"Mă gândesc la cine îmi va ajuta familia în cazul în care eu nu mă mai întorc", spune Cristinoiu Ștefan, student la Universitatea Tehnică din Munchen, specializarea arhitectură. "Cel mai alarmant este că tinerii spun că nu vor să se mai întoarcă. (...) Este mult mai potrivit, din punctul meu de vedere, să preluăm ceea ce este bun în străinătate pentru noi și să îl implementăm în România, decât să așteptăm pur și simplu ca lucrurile să se schimbe", spune tânărul într-un interviu pentru HotNews.ro
Am vorbit cu Ștefan, student pentru o perioadă și în România, despre diferențe: de la procesul de admitere din România, comparat cu cel din Munchen, viața de acolo și cea de aici, oportunitățile pentru studenți și motivele pentru care un absolvent de studii în străinătate ar alege să se întoarcă în România.
Pe străzile din Munchen / Foto: Hotnews
Care sunt diferențele în ceea ce privește procesul de admitere la Munchen comparat cu cel din România?
Procesul de înscriere este mult mai simplu în România. Câteva acte și deja ești înscris. În același timp, în Germania, recomand să se dea Bacalaureatul în sesiunea de olimpici deoarece ai nevoie de diplome mult mai repede, tot procesul de admitere începând undeva prin februarie. O mare problemă pe care am întâmpinat-o a fost că cererea mea de a da bacalaureatul în sesiunea specială a fost refuzată. Totodată, în ceea ce privește admiterea, este o cu totul altă poveste. În România, admiterea este totul, pe când la Munchen, trebuie să prezinți un portofoliu cu mai multe lucrări și să răspunzi la câteva întrebări pe baza lucrărilor respective.
Care sistem de admitere l-ai considera mai bun?
Deși nu știu criteriile de jurizare din Germania, eu am simțit că s-a pus accentul mai mult pe capacitatea de a fi creativ. În România, admiterea a fost mult mai dură, candidații având în spate ani de zile de meditații. Chiar și așa, matematic vorbind, concurența a fost mai mare la Munchen și nu pot spune că s-a intrat ușor, chiar dacă poate criteriile de jurizare bazate mai mult pe creativitate erau mai avantajoase. Un proces de admitere mai confortabil, însă, a fost la Munchen. Examenul la noi în țară este mult mai dur și este mult mai multă presiune pusă pe tine.
Care este programul tău de la facultate și cât de greu este?
Programul e unul complicat prin prisma faptului că e foarte dificil să-ți împarți timpul. Din ce știu eu și din ce am auzit și de la foștii colegi din țara noastră, la Munchen nu e mai greu. Problema principală este volumul de muncă, mai ales în ultimele săptămâni dinaintea predării oricărui proiect.
Universitatea Tehnică din Muchen / Foto: Hotnews
---
În ceea ce privește profesorii și colegii, limba, cât de mare e schimbarea?
Ca să o iau invers întrebării tale, în primele săptămâni nu prea înțelegeam foarte bine ce se întâmplă, dar ușor, ușor m-am acomodat. Mai interesant este la capitolul profesori. Din ce m-am documentat eu, majoritatea au o vastă experiență internațională. Mai mult de atât, s-a realizat un grup de cercetare comun cu cele mai prestigioase facultăți de arhitectură din Europa, printre ele fiind facultatea mea, cea din Milano, Delft și UCL Londra. Deci, poți să-ți dai seama ce fel de oportunități ai, oportunități foarte greu de obținut pentru studenții din România din cauza micii deschideri europene și a lipsei de fonduri. Iar în ceea ce privește colegii, sunt de toate naționalitățile, dar ce am remarcat este puterea de muncă a studenților germani și punctualitatea lor.
Cum e viața de zi cu zi acolo?
Pentru un est-european, să plătești undeva la 6 euro pentru portocale este destul de șocant, mai ales pentru cineva întreținut din niște salarii românești. Totuși, majoritatea alimentelor de bază sunt cam la același preț cu cele din România, lucru interesant. În ceea ce privește calitatea, de exemplu, când au băgat gutui la Lidl, tot magazinul mirosea puternic, lucru care în România se întâmplă mai rar. Încă un lucru pe care l-am observat, germanii se bazează foarte mult pe producători locali, ceea ce înseamnă că nu e nevoie de atâția conservați pentru că produsele ajung mult mai repede în magazin.
Despre transport și infrastructură, poluarea în oraș, ce îmi poți spune?
Infrastructura e net superioară și totuși, de multe ori se întâmplă să se blocheze sau să intervină defecțiuni. Ce îmi place foarte mult este că între anumite ore, studenții au gratuitate pe transportul în comun și, în general, există numeroase reduceri pentru studenți la produse de interes pentru ei. Cât despre poluare sau gunoaie, tot ce pot spune este că dacă ai văzut un ambalaj pe jos, probabilitatea să fie tot acolo peste 2 ore este destul de mică.
Cum ai cataloga oamenii de acolo? Au prejudecăți față de voi?
Cu gradul de generalitate de rigoare, cred că germanii sunt deschiși la minte.
Nimeni nu se uită la tine strâmb la magazin dacă aud altă limbă. Germanii sunt deschiși să ajute străinii și totuși, sunt destul de reci. I-aș cataloga ca fiind scurți și la obiect. Cât despre comunitatea de români, tot ce pot spune este că știu că este foarte mare, dar nu am legat cine știe ce prietenii noi cu aceștia.
Pe holurile Universitățiii Tehnice din Munchen / Foto: HotNews.ro
Sunt foarte mulți studenți români plecați în străinătate care nu s-ar mai întoarce după studii. Ce te face pe tine să vrei să te întorci înapoi în România?
În opinia mea, cel mai alarmant este că tinerii spun că nu vor să se mai întoarcă. Cred că cei care au văzut cele două regimuri, poate ar fi îndreptățiți să considere să plece în străinătate, fiind părtași la tot procesul de schimbare postdecembrist, unul poate nu foarte corect realizat. Dar fără tineri, este foarte greu de imaginat un viitor în România. Poate că părinții și bunicii noștri au mulți ani trăiți în spate și sunt îndreptățiți să ne critice deciziile, însă datoria noastră este să ascultăm ceea ce cred ei că s-a greșit și să încercăm să corectăm. Cealaltă datorie a noastră este să încercăm să luptăm pentru o viață bună în propria țară.
Eu, de exemplu, mă gândesc la cine îmi va ajuta familia în cazul în care eu nu mă mai întorc. La nivel mai mare, o idee care mi-a plăcut a fost cea a intelectualilor de secol XVII-XIX, care s-au școlit în străinătate și s-au întors pentru a schimba ceva. Cred că e mult mai facil să împrumutăm din străinătate ceea ce se potrivește pentru problemele noastre și să ne întoarcem în țară pentru a le rezolva.
Este mult mai potrivit, din punctul meu de vedere, să preluăm ceea ce este bun în străinătate pentru noi și să îl implementăm în România, decât să așteptăm pur și simplu ca lucrurile să se schimbe. Singura problemă este că toată această idee se întoarce în factorul de naivitate care ne este imputat. Este foarte dezamăgitor să auzi: "Dar ce știi tu cum se schimbă astfel de lucruri", pentru că ori nu are nimeni încredere în tine, ori nu au răbdarea să-ți explice astfel de lucruri pentru că se presupune că "ai părăsit corabia la prima furtună".
Și sunt foarte mulți români cu motive foarte bune pentru care au plecat și cred că ar fi foarte interesant să aflăm dacă, cu posibilitățile din România, cei care au plecat ar fi mai fi capabili să obțină același venit pe care îl folosească pentru întreținerea familiilor lor.
Dintre prietenii sau cei cu care ai interacționat în Germania, împărtășesc aceeași opinie cu a ta?
Părerile sunt totuși împărțite. Unii vor cu certitudine să se întoarcă, alții ar mai rămâne câțiva ani în străinătate, deși consideră că ar fi o idee bună să revină în țară la un moment dat.
Având în vedere toate aceste aspecte, crezi că viitorul este sumbru în România?
Nu aș spune niciodată că viitorul este sumbru. În unele domenii lucrurile au evoluat, în altele, nu pot spune că au regresat, dar nici nu s-a simțit o îmbunătățire semnificativă. În orice caz, cred că să ne plângem nu este un lucru atât de rău. Dacă mai mulți oameni fac asta, este clar că o problemă există, una mare chiar și putem face ceva concret pentru a o rezolva.
4
2
