) cat si mama mea (Petre Mihaela) si sunt sigura ca "Ionica" isi mai aduce aminte. Un suflet mare, rabdator, pe care nimeni nu a fost in stare sa-l descopere...pana acum.
    Va multumesc inca odata si ii urez tot binele din lume si numai impliniri.
  • 0 (0 voturi)    
    ireprosabil (Joi, 7 ianuarie 2010, 0:19)

    sens [anonim]

    Intreaga biografie a domnului Ion Barladeanu e inca o dovada ca nimic nu e la intamplare in viata.
    Raspunsul "Poate ca o sa vina candva lumea lor.",candva incert si spus dintr-un soi de aparare a ajuns sa-i reprezinte intru totul viata; a sosit si "lumea lor".Nu putem vorbi de domnul in cauza la superlativ,dar sinteza vietii dumnealui e ceva de-a dreptul incredibil. Probabil dintre toate visele pe care le-a avut ,cel la care nu s-a gandit a fost probabil cel de artist care ,de altfel ,l-a si scos din intuneric.Ceea ce este demn de "jos palaria" este faptul ca nu si-a scarbit viata de gunoier,asa cum era ea,mizerabila si plina de dezgust;sau cel putin nu doreste sa arate asta ,ori din prea mare optimism si incredere de sine;si-a acceptat viata cu toate vicisitudinile ei si a izbutit.Dumnealui e dovada clara a optimismului si a puterii de a lupta,a placerii pentru arta indiferent de conditiile de trai si a faptului ca inca o data saracia si simplitatea in adevaratul sens al lor ,nasc arta.
  • 0 (0 voturi)    
    fascinant (Vineri, 8 ianuarie 2010, 11:38)

    maria [anonim]

    Am vazut documentarul de trei ori- este fascinanta viata si creativitatea acestui om, puterea de intelegere si selectie.Remarc si tenacitatea, rabdarea si tactul celor care l-au pus "in valoare" pe Ion B.
    Ion Barladeanu este deasupra multora prin viata pe care a dus-o, este TALENT, iar cei care l-au descoperit si realizatorii documentarului merita multe cuvinte de lauda. Felicitari tuturor, va asteptam cu vesti noi si va multumim pentru felul in care ne-ati incalzit mintea si inimile!!
    Daca il putem ajuta cu ceva pe Dl Ion Barladeanu, direct sau indirect, apelati.
  • 0 (0 voturi)    
    felicitari!! (Duminică, 28 februarie 2010, 8:56)

    cris [anonim]

    am auzit de ion barladeanu pt prima data la milano,cand un mare galerist,gianfranco b. ,m-a intrebat daca il cunosc pe ion barladeanu.mi-a fost rusine sa spun ca nu-l cunosc,si primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa a fost sa caut pe internet...ion barladeanu.sunt fericita sa stiu ca avem si noi astfel de oameni in romania.FELICITARI!SEI UN GRANDE!
  • 0 (0 voturi)    
    comment /Barladeanu (Vineri, 5 martie 2010, 16:45)

    Marin [anonim]

    Marin zice : Sanatate, nea Barladene ! Tot Dumnezeau te-a ajutat,chiar daca nu crezi in El.Pretul rascumpararii din prostie,pacat si saracie a fost platit de IIsus pentru fiecare roman. Cum zicea un domn profesor de la Agronomie "Genialitatea se manifesta la varste diferite" "si ma opresc aici".
  • 0 (0 voturi)    
    Il tratto (Sâmbătă, 6 martie 2010, 1:10)

    mogol_gr [anonim]

    Il tratto é orribile molto meglio da barbone.
  • 0 (0 voturi)    
    Felicitarii. (Vineri, 26 martie 2010, 11:24)

    Luk [anonim]

    Cu astfel de oameni nu poti decat sa te bucuri ca esti roman.Ma uit cu uimire la talentul domnului Barladeanu.Este un artist in adevaratul sens al cuvantului
  • 0 (0 voturi)    
    “Ghena” lui Ion Bârlădeanu (Marţi, 23 noiembrie 2010, 11:27)

    cosmin nasui [anonim]

    http://www.modernism.ro/2010/11/23/ghena-lui-ion-barladeanu/
  • 0 (0 voturi)    
    Minunat! (Joi, 16 decembrie 2010, 22:42)

    Joshua [anonim]

    Domnule Barladeanua ... aveti respectul meu ... eu sunt un artist mic pe langa Dumneavoastra ... apreciez arta si lucrez in domeniu si stiu ca ceea ce creati este f.special, f. frumos, complex ... m-am uitat la documentar si ma uitam peste poze si ma gandeam...ohh astea sunt sigur facute de straini ... dar nu era asa..erau facute de dumneavoastra .... sa fiti sanatos...am inteles ca regizorul nu prea va ajutat deloc..mi-ar placea sa va putem ajuta cumva..daca am putea sa luam legatura cumva, in special de aceste sarbatori.
  • 0 (0 voturi)    
    nu am cuvinte fantastic dar de la Dumnezeu (Vineri, 14 ianuarie 2011, 1:19)

    anonim [anonim]

    pacat ca a dus o asa viata ;dar poate asta l-a inspirat in arta colajelor dar totodata a avut si o motivatie :dorinta de a "viziona filmul regizat prin decuparea unor imagini care pentru uni nu inseamna nimic "bravo lui succes in continuare si multa sanatate


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version