Cristian Păun, profesor de economie la ASE și consilier al lui Ludovic Orban, a explicat declarația președintelui PNL privind scutirile de taxe pe care le primește sectorul IT arătând că orice exonerare de taxe este o încălcare a principiului ca fiecare să fie egal în fața legii.
Profesorul de economie arată, într-o postare pe Facebook, că orice derogare de la taxare este o măsură arbitrară luată de politicieni ce duce la o inegalitate a antreprenorilor în fața fiscalității, ”nu toți pot să se apuce de IT, România are nevoie în egală măsură și de brutari, de croitori sau de brutari”.
”Politicianul iubește PUTEREA DE A DECIDE pe cine exonerează de taxe. Este un instrument pervers și util, mai ales în alegeri, acordarea de privilegii pentru cei care aduc cele mai multe voturi. Este o alterare a libertății economice”, explică Cristian Păun.
Postarea profesorului Cristian Păun:
Orice exonerare de taxe și orice categorie scoasă din pălărie de politician ca fiind ”strategică” sau ”incipientă” este o încălcare a principiului ca fiecare să fie egal în fața legii (a taxării) și o derogare de la egalitatea de șansă.
Sectorul IT este un sector foarte intensiv în muncă. Impozitele pe muncă sunt importante pentru competitivitatea acestui sector prin comparație cu alte sectoare din România cât și pentru cele similare din alte țări. Este un sector care, în România, este un lohn mai sofisticat. Producem lucruri care se proiectează în afară, care sunt parte a unor produse din altă parte. E bine că facem și asta. Sectorul IT din România înseamnă și multă contabilitate externalizată din alte țări la noi. Sectorul IT românesc este mult chat. Înseamnă multă grafică pe calculator, baze de date, stocare.
Derogarea de la taxare a acestui sector are următoarele probleme pe care constat că, atunci când le aduci în discuție, lumea sare ca arsă:
- Alegerea sectoarelor care să beneficieze de asemenea facilități fiscale este ARBITRARĂ (sunt scoase din pălărie de Tătuc);
- Prin acordarea de exonerări de acest tip se activează un dublu standard și o inegalitate a antreprenorilor în fața fiscalității (nu toți pot să se apuce de IT, România are nevoie în egală măsură și de brutari, de croitori sau de brutari);
- Această exonerare are aceeași natură ca și SUBVENȚIA sau AJUTORUL DE STAT: mulți înțeleg natura perversă a acestor mecanisme dar le scapă pe radar că o exonerare direcționată generează mutații și stimulente care nu întotdeauna au efectul scontat;
- Aceste exonerări încalcă COTA UNICĂ și întăresc, de fapt, o COTĂ PROGRESIVĂ (cu taxe mai mici pentru unii / mai mari pentru alții, progresivitatea crescând semnificativ atunci când vorbim de multe taxe);
- Aceste exonerări întăresc HAOSUL FISCAL din România;
- Politicianul iubește PUTEREA DE A DECIDE pe cine exonerează de taxe. Este un instrument pervers și util, mai ales în alegeri, acordarea de privilegii pentru cei care aduc cele mai multe voturi. Este o alterare a libertății economice.
Politica publică, inclusiv cea fiscală, trebuie să genereze un tratament egal pentru cetățeni. Taxele mici sunt întotdeauna preferabile taxelor mari. Și doar diminuarea taxării poate pune presiune pe politician să cheltuiască mai cu cap și să drămuiască mai bine banul public. La dezvoltarea bunurilor publice, dacă tot le dorim, trebuie să participe în mod egal toți. Nu suntem de acord cu privatizarea autostrăzilor sau spitalelor dar nici nu suntem de acord ca toți să participăm la finațarea celor pe care statul (și politicienii) nu doresc, deocamdată, să le lase din brațe.
Avem două opțiuni pentru viitor:
- Fie păstrăm haosul de acum cu taxe imense pe muncă pentru unele sectoare și exonerăm unele din ele pe care le scoatem din pălărie, după cum bate vântul (a se citi interesul): IT, construcții, agricultură etc.
- Fie reducem taxarea pe muncă pentru toți și introducem taxare pe muncă mai mică dar identică pentru toți cei care angajează muncă din piață. Eliminăm toate exonerările, toate derogările, toate privilegiile obținute de anumite sectoare prin presiune politică și lobby.
Discuția este între cele două variante.
În rest, e doar zgomot de fond.”
26
20
