Opera Maghiară din Cluj aşteaptă iubitorii de muzică la un spectacol extraordinar în data de 17 noiembrie, marţi seara de la ora 18.30, pentru o reprezentatie cu ,,Tosca” in regia lui József Zs. Katona. Conducerea muzicală este asigurată de dirijorul József Horváth.
Cu „Tosca”(1900) Puccini urcă noi trepte ale măiestriei componistice, dezvăluind capacitatea sa extraordinară de a surprinde şi contura muzical personaje complexe, caractere puternice, temperamentale, aflate în tabere opuse, ale căror fapte şi acţiuni declanşează pasiuni, gelozie, şantaj, ură şi sinucidere. O acţiune tipic veristă ce i-a oferit posibilitatea creării unei opere eroico-pasionale, de intensă vibraţie şi trăire emoţională. Mai mult decât în operele anterioare, în „Tosca” Puccini conturează distinct un personaj feminin proeminent, Tosca, înzestrat cu virtuţi morale superioare, cu calităţi excepţionale ce stârnesc admiraţia spectatorului de operă.
Chipul său, la început, este sugerat doar, ca în tabloul pe care îl pictează Cavaradossi, relevându-se apoi în toată complexitatea trăirilor sale, de-a lungul desfăşurării lor scenice, Puccini găsind pentru fiecare moment şi situaţie muzica, în expresia ei cea mai caracteristică, mai firească: suavă şi pasională în dialogurile cu iubitul ei, demnă şi nobilă în scenele cu Scarpia, tragică şi sumbră în final. Remarcabile sunt şi portretele muzicale ale celorlalte două personaje Cavaradossi şi Scarpia. Primul exprimându-şi sentimentele de dragoste faţă de Tosca în aria „Recondita armonia” de la începutul actului înâi, în duetul din acelaşi act şi în scena scrisorii din actul al treilea, celălalt, un personaj perfid şi bestial, crud, inuman şi josnic.
Muzica operei este de o imensă vibraţie, cu accente mai mult tragice decât lirice, într-o desfăşurare trepidantă, conducând spre dramatismul covărşitor al actului al treilea.Acuzată de lipsa de „elan liric şi de o mereu actuală prospeţime” în comparaţie cu „Manon Lescaut” şi „Boema”, „Tosca” s-a impus tocmai prin expresia dramatică, prin acea redare veridică a trăirilor şi a năzuinţelor umane, într-o expresie muzicală a cărei tensiune creşte continuu, culminând cu scena finală.
În distribuţie: Carmen Gurban, Adorján Pataki (debut), Oleg Ionese, Róbert Vass Laczkó (debut), László Mányoki, István Rigmányi, Béla Naphegyi, Mária Kerekes, Arnold Gergely
