Astazi, marti 17 noiembrie, ora 19 00, va puteti intalni cu poetul Calin Vlasie la Libraria Bizantina, pentru a asista la o lectura publica, a pune intrebari si a primi autografe.
Călin Vlasie este poet. De asemenea, eseist, publicist, editor. S-a născut la 21 mai 1953 în Buzău. A absolvit în 1978 Facultatea de Filosofie - Istorie, secţia pedagogie - limba franceză, a Universităţii din Bucureşti. A participat la fondarea, în 1977, a „Cenaclului de Luni" condus de criticul şi profesorul Nicolae Manolescu. După 1990 a fost redactor şi redactor-şef la revistele „Argeş" şi „Calende", a colaborat cu edituri din Piteşti şi a înfiinţat inițial Editura Vlasie, apoi Editura Paralela 45. În prezent este proprietar şi director general al Editurii Paralela 45 şi redactor-şef al revistei „Calende" din Piteşti.
A debutat în 1981 cu placheta de versuri „Neuronia", apărută în „Biblioteca Argeş", nr. 2 (supliment al revistei omonime), reluată ulterior în „Caietul debutanţilor", „1980-1981" (1983). A mai publicat volumele de versuri: „Laborator spaţial" (titlul original, „Laboratorul", fiind respins de cenzură) (1984); „Întoarcerea în viitor" (1990); „Un timp de vis" (1993); „Acţiunea interioară" (antologie de autor, Editura Paralela 45, 1999); „Neuronia / Neuronie" (ediţie bilingvă, trad. în limba franceză de Jean-Louis Courriol, Editura Paralela 45, 2003) şi un jurnal de idei intitulat "Poezie şi psihic" (Editura Paralela 45, 2003). Este prezent cu poezie în „Antologia poeziei generaţiei `80" (Editura Vlasie, 1993), „Antologia poeziei române de la origini până azi" (Editura Paralela 45, 1998) şi în secţiunea antologică a volumului „Experimentul literar românesc postbelic" (Editura Paralela 45, 1998). În culegerea „Competiţia continuă. Generaţia `80 în texte teoretice" (Editura Vlasie, 1994; ediţia a II-a, Editura Paralela 45, 1998) este inclus cu eseul teoretic „Poezie şi psihic". Este prezent cu grupaje de poeme traduse în antologiile "Drehpunkt" (1992), "Streiflicht. Eine Auswahl zeitgen?ssischer Rumanischer Lyrik" (Dyonisos Verlag, Kastellaun, Germania, 1994; traduceri de Christian W. Schenk şi Simone R. Schenk) şi "Gefahrliche Serpentinen. Rumanische Lyrik der Gegenwart" (Druckhaus, Berlin, Germania, 1997; traducere de Dieter Schlesak). Colaborează cu poezie, eseuri şi articole la principalele reviste de cultură din ţară. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, precum şi membru fondator şi vicepreşedinte (din 1998) al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România - ASPRO.
Scrisul lui Călin Vlasie, configuraţia lumii sale poetice se caracterizează printr-o stranie precizie şi exactitate. [...] Ne aflăm într-un spaţiu al viziunilor interioare, dincolo însă de expresionism sau suprarealism, într-un spaţiu mental cu propria lui geografie şi cauzalitate fizică, cu propriile lui personaje, cu propria sa istorie. Un spaţio-timp în care umanul funcţionează altfel, de la puterea de aprehendare a simţurilor la câmpul de manifestare a actelor intelective. (Gheorghe Crăciun, postfață la „Neuronia”)
Formația lui Vlasie își pune pecetea nu doar pe particularitățile lexicale datorate în bună parte psihologiei, ci și pe intenția vădită de a-și construi un univers (…) interior, psihologic, „celular” și, deopotrivă, corporal, fizic, populate de făpturi în carne și oase. Neuronia (care e titlul, ulterior, cenzurat al unei prime selecții publicate de Vlasie în 1981 într-o plachetă-supliment a revistei „Argeș”) devine astfel un tărâm pe cât de real pe atât de misterios în care se petrec tot felul de întâmplări firești și totodată de neînțeles, iluminate dinăuntru de spiralele de wolfram ale unui craniu imens. Un poem definitoriu începe cu vers greu de uitat: „Auzi tu neuronii cum se trezesc?” Cenzura a umblat și la titlul volumului de debut, Laboratorul spațial, care trebuia să fie doar Laborator, ceea ce va fi dus-o cu gândul la niscai experimente sociale sau politice de pe Terra. Vlasie nu avea însă în gând o inginerie socială, ci o imaginerie poetică, o „cântare a eprubetelor gânditoare”. Și din care astralitatea nu e exclusă, câtă vreme toată știința poetică se dezvoltă pe un tărâm cosmic. Un limbaj îmbibat de moderne vocabule tehnice, inventat mai demult de avangardiști, slujește uneori la Vlasie la o poezie abstractă ca a lui Nichita Stănescu, alteori, legănată de ritmul baladelor lui Dimov: „Mi-am dat seama că ea stătea/ acolo sus undeva, plutind,/ moale, ușor, confortabil,/ într-o nacelă transparentă/ ca scumpul zâmbet al Giocondinei/ între paznici de sticlă.” (Nicolae Manolescu)
(…) avem de-a face cu o neobişnuită «developare» a realităţii, supuse unui decupaj insolit, cu o aparenţă de gravitate «orfică», însă (auto)ironic pe dedesubt. Călin Vlasie vede realitatea ca pe o structură psihică vastă, ca pe o reţea deasă de «neuroni», în care vieţile noastre, gândurile, sentimentele, obsesiile şi visele noastre stau prinse ca insectele într-o plasă de păianjen. (Ion Bogdan Lefter, „Calende", nr. 1/1991)
Am încercat de mai multe ori să țin un jurnal. N-am reușit niciodată... și așa m-am trezit scriind un fel de „jurnal estetic". Și rezultatul este o interesantă colecție de meditații pe marginea poeziei, sau mai bine zis „obiectivarea propriilor mele tendințe psihopoetice", un volum dens, intitulat șocant sau prea vag „Poezie si psihic". (Călin Vlasie)
Literatura de azi @ Librăria Bizantină
Librăria Bizantină, str. Bibescu Vodă nr. 20, sector 4, București
