Dobrogea, considerată zona cu cel mai mare potențial eolian din sud-estul Europei, este acum plină de turbine și nu mai este loc de proiecte noi, așa că interesul investitorilor din toată lumea se mută în Marea Neagră. Aceasta deși costul instalării turbinelor offshore este de patru ori mai mare decât al celor pe uscat. Investitorii deja bat la ușă: o companie și-a manifestat interesul de a construi un proiect uriaș de 3.000 de MW, unde va investi 12 miliarde de euro.
În 2010, un studiu al Erste Group indica Dobrogea ca fiind regiunea cu cel mai bun potențial eolian din sud-estul Europei, iar publicația Le Monde numea litoralul românesc un El Dorado pentru energia eoliană.
Între timp, în România au fost construite parcuri eoliene cu o capacitate de peste 3.000 de MW, iar Transelectrica spune că, în momentul de față, nu se mai poate integra nicio capacitate în Dobrogea și Banat, în special din cauza rețelei limitate.
Avem planuri în rețea care cresc capacitatea pe Dobrogea cu 4.000 de MW și pe Banat cu 1.000 de MW. În aceste zone în momentul de față nu se mai poate integra nimic, a arătat Bogdan Toncescu, membru în directoratul Transelectrica, săptămâna trecută, la conferința ZF Energy.
El a arătat că Marea Neagră este „noua Dobroge” pentru investitorii în parcuri eoliene.
„Va deveni odată ce vor începe să se instaleze capacități eoliene offshore. Se vorbește în momentul de față de cel puțin 3.000 de MW”, spune Toncescu.
Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, potențialul eolian offshore al României este de 76 GW (76.000 de MW). 22 GW sub formă de turbine fixe şi 54 GW sub formă de turbine plutitoare).
Ce oportunități și provocări găsesc investitorii în Marea Neagră
„Se vorbește de un potențial de peste 70 GW. Cu siguranță vântul pe partea românească a Mării Negre bate cu un potențial de peste 70 GW, însă nu putem instala turbine eoliene peste tot”, spune Oana Ijdelea, managing partner Ijdelea și Asociații, companie de avocatură și consultanță care participă la realizarea unui proiect de 3.000 de MW în Marea Neagră.
„Trebuie să vedem care sunt zonele unde în mod real se pot instala turbine. Avem o suprafață mare de arii protejate, mai ales suprafața din apropierea țărmului care e în cea mai mare parte sit Natura 2000. La fel, fundul mării este în mare parte sit arheologic. În plus, avem cu interdicții de natură militară, precum și zone turistice și pentru pescuit. Probabil adevăratul pontențial este de 10.000 de MW, însemnând atât turbine plutitoare, cât și cu fundație”, a completat ea.
Investiția necesară pentru 1.000 MW de offshore wind în Marea Neagră este de 4 miliarde de euro, de patru ori mai mult decât pentru turbinele pe uscat.
Dacă în acest moment am avea toată legislația necesară acestor proiecte, probabil că în cinci ani vom vedea primele turbine eoliene în Marea Neagră, mai spune Ijdelea.
„Noi lucrăm deja la ceea ce are potențialul de a fi primul proiect de vânt offshore din România, cu o capacitate de 3.000 de MW. Este vorba despre un singur investitor care are planificată realizarea acestei capacități. La prețurile pieței de astăzi, este vorba de o investiție de 12 miliarde de euro”.
Legislația offshore wind, abia anul viitor
Autoritățile din România au avut mai multe tentative de a crea o legislație pentru sectorul eolian offshore, prin proiecte de lege în diverse stadii prin Parlament.
Ministerul Energiei a inițiat și el un proiect de lege, care în acest moment se află pe lanțul interministerial de avizare, urmând să fie aprobat în Guvern și, ulterior, dezbătut și votat în Parlament.
La începutul lunii octombrie, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, spunea că proiectul va fi aprobat „săptămâna viitoare” în Guvern, însă au trecut două luni de atunci fără ca acest lucru să se întâmple.
Sursa foto: Dreamstime
7
35
