Îi spunem brad de Crăciun, deși tehnic, cele mai vândute specii în România sunt brazii, molizii și cei din specia Douglas, după cum ne-a explicat un specialist Romsilva cu care HotNews a discutat. Bradul este un gen care cuprinde aproximativ 45-55 de specii de conifere, dar cele mai cunoscute sunt bradul, molidul și pinul. Odată recoltat, durata lui de viață până când apare procesul de ”uscare” depinde de modul în care a fost conservat, mai spune expertul.
”Dacă a fost ținut în condiții de temperatură scăzute, el se păstrează circa 3 săptămâni. Dacă a fost ținut în încăperi cu temperaturi mai ridicate, evident că mai puțin. Dar trebuie avut în vedere că până în momentul în care sunt cumpărați dintr-o piață din Capitală, poate trece o săptămână de la recoltare”, mai spune specialistul Romsilva.
”Gândiți-vă că poate au fost recoltați undeva în Maramureș, apoi au fost depozitați, după care urcați într-un camion și transportați la București. Așa că probabil că ei au deja 4-5 zile când ajung în piață, unde mai așteaptă alte 2-3 zile până își găsesc cumpărător”, mai spune acesta.
Trei metode prin care putem să verificăm cât de mult a trecut de la momentul recoltării
Una din metode e să-l scuturați puțin. Dacă deja încep să-i cadă acele, e clar că nu va mai ține mult la temperatura din cameră.
Altă metodă este să vă uitați atent la cum sunt dispuse acele bradului. Ele ar trebui să fie dispuse în formă de pieptene. Dacă ele sunt deja orientate în jos sau nu mai repectă acea structură de pieptene, bradul este vechi.
În fine, o a treia metodă este să strângeți ușor în pumni o crenguță de brad. Dacă vă rămân ace în palmă, înseamnă că arborele nu mai are sevă și nu va mai ține mult, mai ales la 20-22 de grade cât sunt într-o încăpere.
Cât ”ține” un brad la temperatura camerei?
La o temperatură medie de 22 de grade, un brad nu rezistă mai mult de o săptămână-10 zile. După această perioadă începe să ”se scuture” (să-i cadă acele). Durata lui de ”întrebuințare” poate fi prelungită dacă pulverizăm periodic puțină apă pe crengi.
Prin urmare, specialistul Romsilva recomandă ca perioada de cumpărare a bradului cu circa 5-7 zile înainte de Crăciun. ”Dar asta e o decizie personală a fiecăruia, desigur”, menționează el.
Brad natural sau artificial? ”Eu am curte în curte plantat un brad pe care îl împodobesc. Pentru copii folosesc un brad artificial de interior. Dar repet, fiecare cu opțiunile sale”, spune specialistul.
Cât costă bradul de Crăciun?
Prețurile unui brad de Crăciun variază foarte mult. Regia Națională a Pădurilor - Romsilva oferă anul acesta spre vânzare 33.996 pomi de Crăciun, cea mai mare parte fiind recoltați din culturi specializate din pepinierele silvice proprii.
Potrivit unui comunicat al regiei, „din totalul pomilor de Crăciun oferiți la vânzare în acest an, 22.551 sunt din specia brad, iar 11.445 din specia molid sau alte specii de rășinoase. 70% din pomii de Crăciun, respectiv 23.926 bucăți, provin din culturile specializate din pepinierele silvice ale Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, în timp ce 10.070 provin din lucrări silvice autorizate, în urma cărora se extrag exemplarele din regenerările naturale unde există o densitate excesivă”.
Prețurile pornesc de la 15 lei pentru un pom de Crăciun specia molid de până la 1,3 metri și ajung la 35 lei pentru cei din specia brad cu înălțimea între 2 și 3 metri. Solicitările pentru exemplare de peste 3 metri înalțime sunt considerate comenzi speciale.
La Dedeman, prețurile pentru brazii naturali pornesc de la 60 de lei (1,4-1,7 metri) și urcă la 80 de lei cei de peste 1,70 m.
Pe eBrazi.ro, un brad Nordman de 1,75 m costă 239 lei.
La Leroy Merlin, prețurile pornesc de la 30 de lei bradul de un metru, 50 de lei cel de 1,30 metri, iar la eMag găsiți brad natural (1 m.) pornind de la 99 de lei.
La Hornbach un brad natural de 1,8 m costa 90 de lei iar unul mai scund (sub 1,5 m) se vinde cu 50 de lei.
Brazii artificiali sunt evident mai scumpi, prețurile pornind de la 270 de lei, iar cei la ghiveci costă începând cu 80 de lei, în funcție de dimensiune și specia de brad.
Cele mai cunoscute specii de pomi de Crăciun
Bradul obişnuit (Abies) – Cunoscut pentru frumusețea sa, are o capacitate îndelungată de prospețime, iar ramurile sale rigide fac din el un pom excelent pentru ornamente grele, precum coronițe sau ghirlande. r.
Bradul argintiu – Este foarte apreciat în țara noastră datorită faptului că arborele este rezistent la secetă, căldură, fum și praf. Aceste lucruri fac din bradul argintiu un arbore ornamental foarte ușor de întreținut. Bradul argintiu a fost prima specie de arbore utilizată pe post de pom de Crăciun, însă pe parcurs a fost înlocuit cu alte specii care se dezvoltau mai ușor și cu mai puține cheltuieli.
Bradul Fraser – Ramurile bradului Fraser au o ușoară tendință de a crește în sus. Au o formă excelentă și o bună retenție a acelor. Sunt de culoare albastru-verde și au un miros plăcut.
Bradul Douglas – Are ace moi, verzi sau verzi-albătrui în nuanțe închise, radiind în toate direcțiile pe ramură. Când sunt zdrobite, aceste ace au un parfum dulce. Reprezintă una dintre cele mai importante specii de pomi de Crăciun din SUA. Bradul Douglas este menționat ca fiind cel mai înalt conifer catalogat vreodată. În 1939, șeful serviciului forestier american a estimat la 120 m înălțimea unui exemplar, cu o masă lemnoasă de 515 mc.
Bradul balsamifer – Bradul balsamifer este un conifer de talie micuță care la maturitate se dezvoltă la o înălțime cuprinsă între 50-100 de centimetri. Zonele potrivite pentru plantare sunt doar locurile cu mult soare, dar tolerează foarte bine și locurile cu semi-umbră. Solurile preferate sunt cele afânate. Solul trebuie să aibă o umiditate medie. Acest soi este un conifer rezistent la poluare și la temperaturile scăzute. Este un conifer decorativ prin formă, frunze și culoare. Se plantează pentru amenajarea și decorarea grădinilor sau a parcurilor. Poate fi plantat ca arbore solitar sau în grupuri și este un element important, extrem de decorativ pentru amenajările de stâncărie.
Molidul (Picea abies) – Deosebirile principale între brad şi molid constau în culoarea scoarţei (alburie la brad, roşiatică la molid), în aspectul coroanei arborilor maturi (rotunjită la vârf şi cu ramurile orizontale la brad, ascuţită la vârf şi cu ramurile lăsate în jos la molid) şi morfologia frunzelor (turtite pe două laturi şi colorate în alb pe spate, la brad şi patrumuchiate şi verzi-închis, la molid). Cele două specii se deosebesc şi în ceea ce priveşte conurile (femele): ridicate în sus la brad şi aplecate în jos la molid. Bradul este un arbore mai pretenţios sub aspectul condiţiilor de viaţă, preferând solurile mai umede şi feţele de munte mai încălzite de soare. În România, molidul ocupă 22 la sută din suprafaţa fondului forestier( peste 1 mil. ha) şi apare în întreg lanţul carpatic, exeptând masivele Semenic, Almăjului şi Locvei. În Carpaţii Orientali limita superioară de altitudine este 1500-1550m, iar în Meridionali este de 1700-1800m.
Molidul alb – Este excelent pentru ornamente; acele sale scurte, rigide au un vârf bont și un miros ușor înțepător când sunt zdrobite. Are un excelent colorit verde-albăstrui deschis și o foarte frumoasă formă naturală. Retenția acelor este mult mai bună decât în cazul altor molizi. Este o specie nativă din America de Nord, iar lujerii sunt glabrii (adică lipsiți de perișori).
Molidul albastru sau argintiu – Este un arbore înalt de 30-50 cm, cu scoarța cenușie-închisă, groasă, muguri nerășinoși, frunze aciculare gri-albăstrui de 1-3 cm lungime, neflexibile, dispuse dens pe lujeri în toate direcțiile. Acest arbore de Crăciun are formă simetrică, un atractiv frunziș argintiu și o bună retenție a acelor.
Molidul canadian – Răspândeşte o aromă intensă, foarte plăcută, are o coroană bogată, ace scurte. Rămâne proaspăt pentru mult timp.
Molidul norvegian – Acest conifer veșnic verde este un molid original din Europa fiind cunoscut și sub denumirea de molid european sau brad roșu. Este cel mai des întâlnit în zonele de deal și munte la altitudinile de 400-1900 de metri.
Pinul – Are ace lungi şi frumoase. Rămâne proaspăt pentru mult timp și face șiel parte din familia pinaceelor. Pe teritoriul ţării noastre se întâlnesc mai multe specii de pin – Pinul de pădure (Pinus sylvestris), Pinul negru (Pinus nigra var. banatica), Zâmbrul (Pinus cembra) și Jneapănul (Pinus mugo). Zâmbrul este o specie indigenă, ce poate atinge 26m înălţime şi 2m în diametru. Arealul general al zâmbrului este exclusiv european. În România vegetează la limita superioară a zonei forestiere, de multe ori în fostele circuri glaciare. Se întâlneşte în Munţii Rodnei, Căliman, Bucegi, Făgăraş, Ţarcu, Godeanu, Retezat. Creşterea zâmbrului este înceată, el trăind peste 1000 de ani. La noi în ţară zâmbrul este ocrotit ca monument al naturii. Jneapănul este o specie de pin la care tulpina are o dezvoltare mai mare pe orizontală.
Pinul alb – Cel mai mare pin din SUA, pinul alb are ace moi, flexibile și este de culoare albastru-verde.Acele sunt lungi de 6-12 cm.Pinul alb are o retenție bună a acelor, dar nu este foarte înmiresmat. Nu este recomandat pentru ornamente grele.
Pinul de pădure sau pinul silvestru – Acele acestui pin nu cad nici chiar atunci când sunt uscate, oferind o retenție excelentă a acestora.Culoarea este de un verde strălucitor.Un pom de Crăciun foarte comun în SUA, pinul de pădure are o rată de supraviețuire excelentă, este ușor de replantat, are o mare capacitate de rezistență și va rămâne proaspăt pe tot parcursul sezonului de vacanță.
Pinul Virginia (sau de Virginia) – Ramurile acestui copac sunt voinice, lemnoase și răspund foarte bine la tundere. Are o mărime mică spre medie și frunze extrem de dense.Pe lângă faptul că servește ca locuință pentru ciocănitori, pinul Virginia continuă să fie unul dintre cei mai populari pomi de Crăciun în partea de sud a SUA. Sursa descrierii acestor specii.
1
4
