In aceasta stagiune, spectacolele de teatru sustinute intr-o limba straina vor fi subtitrate. De neconceput, in trecut, procedeul a devenit astazi un obicei, scrie cotidianul elvetian Le Temps, care avanseaza urmatorul subiect de dezbatere: Sa fie acesta viitorul in teatru?
Raspunsul vine de pe scena, acolo unde fiecare reprezentatie naste un experiment. Cunoscutul dramaturg japonez Oriza Hirata a prezentat la Geneva spectacolul "Tokyo Notes". Un "spectacol subtil", spun criticii, care se construieste pe conversatii schimbate in foaierul unui muzeu. Conversatii in japoneza, cu replici incrucisate. "O bataie de cap" pentru cei care au asigurat subtitrarea. Dar imposibil de evitat; spectacolul nu ar putea fi prezentat in nicio alta tara in afara Japoniei, in lipsa unei traduceri simultane.
Si nu este prima oara cand artistii se lovesc de bariera limbajului. In iulie anul trecut, Catherine Deneuve a incercat sa treaca de acest pericol cu ajutorul unui traducator. Rezultatul: un fiasco. Invitata la Versiliana, un festival cultural in Toscana, actrita a citit "Je me souviens" de Georges Perec. Alaturi de artista franceza se afla Michele Placido. Deneuve incepea in franceza, Placido traducea in italiana. Enervat peste limite, publicul i-a huiduit pe cei doi si a provocat un scandal atat de mare, incat organizatorii le-au oferit celor nemultumiti participea gratuita la un alt spectacol.
De ce aceasta tendinta de a avea suportul piesei tradus, expus in aria vizuala? In anii '90, piesele straine aveau succes chiar si fara subtitrare, iar spectatorii care nu cunosteau limba priveau spectacolul dintr-un alt unghi de abordare, mult mai impresionist, scrie Le Temps. "Din cauza tehnologiei", explica Pierre-Alain Besse, responsabil cu sunetul si imaginea la Teatrul Saint-Gervais din Geneva. "Astazi, exista atat de multe programe de traducere pe Internet, incat oamenii nu mai suporta sa nu treaca un continut prin filtrul acestuia". Iar fenomenul artistic nu se poate impotrivi mersului tehnologiei. Se aliniaza sau are de pierdut.
Dovada este cat se poate de vizibila si se ascunde intr-un numar: cel al spectatorilor. "Subtitrarea a adus o crestere neta generala a numarului de spectatori, in teatre si la festivaluri", a confirmat Philippe Macasdar, directorul teatrului Saint-Gervais.
