Pe vremea cand eram copil, mergeam “cu Steaua” si cu Plugusorul. Nu era casa in satul acela din Maramures pe care sa nu o colind cu verii mei. De multe ori incepeam cam de pe la 8 seara si ajungeam inapoi acasa pe la 4 dimineata. Strangeam “cocuti”, mere, nuci si rareori, bani, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Cum ajungeam in fata casei, cum racneam din toti rarunchii “Steaua sus rasare, Ca o taina mare, Steaua straluceste, Si lumii vesteste”. Restul nu mai conta cat de tare cantam- important era sa ne auda ca am venit acolo. Cand un taran (aici in cel mai nobil sens cu putinta) ne dadea cate un leu sau 3 lei, eram in culmea extazului. Niciodata insa nu am strans mai mult de 25 de lei intr-o noapte.
Mi-am adus aminte de asta acum, in miezul zilei, cand au venit si la mine colindatorii. Erau cinci, cu varste de peste 20 de ani, aratau neingrijit si inainte de a incepe sa colinde, au cerut bani. Le-am dat si le-am sugerat sa cante si o colinda. Au mormait (si chiar nu exagerez) ceva vreme de 5 secunde, s-au intors si au plecat. Iubesc Sarbatorile in Bucuresti.
Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa.
0
4
