Injuratura adresata antrenorului Raymond Domenech de Nicolas Anelka, la campionatul mondial de fotbal din Africa de Sud, este analizata de Pascal Bruckner in Le Monde, concluzia celebrului scriitor fiind ca vorbele atacantului francez condenseaza, in cateva cuvinte, deriva prin care trece natiunea franceza.

Aceasta insulta, atat de raspandita in scoli si pe strazi, semnifica in primul rand nelinistile legate de origini, angoasa, frecventa in randul dezradacinatilor, de a nu stii cine este tatal tau si, deci, de a nu-ti cunoaste patria.

Un "fiu de curva", rod al iubirilor anonime, nu este copilul nimanui, ci doar un bastard procreat de un caine, spune Bruckner, care noteaza insa ca nu exista si expresia "fiica de curva".

Insasi Franta este denumita, in numeroase cantece rap, o "curva" vinovata de a se fi amestecat cu toti oamenii de pe pamant si care se trezeste astazi pierduta intr-o lume care o depaseste.

"Daca mama ta nu e decat o taratura, tu insuti esti doar rezultatul hazardului, o fiinta zadarnica, inutila, care nu este sigura de stramosii sai", noteaza Pascal Bruckner.

Banalizarea injuraturilor

Scriitorul explica faptul ca epitetul "enculé" (persoana care practica sexul anal) stigmatizeaza omul bestializat, redus la stadiul de femela oferita (in Roma antica, stapanul avea dreptul sa-si sodomizeze sclavii, dar reversul era considerat drept o dramatica rasturnare a ierarhiilor).

Pascal Bruckner afirma insa ca ceea ce este ingrijorator in acest "gen de enunturi" este banalizarea lor, in conditiile in care sensul unei injuraturi, defulare a furiei si "igiena a limbajului", este tocmai forta de penetrare si raritatea sa.

Or, folosirea frecventa, masinala a acestor injuraturi le reduce forta. "Dar ele tradeaza un nivel de furie sociala, sa saracire a limbajului, de dispret fata de ceilalti si fata de tine insuti, care este preocupant", subliniaza scriitorul, care citeaza, pe un alt plan, utilizarea frecventa a cuvantului "fuck" in filmele nord-americane, "devenit un fel de 'da-mi si mie sarea'".

Un simptom al esecului colectiv

Daca inainte banalizarea injuraturilor era specifica unor grupuri restranse, precum vagabonzii strazilor, acum contamineaza toate straturile societatii, in sport, dar si la cel mai inalt nivel al statului, spune Bruckner, care reaminteste nefericitul "Casse-toi, pauvre con!", rostit de presedintele Sarkozy.

"Cand elitele incep sa vorbeasca precum plebea, natiunea devine o singura plebe, de sus in jos, unita de aceeasi stare de spirit, aceeasi vulgaritate care contamineaza raporturile umane".

Scriitorul crede ca toata aceasta violenta verbala, prezenta la toate paturile sociale, suplineste absenta unui viitor si "falimentul in care se scufunda societatea noastra".

"Ne comportam ca o gasca de raufacatori care a ratat un jaf si incepe sa se autodevoreze, sa se destrame pentru a compensa esecul comun. Grosolania nu este doar o lipsa de educatie sau de autocontrol: este si un simptom al esecului colectiv", incheie Pascal Bruckner, in eseul publicat in Le Monde.