"Daca am trecut de o anumita varsta inseamna ca s-a terminat viata aici, ca nu pot sa fiu o persoana implinita, fericita, nu pot sa am relatii fericite, nu pot sa am iubiti, nu pot sa am un sot, dupa o anumita varsta? Nu este deloc asa, pentru ca varsta biologica nu ne defineste", spune Hedi Hoka intr-un interviu acordat SmartWoman.ro. Ce faci daca intr-un an de zile nimeni nu iti da un feedback pozitiv, nimeni nu face o apreciere pozitiva la adresa ta? Inseamna ca trebuie sa stai nefericita toata viata?
In interviul acordat SmartWoman.ro Hedi Hoka ne-a oferit un "insight" al caracteristicilor "femeii de nota 10" si ne-a clarificat cateva dintre problemele cu care se confrunta o femeie in zilele noastre.
Reporter: In cartea dumneavoastra - “Iubesc sa fiu femeie” - vorbiti despre conceptia, raspandita, poate, mai mult in Romania, decat in alte locuri, conform careia daca “ai implinit 30 de ani, esti expirata”. Ce mesaj aveti, in general pentru femei, cum ar putea o femeie, indiferent de varsta ei, sa se simta a fi o femeie “de nota 10”?
Hedi Hoka: Iti multumesc foarte mult pentru intrebare, este una dintre intrebarile cu care ma confrunt de cele mai multe ori in discutiile mele cu femeile sau persoanele care au nevoie de un pic de ajutor din parte unui psiholog, si, asa cum am scris si in carte, pentru noi varsta conteaza foarte mult. Ne raportam, practic, existenta la cele doua cifre pe care le avem, dar problema se pune in felul urmator: intr-adevar tineretea va fi cat este aceasta lume de mare si de lunga, va fi intotdeauna un atu, dar ne punem urmatoarea intrebare: daca am trecut de o anumita varsta, ce inseamna asta, inseamna ca s-a terminat viata aici, ca nu pot sa fiu o persoana implinita, fericita, nu pot sa am relatii fericite, nu pot sa am iubiti, nu pot sa am un sot, dupa o anumita varsta? Nu este deloc asa, pentru ca varsta biologica nu ne defineste.
Reporter: Sunt anumite atuuri pe care probabil ca le avem in vedere atunci cand ne regretam tineretea, sa zicem, sau ne gandim la faptul ca am trecut de 30 de ani si ar trebui acum sa punem pret pe alte lucruri. Spuneti in carte la un moment dat, astazi “40 de ani sunt noii 20”, e noua varsta de 20 de ani, traim altfel.
Hedi Hoka: Mai ales pentru femeile care isi construiesc si isi doresc o cariera. Sa nu uitam ca, chiar si azi am fost la o conferinta unde am spus ca femeia independenta, asa cum o cunoastem azi, este capabila sa aiba atatia bani incat sa se intretina singura, sa isi cumpere singura mancare, sa isi plateasca singura chirie, sa intretina singura un copil sau doi, deci acest tip de femeie pe care o vedem astazi este foarte tanara, are abia 100 de ani, pentru ca independenta unei femei este cuantificata in istorie si sociologic vorbind din momentul in care i s-a dat dreptul sa voteze. Acela este momentul de cotitura in evolutia femeii, pentru ca odata cu acest drept de vot, ea a obtinut si dreptul la educatie. Si fara dar si poate asa s-a intamplat pana atunci doar o anumita categorie de femei, care de cele mai multe ori erau calugarite, erau in rolul de educatoare sau dascali care educau copiii, dar accesul la educatie era extrem de limitat. Si, revenind la intrebarea ta, asa cum vedem femeia independenta de astazi, normal ca are o curiozitate infinita atunci cand stie ca pe propriile forte are capacitatea sa realizeze ceva si nu mai este atat de dependenta de un barbat care vine cu substratul financiar, si asa mai departe, ca sa supravietuiasca. Deci atat de la baza este problema si se intampla ca sa depasesti 25 de ani, chiar si 30 de ani, timp in care tu te dedici exclusiv carierei, iar abia mai tarziu iti dai seama ca ti-ai dori si o familie. Si de asta spuneam ca de foarte multe ori este chiar un fenomen, te duci la clinicile de ginecologie si aproape ca toti medicii obstreticieni iti spun ca cele mai multe femei acum isi asuma sa faca copii dupa varsta de 30-35 de ani. Aici am doar un singur impediment: daca cariera poate sa fie infinita, adica pot sa fac orice cariera chiar si la 50 de ani, poate chiar si la 60, sa nu uitam de aceste femei celebre care si-au schimbat cariera, au devenit antrenoare de fitness la 60 de ani sau dansatoare de tango la 80 de ani, sunt atatea exemple, cand vine vorba de ceasul biologic acolo avem un termen limita, aici este singura problema.
Reporter: Mi s-a parut de asemenea important, tot legat de prima intrebare, mi-a placut tare mult o idee de-a dumneavoastra pe care as vrea sa o relatez acum: “a te feri sa imbatranesti, ca si cum asta ar fi o boala, este impotriva firii umane”.
Reporter: Cred ca fiecare persoana care citeste cartea dumneavoastra resimte, cel putin in prima faza, o anumita bariera, o piedica in a fi de acord cu urmatoarea idee: “acceptarea de sine trebuie sa fie neconditionata”. Suntem, fiecare pentru sine, cei mai inversunati critici ai nostri si avem uneori tendinta de a ne pune mai mult sau mai putin constient anumite piedici in dezvoltarea personala. Si din aceasta perspectiva as fi vrut sa va intreb cum ar trebui sa intelegem ideea de “acceptarea neconditionata a sinelui”?
Hedi Hoka: Imi vine in mine acum, in acest moment, un lucru foarte cunoscut pentru toata societatea europeana si americana care sunt bazate pe principiile crestinismului: “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Nimeni nu spune “iubeste-ti aproapele si uraste-te pe tine” sau “iubeste-ti aproapele si pune-te deoparte”, “iubeste-ti aproapele, dar ignora-te”, ci spune “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Cum vrei tu sa te iubeasca cineva, cand tu pe tine nu te accepti? E un pic imposibil de realizat. Pentru ca daca traiesti in aceasta paradigma, in sensul ca tu nu te iubesti pe tine, dar astepti ca “altii sa ma iubeasca sau sa ma accepte”, esti cumva condamnata la o serie de lucruri disfunctionale in tine. Pentru ca devii foarte dependenta de ceea ce spun, de ceea ce cred altii despre tine. Dar, stii ce se intampla, ca in viata asta se intampla sa nu primesti acele feedback-uri sau acele aprecieri pe care tu ti le doresti. Pot fi complet diferite, sau total negative. Ei bine, in aceasta situatie ce faci? Ce faci daca intr-un an de zile nimeni nu iti da un feedback pozitiv, nimeni nu face o apreciere pozitiva la adresa ta? Inseamna ca trebuie sa stai nefericita toata viata? Iar cea mai mare provocare pentru noi, si nu doar pentru femei, ci si pentru barbati este valabil acest lucru, cea mai mare provocare este sa ne acceptam pe noi neconditionat. Adica, ce inseamna acceptare de sine neconditionata? Inseamna sa ma accept ca sunt un om plin de lucruri pozitive, dar in acelasi timp am si defecte, sunt imperfect.
Reporter: Defecte pe care le accept si la care lucrez…
Hedi Hoka: … si la care lucrez, foarte bine ai accentuat. Defecte la care lucrez, pentru ca nu ne punem deoparte. Uneori intelegem asa gresit.
Reporter: Ca suntem egoisti cand zicem ca ne acceptam pe noi insine.
Hedi Hoka: Exact. Sau ca, ok, am peste 200 de kilograme, nu-i nimic pentru ca eu ma iubesc, este bine asa. Obezitatea nu este un lucru sanatos. Eu pana acum nu am vazut niciun obez sanatos. Deci daca cresterea in greutate ne determina o problema medicala, trebuie sa actionam pentru a o rezolva. Deci nu ne punem pe o ureche, “lasa ca este bine asa”, deci facem lucrurile care ne sta in putinta sa le facem, dar nu inseamna ca condamnam acum pentru a nu face nimic pentru ca suntem bine si asa.
Reporter: As vrea sa vorbim putin si despre distinctia intre gandire pozitiva si gandire negativa, pentru ca unii oameni sunt de parere ca persoanele pesimiste sunt mai pregatite pentru a infrunta un esec, sunt mai bine ancorate in realitate, mai pragmatice, si asa mai departe. Cum putem impaca aceste lucruri: beneficiile pe care citim ca le-am putea avea de ambele parti? Sau exista asa ceva precum “beneficiile gandiriii negative”?
Hedi Hoka: Eu sunt o promotoare a gandirii pozitive, asta este clar, se vede si in carte. Si de ce sunt promotoare, pentru ca emotiile pozitive au un rol evolutiv in viata noastra, deci ne fac sa evoluam. Emotiile negative nu.
Reporter: Da, vorbiti despre mult si despre actiune, in cartea dumneavoastra. Ca actiunea este foarte importanta si cred ca emotiile pozitive, pana la urma, sunt ca un motor de pornire in actiunile noastre.
Hedi Hoka: In schimb, cand vine vorba de gandire pozitiva si gandire negativa, ce trebuie sa reglam noi sunt, de fapt, asteptarile pe care le avem. Ca de aici vine drama noastra, atunci cand este vorba de esec. Uneori ne cream in mintea noastra asteptari atat de mari, atat de inalte, incat ele nu exista in realitate. De exemplu, ne asteptam ca o femeie de 45 de ani sa nu aiba niciun rid. Asta este o asteptare foarte gresita. Pentru ca este imposibil asa ceva. Nu doar din cauza varstei, pentru ca cu cat inaintam in varsta este normal sa ne apara riduri, dar in momentul in care o persoana are 45 de ani, nu este nicio problema daca are cateva riduri. Si atunci, ne cream aceasta asteptare ireala. Deci iata, am dat doar un exemplu in care ne-am creat o asteptare, o expentanta exagerat de mare, si atunci in realitate nu se intampla si normal ca ne face sa suferim. Deci cand vine vorba de a gandi pozitiv sau negativ, aici este secretul, cum facem reglajul asteptarilor. Pentru ca, sa stii, unele persoane intra in extrema cealalta, devin atat de pozitive, “sa vedem doar ce este pozitiv, ignoram ce este negativ”, dar in cazul acestor persoane, ele traiesc in “bula pozitiva”. Traiesc in lumea lor si nu sunt capabile sa evalueze riscurile sau eforturile pe care trebuie sa le fac pentru a ma ajusta realitatii. Deci nici o extrema, nici cealalta nu ne face bine. Dar, totusi, as dori sa mentionez un lucru foarte important: uneori avem nevoie de situatii in care sa ne simtim nefericiti, pentru ca altfel niciodata nu am creste. O situatie care ne-a dus intr-o stare emotionala care nu este atat de ok pentru noi, deci ne face mai tristi, poate chiar deprimati, pana la urma vine spre noi ca sa ne spuna ceva, ce anume trebuie sa schimbam , cum anume sa actionam. Si, atentie foarte mare! Emotiile negative sunt felul vietii de ati spune ca trebuie sa o iei intr-o alta directie. Nu sunt ceva de care sa ma feresc. Avem cinci emotii de baza, dintre care numai una este pozitiva: bucuria, restul de patru sunt negative: tristetea, furia, frica, dezgustul. Deci, iata ca uneori avem nevoie de aceste stari negative, dar trebuie sa iesim din ele si sa gasim acele solutii care sa ne duca pe o alta treapta de dezvoltare a noastra. Si intotdeauna tin sa subliniez ca, contrar unor convingeri din psihologia pop, fericirea nu este o stare de bucurie, e o stare de liniste, si noua, oamenilor, nu ne place atat de mult sa stam mult timp in starea aceea de liniste, si-atunci uneori singur ne cream diverse dezechilibre, ca sa ajungem din nou intr-un echilibru.
Reporter: Cand vine vorba despre formarea persoanala, sunt o multime de lucruri de catre trebuie sa tinem cont de la gandirea pozitiva, la activitatea fizica, dieta si asa mai departe si, in acest sens, dezvoltarea personala pare a fi un job in sine, care ne ocupa foarte mult timp. Ce sfaturi aveti pentru persoanele care abia acum descopera importanta acestor interese? Pentru ca vorbiti si in carte, la un moment dat, ca undeva pe la 30 de ani femeile isi dau seama ca ar trebui sa aiba mai multa grija de ele si sa lucreze la dezvoltarea personala, asadar, cum ce se inceapa si de unde?
Hedi Hoka: Cand vine vorba de conceptul de dezvoltare personala eu sunt foarte flexibila pentru ca foarte multa lume, si vedem foarte mult “buzz” in jurul dezvoltarii personale, si de multe ori nici oamenii care se ocupa de dezvoltare personala nu stiu sa defineasca ce este dezvoltarea personala. Si aici imi permit sa o definesc, tocmai ca sa intelegem nevoia noastra de dezvoltare personala, de fapt ce inseamna? Inseamna acea nevoie de autoconstientizare a comportamentelor noastre, a ceea ce suntem, a emotiilor noastre. E vorba de acel moment de autoconstientizare. Si spuneam ca sunt flexibila pentru ca din punctul meu de vedere dezvoltarea personala in viata unui om nu trebuie sa se intample neaparat sub forma unui curs, sub forma unui training. Dezvoltarea personala se poate intampla si pe strada: vezi un anumit lucru si te sperii. De exemplu, eu aseara m-am plimbat prin Bucuresti si m-am minunat, in sensul negativ, cat de multa lume cauta prin gunoaie. Nu am vazut acest fenomen pana acum si am realizat ca nu este ok nivelul de trai, deci a fost un moment de autoconstientizare. Sau oameni pe care ii intalnim, fie ca fac parte din viata noastra, fie ca vedem un film sau citim o carte si ne dam seama de anumite lucruri noi pe care vrem sa le schimbam. Deci nu vad dezvoltarea personala ca fiind intotdeauna intr-un cadru structurat, bine definit, organizat. Si de ce am spus ca dupa o anumita varsta femeile isi dau seama ca ar trebui sa imbunatateasca anumite aspecte, pentru ca ai trait deja suficient de mult timp ca sa iti dai seama ca experienta pe care ai acumulat-o te duce la un nivel de maturizare. Si-atunci cand simti tu ca “imi doresc sa fiu mai matura, imi doresc sa nu mai fiu isterica, asa in relatii”, deci iata, acestea sunt acele momente in care simti in tine ca “as vrea sa ma schimb, as vrea sa nu mai fiu asa”.
Reporter: Apropo si de gandirea pozitiva si de dezvoltarea personala, si de ceea ce am vorbit pana acum, am observat, si nu sunt singura, ca auzim din ce in ce mai frecvent doua cuvinte care au o incarcatura negativa, si-anume: “stress” si “depresie”. Lumea foloseste aceste cuvinte aproape la orice pas si voiam sa va intreb de ce credeti ca se intampla acest fenomen social, daca il pot numi asa, si in ce masura dialogul nostru interior contribuie la a ne descrie in acesti termeni?
Hedi Hoka: La nivel mondial sa stii ca problema depresiei este una chiar foarte importanta, nu este vorba doar de tara noastra, ci de foarte multe tari si intra in atentia cercetatorilor pentru ca traim intr-o perioada a omenirii cand orice putem avea. De multe ori, cum zic unii experti in dezvoltarea personala, “doar ne gandim si se intampla lucrurile”. Si-atunci ne punem intrebarea: daca traim intr-o perioada in care orice ne dorim se poate intampla, de ce depresia este in crestere si nu in scadere?
Nu ni se pare normal ca ar trebui sa fie in scadere? Dar, in acelasi timp, succesul, asa cum il definim noi la nivel macro, inseamna achizitie de bunuri. Ori daca ne comparam viata in functie de achizitiile pe care le putem avea, sau ni le-am dori, atunci ne dau niste stari negative, care pana la urma ne duc intr-o stare deprimanta. La fel si cu relatiile. Daca eu tot timpul imi doresc o femeie care sa arate asa-si-asa si nicicum nu ajung la ea pentru ca ma gandesc ca nu am suficienti bani, iarasi imi provoaca o stare de deprimare.
Reporter: Sau noi femeile cand ne gandim ca am vrea sa aratam intr-un fel sau in altul, fiind destul de influentate de media si asa mai departe. Adica gandim fericirea mai degraba in termenii astia, de a acumula bunuri si de a arata intr-un fel, nu in materie de virtuti intelectuale. Adica pare ca pe acelea le punem pe locul doi.
Hedi Hoka: Si tocmai asta este problema, asa cum ai mentionat, exista tot felul de stimuli din exterior, care ne spun cam cum ar trebui sa arate succesul. La nicio conferinta nu a fost invitat un vanzator care vinde biscuiti in piata, ci a fost intotdeauna invitata o persoana care are studii, care are succes, care a scris o carte, sau o persoana care are un business foarte mare. Si-acestea sunt modelele noastre de succes, dar eu imi permit sa spun urmatorul lucru: pana la urma succesul ni-l definim noi. Deci eu as recomanda tuturor, dar nu se poate pentru ca sunt tot felul de interese economice si trebuie sa recunoastem, sa nu ne mai luam dupa modelele sociale care ne spun cum ar trebui sa fim si sa avem un pic mai mare incredere in cursul vietii noastre. (…) As vrea sa dau un singur exemplu, uite, mass-media, corporatiile, publicitatea si asa mai departe, industria cosmetica si fashion-ul, ne-au inoculat ca ce este frumos este un corp de manechin. Eu respect acest prototip, dar gandeste-te din punct de vedere statistic: procentul acela de prototip este doar 2% din populatie, noi restul de 98% ce ne facem? Nu este cumva un rationament incorect sa ne dorim sa aratam precum cei 2%? Deci pana la urma ce defineste normalitatea? Normal ca le admiram pentru ca ni se spune ca trebuie admirate. (…) Sa vezi in Cuba, spre exemplu, pe strada cat de siguri sunt oamenii de corpul lor. Nu sunt genul acela de 2% de care am vorbit, dar vezi cat de ok se simt oamenii in corpul lor. Si sa stii ca in Cuba nu sunt atat de multe reclame, precum sunt in Romania. Deci nu vad modelele “cum ar trebui sa fim”. Si, revenind la intrebarea ta, prin acest exemplu am vrut sa spun cat de irational gandim in termenii acestia comparativi, si-atunci ne provocam o serie de probleme.
Reporter: Mentionati in cartea dumneavoastra urmatoarele: “Din punct de vedere genetic suntem programati pentru comportamentul poligamic”, dar cu toate astea “a fi monogam nu inseamna monotonie”. Ne puteti vorbi un pic mai pe larg despre acestea?
Hedi Hoka: Cred ca atunci cand vine vorba de relatii si de relatii sexuale, umanitatea traieste intr-o perioada cand ne dorim cel mai mult sa facem sex doar cu o singura persoana. Poate e un paradox, pentru ca avem libertatea, chiar si femeile, sa alegem mai multi parteneri, dar totusi ne dorim cu o singura persoana sa avem o relatie si contacte sexuale. Iar acest lucru ne provoaca, de multe ori, foarte multe drame, pentru ca, spre exemplu, uite si rata divorturilor: cele mai multe persoane divorteaza, chiar si la ora actuala, din cauza unei infidelitati, deci nu putem trece peste asa ceva si punem punct relatiei. Dar este important sa invatam, sa cream programe educationale despre ce inseamna, de fapt, o relatie, ce inseamna contactele sexuale intr-o relatie. Si iti dau doar un exemplu: pe parcursul unui an de zile un cuplu au, in medie, cam 10 contacte sexuale extraordinare. In rest sunt cele de rutina. Deci daca asta este o realitate statistica, iarasi ne cream niste expectante gresite despre ce inseamna viata sexuala in cuplu si bineinteles ca media iar isi face treaba si ne bombardeaza cu tot felul de articole in care se mentioneaza ca normalitatea este de 3 ori pe saptamana, de 4 ori pe saptamana. Si aceasta dorinta de a sta cu un partener si de a fi monogam intr-o relatie inseamna sa si muncim putin ca sa aprindem focul pasiunii. Pentru ca stand in aceeasi casa cu o persoana, la un moment dat nivelul de intimitate devine atat de mare incat nu mai exista dorinta. Si sunt cumva doua lucruri care se bat cap in cap: nu putem avea contacte sexuale cu o persoana cu care ne simtim extraordinar de intimi.
Reporter: Chiar aici am vrut sa ajung pentru ca vorbiti in cartea dumneavoastra despre ceea ce numiti “efectul secundar al intimitatii” si spuneti ca in mod paradoxal, daca introducem distanta, ne simtim mai apropriati de partenerul de viata.
Hedi Hoka: Exact! S-au facut foarte multe studii, au fost fost intrebate diverse cupluri care stau impreuna de ceva timp: cand iti vezi tu partenerul ca este atractiv? Si din toate acele raspunsuri, a reiesit ca atunci cand il vad departe, cand il vad pe o scena, cand se duce undeva si ma gandesc la el. Deci nimeni nu a dat un raspus care sa indice apropierea. Si-atunci e nevoie sa invatam cum anume sa ne jucam, ca asa am scris si in carte, cu apropierea si cu indepartarea. Si cand spun indepartare, nu spun ca ar trebui sa ne mutam in case separate. Dar daca el cateodata vrea sa doarma pe canapea, lasa-l sa doarma, nu trebuie neaparat sa vina langa tine. Tu poti sa ai programul tau, nu trebuie sa le facem pe toate impreuna.
