Bine cunoscutul obicei al englezilor de a paria ar pali daca, in loc de agentiile loto, am avea si noi atit de multe birouri de pariat. Ceva ma face sa cred ca am intra intr-o era in care placerea mizatului ar insufleti tot natul dimprejurul Carpatilor. Toti romanii ar paria la meciul Iliescu-Nastase. Fiecare are o parere.
Cistiga nea’ Nelu, cel care nu ia nici o decizie si lasa lucrurile sa lunece pina cind scopul ii poposeste in brate? Sau Adrian Nastase, cel care a devenit un fel de tinta? Toata lumea vrea sa-i numere ouale strinse de pe urma guvernarii! Am putea spune ca meciul a inceput de indata ce intemeietorul PSD-ului a primit hirtiuta care ii atesta membria. In fapt, lupta surda nu face decit sa continue.
Ea s-a declansat cu mult inainte, in zilele in care dezinvoltul premier al Romaniei, lingind diverse inghetate prin Europa, era sigur de maretul sau viitor politic. Drept care, intre doua plimbari sau privatizari de mare succes, mai scapa o ironie la adresa tatinelui sau politic.
Iar acesta, socat de tupeul si abilitatile vlastarului de Tartasesti, inghitea neputincios in sec si jura in sine razbunare. Nesfirsita tatonare a celor doi n-a facut decit sa sporeasca miza meciului. S-a tot aminat si s-a tot aminat pina cind, dupa pierderea cursei prezidentiale si a puterii, nu mai putea fi evitat.
Urmeaza meciul meciurilor, zic romanii cu gindul la batutele lui Doroftei. Printre dinti sau prin intermediari (chibiti, antrenori, masori, baieti de gasca), cei doi isi trimit sageti. Adrian Nastase i-a transmis lui Iliescu, saptamina trecuta, ca va fi “mereu presedinte fondator”. Adica un fel de umbrela mare si frumoasa.
Ion Iliescu i-a raspuns cu o propozitie moralizatoare, scapata ca din intimplare. Dar toata lumea stie ca batrinul activist a vorbit cu privirea fixata pe buzunarele adversarului sau.
La Cluj-Napoca, unul dintre locotenentii lui Adrian Nastase, sifonat serios in alegerile pentru fotoliul de primar, a prins glas. Si, cu aerul sfatos de badie cu inclinatii etice (desi a fost multa vreme seful guvernului Toma Zaharia), incearca sa stirneasca un curent de opinie in directia reformarii partidului.
Organizatii ardelene ale unui partid-sindicat al tranzitiei vor schimbari profunde ale PSD. Toti simpatizantii gruparii abia eliminate de la guvernare vor reforma. Sa se schimbe, dar sa nu se atinga nimeni de Iliescu si de Nastase! Tot partidul este vinovat de esecurile politice din cei patru ani de guvernare. Dar Iliescu si Nastase nu au nici o vina.
Cel putin asa sustine proiectul de program politic intocmit de organizatiile PSD din Transilvania si Banat. In realitate, dincolo de generalitatile etalate in materialele de analiza, se ascunde o lupta crincena. Unii vor eliminarea lui Ion Iliescu, in spatele caruia s-au imbogatit.
Altii vor eliminarea baronilor cu aparente europene pentru a instaura o stinga decenta, cu furturi masurate si cu melodii mai frumoase despre popor. In fapt, fiecare mizeaza pe ce viseaza. Unii pe mafiotizarea Romaniei, altii pe asistarea ei sociala, dublata de mici ciupeli limitate de degetul mare.
Intr-un ring inchis si cu doi jucatori care nu-si propun sa schimbe specificul locului s-ar putea sa nu avem insa de-a face cu o partida mare. Toata Romania se face ca pariaza pe Iliescu sau pe Nastase, tradindu-si astfel filiatiile, dar este gata sa sustina si o remiza blatuita. Nu cistiga nici unul si nu apare nici al treilea.
Cei doi, dupa competitia indecisa dintre ei, vor continua umar la umar.
Resursele PSD-ului pentru o reforma spectaculoasa sint extrem de sarace. In chiar substanta sa, partidul condus de Iliescu si Nastase nu admite o asemenea notiune.
Romania traieste farsa unui meci istoric. Trecutul ei comunist pare a se infrunta cu prezentul ei dominat de spirit mafiotico-totalitar. Nici ca se poate o mai buna coabitare. Reforma profunda ar insemna chiar disparitia celor doi din scena. Or, asa ceva nu pare posibil. Nici PSD si nici Romania nu dau semne ca sint gata pentru o schimbare atit de spectaculoasa.
Asadar, stati cuminti! Nu pariati nici pe Iliescu si nici pe Nastase!
