Despagubirea record de un milion de euro acordata unei bolnave de SIDA, infectata inainte de revolutie, vine dupa ce tanara si familia sa s-au luptat aproape 10 ani cu statul roman, un stat care i-a imbolnavit si umilit pana la epuizare timp de 25 de ani, iar acum nu a gasit un vinovat, o persoana responsabila, cu nume, prenume si functie. Ci o institutie, adica un spital, iar cum spitalul nu are bani, va plati Guvernul din fondul de rezerva. De fapt, stirea cu despagubirea e de anul trecut, cand Curtea Suprema s-a pronuntat, acum doar Guvernul da banii. Asadar povestea, scrie jurnalista Anca Gradinaru pe blogul sau.

Din momentul in care parintii au aflat intamplator de boala copiilor lor, in 1990, tanara despagubita acum dar si fratele ei, Daniel, care a fost si el diagnosticat cu SIDA, au trecut prim momente cumplite cauzate nu atat de boala, cat de atitudinea celor din jur: au fost alungati cu pietre de la gradinita si nu au mai putut sa-si continue studiile pana aproape de majorat.

Pe Rebeca si Daniel, caci despre ei este vorba, i-am cunoscut acum 7 ani, cand parintii lor au reusit sa convinga pentru prima data un complet de judecata sa le dea dreptate. Adica sa condamne spitalele in care copiii lor fusesera internati dupa nastere si in care contractasera virusul HIV.

Asadar, era anul 2007. Atunci, o instanta din Bacau a decis ca Spitalul de Pediatrie din oras trebuie sa-i despagubeasca pe cei doi tineri cu 70 de mii de euro. La acel moment, doar Rebeca era majora, Daniel urma sa implineasca 18 ani in cateva luni.

Era o premiera in Justitie si in sistemul sanitar, asa ca m-am dus acasa la Rebeca si la Daniel sa-i cunosc si sa le aflu povestea.

Am gasit o familie unita, decisa sa lupte pana la ultimul strop de energie cu un stat care le distrusese viata. Doi parinti si doi copii, intr-un sat izolat, intr-o casa din chirpici, bolnavi, copiii de SIDA, parintii de inima si multe altele, dar multumiti ca in ciuda prognosticelor medicale, au rezistat cu totii atatia ani. Grija lor cea mai mare era ca singura lor sursa de hrana, cateva gaini, era prea putin pentru a intrema doi oameni cu o imunitate la pamant.

Atunci, Rebeca si Daniel mi-au povestit prin ce au trecut inca de mici, cand lumea din sat a aflat ca sunt bolnavi de SIDA: i-au batut cu pietre in drum spre gradinita, i-au scuipat si i-au numit ,,sidosi,,. Parintii i-au retras, asa ca au stat acasa, izolati si umiliti ani la rand.

De boala copiilor, parintii au aflat intamplator, imediat dupa revolutie.

Pentru ca cei mici nu mai scapau de raceli, i-au dus la Spitalul de Pediatrie din Bacau. Cadrele medicale de aici le-au spus ca Rebeca si Daniel au SIDA , iar asta o stiau nu doar pentru ca le facusera analize ci si din catastifele pastrate in arhiva spitalului.

Pe parcursul internarilor anterioare, nimeni nu le spusese adevarul. De aceasta data, ajunsesera la spital pentru ca acasa, asistenta de la dispensarul din sat nu reusea nicicum sa-i vindece pe micuti nici macar de o simpla raceala.

Era vremea cand inca se foloseau seringi din sticla, sterilizate intr-o cutie de inox, la flacara aragazului.

In sat, asistenta ii vaccinase pe Rebeca si Daniel dar si pe alti copii, fara sa stie ca cei doi erau infectati.

Prima organizatie care s-a luptat pentru Rebeca si Daniel a fost Centrul de Resurse Juridice care, dupa revolutie, le-a angajat parintilor un avocat. Asa a aparut prima sentinta favorabila.

Insa calvarul nu s-a oprit aici. Spitalul a facut recurs, iar in 2008 dosarul a ajuns la Curtea Suprema.

La Bucuresti, la primul termen, i-am intalnit a doua oara pe Rebeca si Daniel. Venisera cu tatal si erau extenuati cu totii. Pentru ca nu aveau bani de rapid, venisera cu personalul. Ca sa ajunga la prima ora in fata instantei, mersesera toata noaptea. Atunci nu s-a intamplat nimic, pentru ca judecatorii au amanat cauza, stabilind termen de judecata abia peste cateva luni. Plangand, Daniel mi-a spus atunci ca nu crede ca va apuca urmatorul termen. Ii era rau, era livid si slab ca o scandura.

Anii au trecut, iar de atunci Rebeca m-a sunat in fiecare an de sarbatori sau cand i se intampla ceva important. Asa am aflat ca pana la urma si ea si Daniel au reluat scoala, de la nivelul clasei a patra. Anul trecut, m-a sunat sa-mi spuna ca e fericita. Tocmai se casatorise.

M-am bucurat.

Sentinta finala in acest proces a venit anul trecut, de la Curtea Suprema, dupa aproape 10 ani de procese si observ ca doar Rebeca e trecuta la parte reclamanta despagubita. Sper ca Daniel e bine.

Curtea Suprema a respins apelurile Spitalului Judetean de Urgenta Bacau si ale Spitalului de Pediatrie Bacau. Si a mentinut decizia de despagubire data de Tribunalul Bacau. Problema cu aceasta decizie este ca nu stim cine a gresit si ca nu platesc vinovatii.

Citeste in intregime si comenteaza pe blogdereporter.wordpress.com