Proiectul Irinei Broboană atinge un subiect aproape neexplorat în arta contemporană românească, propunând un traseu susținut de multiple straturi de citire. Pornind de la o istorie personală artista pune sub observație condiția copiilor din centrele de plasament, făcând o trecere de la contextul unei țări din fostul bloc comunist (România) la unul occidental, cel al anilor 1960 din Marea Britanie. Vernisajul expozitiei deschisa la Galeria Calina din Timisoara va avea loc luni, 15 iulie 2013, de la ora 18.
În ciuda importantelor diferențe socio-politice, problema rămâne aceeași: copilul abandonat sau semiabandonat trăiește, dincolo de granițele geo-politice și culturale, aceeași traumă de identitate.
Memoria personală, subiectivă și selectivă a Irinei Broboană, care și-a petrecut o parte din adolescență (între anii 1992-1999) la școala înființată de bunicul ei, Școala Ajutătoare Băbeni din județul Vâlcea, activă din anul 1974, devenind din 2007 Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Băbeni, în absența unei arhive, a identificat repere concrete în povestea lui Philip J. Howard, care a scris o carte despre experiența sa dintr-o casă de copii de la mijlocul anilor 1960 în Mara Britanie: Philip A Strange Child. Numărul 44783 este numărul de identificare al lui J. Howard luat în plasament la Highfield Branch of The National Children's Home din Harpenden Herts.
Potrivit curatoarei Olivia Nițiș, desenele Irinei Broboană decupează secvențe dintr-un film documentar al lui Les Ward, "Life at Desford Approved School in 1966", care suprinde dincolo de comentariile de suprafață ale angajaților, atmosfera tensionată a unei școli de corecție pentru băieți. Maxima disciplină și regulile interioare de factură auster-militară sunt temperate de momentele contrastante ale unor plimbări în liniștea naturii și de mărturiile unor copii confruntați cu marginalizarea socială, privați total sau parțial de experiența mediului familial.
Desenele Irinei Broboană reconstruiesc fragmente din istoria unui fenomen social. Printr-un filtru care apropriază alte istorii și memorii documentare, autoarea își asumă o dimensiune etică, apelând la soluția unui discurs în ramă. Artista își spune povestea prin poveștile altora, evocând contextul în care problema alterității și a spațiului personal rămân problemele cheie. Narațiunea se absoarbe în viziunea conceptuală asupra arhitecturii emoționale a spațiului. Mișcarea se produce între granițe, iar acestea sunt extinse de liniile grafice exterioare desenelor de pe hârtie. Pereții spațiului expozițional devin spațialități morale incluzive, o extensie a unei geografii și a unor reguli care au la bază principiul concentrării spațiale și absenței spațiului personal.
În acest moment Irina Broboană nu își propune un filon de investigație socială. 44783 este un discurs despre relația dintre memoria personală și memoria colectivă, despre etica spațiului personal și colectiv, în care comentariul are subtilitatea observației critice și a unei poetici despre politica normei într-un mediu social specific.
Irina Broboană, născută în 1986 la Drăgășani, Vâlcea, România. Trăiește și lucrează în București. Are un Masterat în Arte Vizuale în cadrul Universității Naționale de Arte din București în 2010. Lucrează cu pictura, desenul, obiectul și recent cu video. Este interesată de subiecte care examinează intimitatea, in mod particular amestecul dintre istoria personală reflecțiile și instinctele, și totodată de variatele fațete ale copilăriei. Expune în această perioadă în cadrul expoziției internaționale Good Girls. Memorie Dorință Putere, curatoare Bojana Pejić și Olivia Nițiș la MNAC, București.
Expoziţia va fi deschisă intre 15 iulie şi 9 august 2013, de luni până vineri între 10 şi 18, sâmbăta între 11 şi 15.
