Țara arde, rețelele de socializare clocotesc din nou. De data aceasta, lumea s-a aprins de la o propunere recentă a Consiliului Național al Elevilor, de a se permite acces în școală pe aceeași ușă pentru toată lumea. Părerile sunt vehemente, mai mult sau mai puțin argumentate. E multă patimă și ură în comentariile din online, multă lamentare în jurul ideii că „învățământul nu mai e ce-a fost”. Dar totuși, chiar ne împiedicăm de o ușă?
Consiliul Național al Elevilor e pus pe fapte mari. Mă rog, e pus pe schimbare, că acesta este rostul său: să aducă în atenția publicului cerințele învățăceilor zilelor noastre. Ultima idee cu care reprezentanții organizației și-au dat foc la valiză a fost desființarea intrărilor separate pentru profesori și elevi în școli. Personal, îi aplaud și susțin din toată inima. Când eram profesor, mă lăsau rece o serie de reguli și metehne învechite.
Am fost genul de profesor care intra pe la elevi
Am lucrat în învățământ, atât la stat, cât și la privat. Le-am văzut și le-am auzit pe toate. Am încercat mereu să aduc o schimbare în bine în pătrățica mea, uneori mi s-a spus că am făcut treabă bună, alteori mi-am luat-o peste nas, chiar de la colegii mei.
1
2
