A inceput sfarsitul. Criza de la cotidianul "Adevarul" marcheaza, simbolic, finalul celor 15 ani de adolescenta a presei scrise romanesti. Ce se intampla peste tot in lume se va intampla si in Romania. E sigur.
Trufia decorata cu afirmatii de tipul
Viata a demonstrat: ca business (adica atunci cand nu serveste altor interese), publishingul nu poate supravietui pe termen lung decat sub umbrela unor mari grupuri de presa. Vorbim aici de cifre de afaceri de sute de milioane de euro si portofolii cuprinzand trei-patru ziare diferite, zeci, chiar sute de reviste, plus alte felurite activitati radio, tv si multimedia.
Cine nu va intelege la timp ca intr-acolo se indreapta lucrurile, fie va muri, fie va fi inghitit de val. Cu sau fara voie.
In publishingul modern, rolul jurnalistului se diminueaza, din pacate, proportional cu perfectionarea metodelor de marketing si cu diversificarea ideilor manageriale de sporire a profitabilitatii. Desigur, mari condeie, voci importante si lideri de opinie autentici vor exista intotdeauna. Cu toate acestea, apar "modele de business" pentru orice.
N-ar fi de mirare daca, peste niste ani, vom afla despre lansarea primului ziar fara angajati (unde articolele se aseaza direct in pagina, pe baza unui program ce va selecta stiri si imagini de pe agentiile de presa, conform unei retete editoriale programate initial…).
E trist pentru jurnalistii care ard zi de zi pentru fiecare cuvant pe care-l astern pe hartie dar, din nefericire, mecanismele economice lucreaza impotriva lor. Degeaba ai o super-scriitura, super-idei si super-subiecte: daca nu nimeresti in organizatia care sa te poata intelege si valorifica asa cum se cuvine, nu vei conta. Iar masinaria din jurul tau va functiona, ca unsa. Cu sau fara tine.
Revenind la actualitate, indraznesc sa afirm ca proiectul grupului condus de Cristian Tudor Popescu, de-a infiinta un nou cotidian national, fie va esua lamentabil, fie se va pierde intr-un compromis major, fie-si va gasi rapid adapost sub umbrela unei mari companii de publishing.
Desi, in paguboasa lui ingamfare, C.T. Popescu se considera
Indiscutabil, C.T. Popescu are foarte multe calitati. Este, cu siguranta, cel mai bun orator din breasla celor care se ocupa cu scrisul, are un condei exceptional, e un excelent lider si e ajutat de un farmec aparte.
Insa fostul redactor-sef al "Adevarului" nu pare a intelege, cel putin deocamdata, ce inseamna sa faci si, mai ales, sa lansezi un ziar de la zero – o chestiune pe care, sa nu uitam, n-a mai facut-o pana acum.
(Bunaoara, seninatatea cu care s-a vorbit, in repetate randuri, despre lansarea
Impunerea unui nou cotidian de informatie si opinie pe saracacioasa piata a presei scrise romanesti este, in acest moment, o misiune extrem de dificila. Nu fara sanse de izbanda, dar fara nici o sansa reala in lipsa unei gandiri temeinice, fara o formula editoriala clara si fara multi, foarte multi bani.
Vorbim de investitii de pana la cinci milioane de euro, in primii trei-patru ani de existenta… poate si mai mult. Bani care nu exista nici la poetul Mircea Dinescu si nici la grupul din jurul lui C.T. Popescu.
Mai raman, logic, doua variante: compromisul major (de-a accepta finantare de la grupuri de interese care n-au nici o legatura cu business-ul media) si optiunea de a convinge un publisher serios sa piarda bani pe termen mediu, in speranta unui eventual castig pe termen lung.
In orice varianta, pentru liderii de opinie de la "Adevarul", urmeaza momentul adevarului: confruntarea dura, cu viata reala. Un examen major, cu consecinte importante pentru fosta echipa care s-a decis, dupa 15 ani, sa ingroape cu adevarat "Scanteia", dar si cu invataminte pentru noi, colegi de breasla si/sau consumatori de presa.
Dupa numeroasele scandaluri care au framantat in ultimele luni ziarele din Romania, adolescenta presei scrise nascute dupa 1990 s-a terminat: va urma o maturitate cu multe probleme de familie, cu multi vecini foarte neprietenosi, dar si cu multi bani (pe care ii vor culege numai cei care vor intelege la timp incotro merg lucrurile in lumea presei moderne).
