In urma cu patru ani, 537 de alegatori au transformat istoria lumii. Din patru in patru ani, in a doua zi de marti de dupa prima zi de luni din noiembrie, votantii americani sint chemati sa isi aleaga presedintele.

Mai sint opt zile pina la alegerile americane al caror rezultat va influenta nu doar politica mondiala, ci, direct sau indirect, viata citorva miliarde de oameni. Alegatorii americani nu vor vota doar pentru presedintele lor; optiunea lor va afecta, intr-un fel sau altul, intreaga omenire.

Chiar si imprevizibila si oarecum dezideologizata campanie electorala din Romania se va transforma, in functie de votul american, nu doar ca stil ori orientare a discursului, ci si ca practica.

Pe 2 noiembrie, americanii vor hotari, intr-o masura ce nu s-a mai repetat poate de la realegerea pentru al treilea mandat a lui Roosevelt in 1941, si pentru cei ce sint doar spectatori ai alegerilor americane. Dovada ca "satul global" prevazut de Marshall McLuhan exista deja, cele trei dezbateri televizate dintre George W.

Bush si John Kerry au fost urmarite in direct de telespectatori din intreaga lume.

Dramatismul acestor alegeri nu tine doar de jocul actoricesc si regia electorala, ci de viziunile diferite asupra lumii, care par sa se confrunte.

Responsabilitatea alegatorului american este imensa, iar presiunea emotionala si situatia internationala il inhiba. Aceasta situatie este insa rezultatul votului din 2000. In alegerile din Florida din 2000, George W. Bush si Al Gore au fost departajati dupa renumararea voturilor de numai 0,009% din cei 5,8 milioane de votanti.

Faptul ca vicepresedintele lui Bill Clinton a cistigat mai mult cu 550.000 de voturi fata de contracandidatul sau republican, nu a mai contat. Dupa un secol si jumatate, un presedinte era ales fara sa obtina si votul popular.

Sistemul marilor electori, gindit de "parintii fondatori" pentru a limita "dictatura majoritatii", presupune alegerea presedintelui american indirect, prin intermediul unor alesi la nivelul fiecarui stat component al federatiei.

Cei 537 echivaleaza cu numarul total al congresmenilor (100 de senatori si 438 de reprezentanti), fiecarui stat revenindu-i un numar de electori egal numarului de congresmeni. Cu o populatie mare, Floridei ii revin 25 de mari electori. Intrucit un presedinte are nevoie de minimum 270 de voturi ca sa fie ales, electorii din Florida deveneau esentiali pentru desemnarea presedintelui.

Rolul marilor electori, mai degraba decorativ pina in 2000, era de a se reuni pentru a alege oficial presedintele si vicepresedintele in prima miercuri ce urmeaza celei de a doua zile de luni din decembrie (anul acesta va fi 15 decembrie, in 2000 era 13 decembrie).

Sistemul majoritar relativ folosit in SUA presupune ca electorii sa reprezinte in Colegiul marilor electori candidatul clasat pe primul loc in fiecare stat.

Cum electorii sint alesi pentru fiecare partid la conventia acestuia (din statul respectiv) si cum mandatul lor este imperativ, ei nu pot vota decit candidatul partidului.

Suspansul electoral din noiembrie 2000 a fost ridicat de transmisiile in direct ale televiziunilor. Dupa ce mai multe canale de televiziune anuntasera victoria lui Gore in Florida si deci cistigarea presedintiei, Fox News, canal apropiat republicanilor, a produs stirea surpriza.

In Florida au fost repinse 175.000 de buletine de vot - o cifra cu totul neobisnuita, de masinile de vot ce functionau pe principiul cartelei perforate. Mai ales in comitatul Palm Beach, foarte populat si dominat de democrati, numarul de buletine anulate a fost surprinzator de mare. Pe de alta parte, calitatea buletinului de vot nu asigura suficienta claritate, facind posibile erorile.

Cum masinile de vot nu au functionat optim nici in alte comitate, Al Gore a cerut ca buletinele de vot anulate mecanic sa fie renumarate manual. Suspiciunile erau cu atit mai puternice cu cit Jeb Bush era, si este si dupa realegerea sa in noiembrie 2002, guvernator al Floridei.

Desi a fost respinsa de Congresul statului, numaratoarea manuala a voturilor a fost acceptata de Curtea Suprema a statului Florida pentru 58 de comitate, dar a fost intererupta in urma interventiei Curtii Supreme federale din 12 decembrie.

Dupa ce Al Gore a acceptat sentinta Curtii Supreme, fara insa sa fie de acord cu ea, pe 13 decembrie electorii il puteau declara pe George Bush presedintele SUA. Nici alegatorii, nici marii electori din Florida nu au facut diferenta intre Gore si Bush, ci Curtea Suprema de Justitie a SUA.

Alegerile americane din 2000 atrag atentia asupra a trei instrumente importante in jocul electoral: mass-media (indeosebi televiziunea, prin puterea de reactie rapida), rolul instantelor in stabilirea rezultatelor in caz de contestatii si influenta celor ce organizeaza scrutinul asupra practicii electorale (tiparirea buletinelor, calitatea acestora etc.).

Daca in SUA, unde experienta alegerilor libere incepea in 1789, exista inca suspiciuni, in Romania acestea sint cu atit mai plauzibile. Organizarea alegerilor este la discretia autoritatilor locale, a caror iresponsabilitate electorala a putut fi observata cu ocazia referendumului pentru modificarea Constitutiei.

Biroul Electoral Central este limitat in actiune si format din judecatori fara experienta in domeniul electoral. Dintr-un motiv neclar, tocmai judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, ce au mai trecut prin experienta alegerilor, au fost exclusi din grupul pentru care s-a realizat tragerea la sorti.

Autoritatea Electorala Permanenta nu functioneaza, iar doi din cei trei reprezentanti ai sai in BEC au fost, pina in mai 2004, membri marcanti ai PSD. Legislatia este imprecisa, scena politica este tensionata, electorii sint suspiciosi.

Legitimitatea celor ce vor fi alesi in 28 noiembrie sau in 12 decembrie 2004 depinde de transparenta procesului electoral. Contestarea presedintelui Bush, interna sau internationala, dovedeste importanta increderii in corectitudinea alegerilor. Fara legitimitate interna, cele mai corecte actiuni politice sint compromise.

Iar in Romania, unde guvernul si presedintele au nevoie de legitimitate reala pentru a putea face fata marii provocarii europene, cresterea increderii in alegeri este vitala.