„Ce avem de făcut ca România să devină o ţară normală?” se întreabă președintele Klaus Iohannis în introducerea programului său de 83 de pagini. „Normalitate” înseamnă „să trăim decent, firesc și în armonie cu tot și cu toţi cei care ne înconjoară”, potrivit definiției prezidențiale date în spirit bucolic. Și prin tranzitivitate, o țară normală „se așează armonios”, „oferă tuturor sentimentul că viaţa lor poate fi una firească” și totul se face ca la carte fiindcă „toţi pun umărul pentru ca naţiunea respectivă să se dezvolte bine și frumos”.
Din cele 83 de pagini nu se înțelege, însă, care ar fi cele trei sau zece priorități ale unui eventual nou mandat la Cotroceni. Trei lucruri clare pe care să le țină minte oricine sau trei chestiuni concrete care să fie transformate în program de țară pe termen lung și care să fie ulterior agreate de toate partidele politice, cum a fost situația Declarației de la Snagov din 1995.
Nu există nimic nou sau vizionar în acest document, care dacă ne luăm după domeniile enumerate, seamănă mai curând cu un document guvernamental, pentru care un președinte nu are acoperire constituțională. Peste tot e criticat PSD și sunt enunțate probleme, pentru care Klaus Iohannis nu are soluții, ci doar descrieri formulate în noua limbă de lemn. Spre exemplu, la capitolul „Utilizăm eficient fondurile europene”, președintele explică faptul că „ Noul exerciţiu financiar pentru perioada 2021–2027 va aduce o schimbare de optică, punându-se un accent sporit pe competitivitate, pe combaterea schimbărilor climatice și pe măsuri privind protecţia mediului. De aceea, în ceea ce privește fondurile alocate României în viitoarea perspectivă financiară, voi sprijini adoptarea și implementarea unor strategii sectoriale și a unor proiecte de calitate, care să răspundă obiectivelor naţionale și europene” (p.71).
Citește continuarea pe Radio Europa Liberă.
3
6
