Vestea proastă este că SARS-CoV-2 nu o să dispară. Vestea bună este însă că situația se va stabiliza în cele din urmă, doar că deocamdată nu s-a întâmplat asta, scrie The Jerusalem Post.
Pandemiile nu au o dată de izbucnire și una de încheiere.
„Avem această așteptare că COVID-19 a avut un început: a izbucnit în Wuhan, China, în decembrie 2019. Și avem această așteptare că se va sfârși. Vrem o dată de încheiere”, afirmă dr. Daniel Landsberger, medic-șef la Maccabi Health Services.
Însă dacă ne uităm de-a lungul sutelor de ani, pandemiile sunt procese. Ciuma bubonică din secolul XVI a durat câteva sute de ani și încă mai existe focare aleatorii dar rare și în prezent - preponderent în țări din lumea a treia din Africa, India și Peru.
Primele cazuri înregistrate de HIV au fost raportate în Statele Unite în 1981. Un deceniu mai târziu HIV era principala cauză a decesului în rândul americanilor cu vârsta între 25 și 44 de ani, potrivit WebMD.
Însă de abia în 2000 a apărut ultima clasă de medicamente împotriva HIV care a permis persoanelor infectate să trăiască și gestioneze boala.
„HIV nu s-a încheiat”, subliniază Landsberger, precizând că „doar că nu îi mai spunem epidemie. Ne raportăm altfel la ea”.
Medicul spune că epidemiile nu sunt doar „evenimente biologice” ci și evenimente sociale, culturale și geopolitice.
FOTO: freepik.com
Cât timp există un virus, vor exista și variante
Așadar, chiar dacă numărul de noi cazuri de COVID-19 înregistrate în unele țări ar putea scădea din nou sau chiar dispărea cu totul, cum s-a întâmplat la sfârșitul acestei primăveri, alte state ar putea fi în continuare afectate de coronavirus.
Asta s-ar putea întâmpla chiar și când avem la dispoziție vaccinuri împotriva SARS-CoV-2, precum cele ale Pfizer/BioNTech, Moderna sau Johnson & Johnson.
Însă atunci de ce, dacă avem vaccinuri atât de bune, nu s-a încheiat pandemia?
Pentru a înțelege acest lucru putem să ne uităm la exemplul vaccinului împotriva poliomielitei care a fost dezvoltat în anii 1950.
Statele Unite au început distribuirea acestui vaccin în 1955 dar ultimele cazuri de poliomielită au fost raportate de abia în 1979.
„A durat foarte mulți ani pentru ca poliomielita să fie eradicată din SUA, în pofida faptului că aveau un vaccin cu o eficacitate de 95%”, spune Landsberger.
De asemenea, atât timp cât există un virus, vor exista și variante ale acestuia.
FOTO: Uma Shankar Mishra / AFP / Profimedia Images
Dificil de extrapolat
Luni, dr. Asher Salmon, director în cadrul ministerului sănătății din Israel, a declarat în fața parlamentului din această țară că există o variantă sud-americană a coronavirusului care a ajuns deja în SUA și care, dacă ajunge în Israel, „va duce la lockdown-ul pe care dorim cu disperare să îl evităm”.
Dar modul în care o variantă se comportă în America de Sud ar putea să nu reflecte neapărat maniera în care aceasta va afecta țări ca Israel, SUA, Marea Britanie sau alte state din Europa.
Acest lucru se datorează faptului că țări ca India și Peru au sisteme sanitare cu probleme majore și rate ridicate ale sărăciei, explică Yasmin Maor, directoarea departamentului de boli infecțioase din cadrul Centrului Medical Wolfson.
„Este dificil să extrapolăm cum o variantă anume se va comporta într-un sistem de sănătate mai bun”, afirmă aceasta, amintind de faptul că varianta depistată în Africa de Sud a provocat îngrijorări majore dar că aproape că nu i-a afectat deloc pe israelieni.
Acesta este probabil și motivul pentru care Nachman Ash, directorul general al ministerului sănătății israelian, a declarat într-un interviu acordat luni seara că „nu vreau să creez panică inutilă”.
Virusurile se reproduc și uneori în timpul replicării ele suferă mutații sau modificări. Însă virusurile nu suferă mutații în aer ci în interior gazdelor pe care le infectează.
Cu cât există mai multe persoane infectate, cu atât vor exista mai multe variante.
Prin urmare, singurul mod de a reduce numărul de variante este prin reducerea numărului de persoane care se îmbolnăvesc cu COVID-19.
Experții medicali afirmă că SARS-CoV-2 nu suferă atât de multe mutații precum virusul gripal, de exemplu. Însă cu toate acestea orice schimbare în natura unui virus poate aduce un set nou de provocări.
„Ideea este că vom vedea mai multe variante”, afirmă Maor. „Cu alte cuvinte, vestea proastă este că „nici varianta Delta, nici cea sud-americană nu va fi ultima”, subliniază aceasta.
FOTO: RO Vaccinare
Importanța vaccinării
Vestea bună este că majoritatea țărilor dezvoltate au acum vaccinuri anti-Covid și ele sunt foarte eficace în prevenirea formelor grave ale bolii și deceselor.
În Israel de exemplu, de la începutul anului și până pe 11 august au fost înregistrate 3.187 de decese cauzate de COVID-19, potrivit datelor oficiale raportate de ministerul sănătății. Din acestea, 2.019 de decese au fost înregistrate în rândul persoanelor nevaccinate, 284 în rândul celor vaccinați în regim complet și 884 în rândul persoanelor care au primit doar prima doză a unui vaccin anti-Covid.
„Proporțional vedem mai multe persoane nevaccinate murind”, afirmă Maor, adăugând că la fel se întâmplă și în ceea ce privește dezvoltarea unor forme grave ale bolii - rezultatul în cazul pacienților care nu au fost vaccinați este mult mai rău decât pentru cei care s-au imunizat anti-Covid.
„Vaccinurile de regulă oferă cel puțin protecție parțială împotriva variantelor”, afirmă Maor. „S-ar putea ca ele să nu oprească pandemia însă sunt extrem de importante pentru salvarea vieților”, adaugă aceasta.
Pentru a crește eficacitatea vaccinurilor oamenii vor fi nevoiți să se imunizeze cu o a treia doză. „Unde este marea surpriză?”, întreabă Landsberger.
Vaccinul Pfizer continuă să aibă o eficacitate de 80-90% împotriva variantei Delta pentru persoanele care s-au imunizat în ultimele luni.
Majoritatea cazurilor de infectare după vaccinarea în regim complet au fost înregistrate în rândul persoanelor imunizate anti-Covid în urmă cu peste 6 luni. Asta înseamnă că eficacitatea vaccinului a scăzut în timp.
Este oarecum de așteptat. Majoritatea vaccinurilor sunt administrate de 3, 4 sau chiar 5 ori deoarece corpul are nevoie de timp pentru a produce rezistență.
Vaccinul pentru hepatita B necesită 3 doze, un vaccin antitetanos este administrat de regulă o dată la 10 ani iar cel antigripal în fiecare an.
FOTO: Stephan Schulz / AFP / Profimedia
Mai multe doze
Cât de des vom avea nevoie însă de noi doze ale vaccinului anti-Covid? „Nu știm încă”, afirmă Landsberger.
„Probabil toată lumea va avea nevoie de o nouă doză la 6-12 luni după administrarea primelor două și apoi poate o dată în fiecare an sau poate o dată la 10 ani - dar cel mai probabil undeva la mijloc”, spune acesta.
Deși unii sperau ca tehnologia modernă și dezvoltarea rapidă a vaccinurilor anti-Covid ar putea scurta pandemia - și încă nu este exclus să se întâmple acest lucru - trăim într-o lume modernă foarte mică în care călătoriile internaționale ar putea face oprirea răspândirii virusului și mai dificilă.
„Ce căutăm? Eradicarea completă a bolii? Sau căutăm o situație în care ne putem întoarce la o viață normală?”, întreabă Landsberger. „Cred că măsura [succesului] nu va fi dispariția bolii ci întoarcerea la viețile noastre sociale și economice normale”, spune acesta.
Pandemiile nu se încheie dintr-odată. Întâi ele dispar în fundal după ce toată lumea s-a vaccinat sau vindecat sau când societatea consideră că ele nu mai au un impact semnificativ asupra vieților oamenilor.
„Vaccinurile vor fi îmbunătățite și vor putea oferi o rezistență mai bună împotriva noilor variante”, afirmă Landsberger.
„Boala va ajunge în stadiul în care oamenii nu mai sunt înspăimântați de ea. Dar ea nu va dispărea”, spune acesta.
9
15
