Interesele politice, presiunile companiilor si proasta gospodarire risipesc banii din sistemul sanitar. Contribuabilii, adica singurii care au jucat cinstit de la inceput pana la final, s-au trezit victime intr-un razboi in care una dintre mize este chiar viata lor.

Criza medicamentelor i-a provocat premierului Calin Popescu Tariceanu o noua iesire de tipul "nu pot sa va construiesc hotel". De aceasta data, cei vizati de vorbele grele ale sefului Cabinetului au fost distribuitorii de medicamente. "Daca vor sa vanda mai mult, se pot orienta spre piata libera, fara constrangeri, nu spre cea a medicamentelor compensate", a afirmat Tariceanu.

Asta, desi in discutie nu era cifra de afaceri a companiilor din domeniu, ci cele peste 340 de milioane de dolari pe care statul le datoreaza acestora.

"Guvernul nu intelege despre ce este vorba. Nu exista o piata paralela a medicamentelor, ci cei care isi permit cumpara produsele de care au nevoie fara sa se mai umileasca pentru o reteta gratuita sau compensata", spune Ovidiu Buluc, patronul companiei Farmexim.

Ileana Niculescu, directorul executiv al Asociatiei Distribuitorilor de Medicamente, afirma ca firmele nu au cum sa se imbogateasca de vreme ce finanteaza de ani de zile criza sistemului sanitar. "Noi platim si taxele pentru facturile pe care le incasam cu intarzieri foarte mari", explica ea.

Sa nu intelegem, totusi, ca firmele de profil sunt niste societati de binefacere. Multe dintre ele provoaca direct, prin stimulentele pe care le ofera medicilor pentru a prescrie anumite produse, si indirect, prin efectele reclamelor, presiuni financiare pe care bugetul asigurarilor de sanatate le poate cu greu suporta.

Exista informatii ca din piata se fac presiuni si asupra celor care stabilesc listele cu produsele compensate si gratuite, in conditiile in care prezenta acolo a unui produs poate aduce bani buni. Iar licitatiile aranjate, cand banii asiguratilor se duc pe produse scumpe, de slaba calitate ori in cantitati prea mari, nu sunt tocmai rare in sistem.

Personalul sanitar este, in acelasi timp, si calau si victima.

Presedintele Colegiului Medicilor, doctorul Liviu Cocora, spune ca "gestionarea fondurilor din bugetul Sanatatii nu e problema noastra" si spune ca a obtinut eliminarea obligatiei ca medicii sa calculeze valoarea retetelor. Insa alti oficiali ii acuza pe doctorii implicati in procesul decizional de proasta administrare a banilor.

Ce ar putea fi hilar, daca nu ar fi tragic, este ca e vorba exact de oamenii care isi platesc luna de luna asigurarile de sanatate si, drept rasplata pentru corectitudinea lor, sunt umiliti ori de cate ori au de a face cu sistemul sanitar.

Managementul deficitar a imbolnavit Sanatatea

Definitiile legislative ambigue permit internarea oricarui tip de pacient, lucru care face bine doar afacerilor din sistem.Banii care se invart anual in sanatate sunt in jurul a patru miliarde de dolari. Bani ar exista in sistemul public de sanatate, dar felul in care sunt gestionati si mai ales legislatia care defineste pachetele de servicii gratuite si compensate lasa mult de dorit.

Sistemele publice de sanatate din intreaga lume sunt foarte usor de gestionat doar in doua situatii: ori tara respectiva are un PIB foarte puternic, ori este foarte saraca. Cum Romania se situeaza la mijlocul acestei scale de valori, bugetul sau de sanatate este destul de greu de gestionat, dar nu imposibil.

In 2004, in sistemul public de sanatate au fost colectate aproximativ 3,5 miliarde de dolari, dupa cum precizeaza Cristian Vladescu, presedintele Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate (CNAS). Conform unui studiu al Bancii Mondiale, intre 25% si 33% din banii vehiculati in sistemul de sanatate reprezinta „plati informale" (plicul pentru doctor).

Cu toate acestea, sistemul sanitar este periodic zguduit de scandalurile medicamentelor compensate care nu ajung pentru toti bolnavii. Legea stabileste ca la medicamentele compensate si analizele stabilite in pachetul de baza au acces toti asiguratii sistemului public de sanatate, dar in limita plafonului stabilit prin lege, pentru fiecare filiala judeteana a CNAS.

Cu toate acestea, medicamentele se epuizeaza in cateva zile. Cauza? Chiar daca pare incredibil, cauza sta intr-un prost management al spitalelor si intr-o carenta legislativa.

Practic, ori de cate ori pacientii nu se vindeca in ambulatoriu, fie din cauza capacitatii reduse de a efectua unele investigatii paraclinice (analize de laborator sau alte explorari paraclinice), fie din cauza unor sincope in eliberarea medicamentelor compensate sau gratuite, ei se interneaza in spital, indiferent daca este sau nu asigurat in sistemul public.

Cum este posibil acest lucru? Prin simplul fapt ca, in legislatia care reglementeaza pachetul de servicii medicale in asistenta spitaliceasca, exprimarea este atat de generala, incat permite internarea, chiar daca bolnavul respectiv ar putea fi foarte usor tratat si in ambulatoriu. Legea nu specifica nicaieri foarte clar care este pachetul de baza acordat de stat cu titlu gratuit.

Din contra, exprimarea este mult prea generala, lasand la latitudinea medicilor cine poate si cine nu poate fi internat. Cum totdeauna bugetele de la sanatate se indreapta mai intai catre spitale, unde cheltuielile sunt uriase, banii pentru compensate sau servicii in ambulatoriu sunt mult mai putini.

Pachetul de baza trebuie redefinit

Surse din Ministerul Sanatatii sustin ca se lucreaza la o perfectare a legislatiei in domeniu si chiar la o redefinire a pachetelor medicale de baza. Redefinirea pachetului de servicii medicale de baza ar ajuta si la functionarea asigurarilor private de sanatate, care au lege, dar nu si norme metodologice, si nu au cum sa functioneze.

Asigurarile private de sanatate ar reprezenta o solutie si pentru imbunatatirea sistemului in general, deoarece ar aduce un surplus de finantare in sistem.

Cu toate acestea, atat timp cat nu exista un management orientat catre performanta (si aici asiguratorii se gandesc clar la o reglementare care sa defineasca pe criterii economice modalitatile de internare a pacientilor in spitale), sistemul asigurarilor private de sanatate nu are cum sa functioneze. Asiguratorii nu au cum sa evalueze costurile in actualele conditii.

Daca ar exista parteneriate intre asiguratori si spitalele de stat, cheltuielile ar putea fi evaluate mult mai bine. Partenerii privati in acest domeniu sunt extrem de putini, cinci spitale particulare fata de peste 450 de spitale de stat. Tocmai de aceea, cheia unei bune functionari a sistemului sanitar pare sa stea intr-un management performant al spitalelor si o legislatie coerenta.

Mai mult, pentru ca Legea asigurarilor private de sanatate sa si functioneze ar trebui sa fie elaborate normele metodologice. Ramane de vazut daca promisiunea CNAS si a Ministerului Sanatatii (normele metodologice ar trebui sa fie gata pana la sfarsitul lunii iunie) se va realiza sau nu.

Specialistii din piata sustin insa ca normele vor exclude, cu siguranta, posibilitatea asiguratilor privati de a incheia asigurari susbtitutive (prin care sa fie inlocuita cotizatia catre sistemul public cu cea catre sistemul privat).

Asigurat versus neasigurat

• Pentru asigurat, contractul-cadru prevede ca „asistenta medicala spitaliceasca se asigura cu respectarea urmatoarelor criterii: (art. 56.

pct 4): urgente medico-chirurgicale si situatiile in care este pusa in pericol viata pacientului; diagnosticul nu poate fi stabilit in ambulatoriu; tratamentul nu poate fi aplicat in conditiile asistentei medicale ambulatorii, pacientul este nedeplasabil sau necesita izolare; alte situatii bine justificate de catre medicul care face internarea si avizate de medicul sef de sectie

• Pentru neasigurat: in situatia in care pacientul nu dovedeste calitatea de asigurat, spitalul acorda serviciile medicale de urgenta (urgente medico-chirurgicale sau orice alte situatii in care este pusa in pericol viata pacientului si boli cu potential endemo-epidemic)

• Practic, definirea urgentei in sistemul medical romanesc permite internarea oricarui pacient.

Miza de un miliard de euro in razboiul medicamentelor

Lupta dintre institutiile statului si industria de profil se da pentru banii nostri. Criza loveste, fara deosebire, pacienti, doctori, farmacisti ori firme de medicamente.

Pret de achizitie

Acestea sunt unele din preturile de achizitie obtinute in urma unor licitatii, in cursul anilor 2003 si 2004, de Spitalul Judetean Ilfov:

Pensa anatomica – 6,7 milioane de lei

Pensa Kocher – 6,7 milioane de lei

Pensa anatomica de tesut – 6,65 milioane de lei

Dezinfectanti – intre 650.000 de lei si 3,65 milioane de lei litrul

Ulei alimentar – 50.000 de lei litrul

Pret real

Iar acestea sunt preturile de piata sau obtinute de alte spitale, la licitatii organizate in cursul acelorasi ani:

Pensa anatomica – 0,167 milioane de lei

Pensa Kocher – 0,164 milioane de lei

Pensa anatomica de tesut – 0,124 milioane de lei

Dezinfectanti – intre 150.000 si 1 milion de lei litrul

Ulei alimentar – 30.000 de lei litrul

Lipsa de fonduri din sistemul sanitar transforma orice boala intr-o ocazie de a scoate din buzunar sume imense de bani. Pe de alta parte, companiile de profil care fac afaceri cu statul au ajuns la limita suportabilitatii financiare

Criza medicamentelor este departe de sfarsit. Cum taberele implicate se situeaza pe pozitii adverse, e greu de crezut ca se va gasi in curand o solutie care sa multumeasca pe toata lumea. Daniel Ionescu avea 30 de ani. La inceputul lui mai, a suferit un grav accident. Internat intr-un spital din Capitala, a murit, o luna mai tarziu, dupa cateva operatii si 150 de milioane de lei.

Atat a cheltuit familia sa in aceasta perioada: spagi (sau plati informale, cum li se spune mai nou), bandaje, leucoplast, calmante, antibiotice, sange, plasma si asa mai departe. Da, toate au fost platite (inclusiv sangele!), asta desi Daniel isi achitase, constiincios, asigurarea de sanatate in fiecare luna.

Si Alexandra Popa plateste, luna de luna, mai bine de un milion de lei in conturile Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS). Cu toate acestea, de curand, cand a fost internata pentru o afectiune a sistemului digestiv, a fost nevoita sa cumpere de la farmacie substanta de contrast pentru tomografie. Afacerea a costat-o aproape 100 de euro.

Luati la intrebari, medicii si asistentele ridica din umeri si spun ca nu au de nici unele si ca „multi pacienti s-au obisnuit deja sa vina de acasa chiar si cu alcool sanitar, vata si algocalmin". In unele cazuri, mai ales cand pacientii nu-si permit sa achizitioneze cele necesare, personalul sanitar foloseste bani din propriile buzunare pentru a-i ajuta.

Managerii spitalelor zic, la randul lor, ca de multe ori nu le ajung banii nici pentru incalzire ori mancare, fondurile pentru medicamente sau produse medicale terminandu-se, de obicei, in primele luni ale anului. Iar astfel de probleme nu sunt deloc noi.

Inainte de 1989, cladirile, aparatura si restul dotarilor spitalelor, policlinicilor si dispensarelor erau intr-o stare de care ne place sa nu ne amintim, iar conditiile de cazare si tratament ii faceau pe unii sa se intoarca acasa mai bolnavi decat la plecare. Dupa caderea comunismului, in unele locuri lucrurile s-au schimbat radical, in altele ceva mai putin, iar in altele, deloc.

Cert este ca, daca au fost in stare, macar partial, sa-si renoveze cladirea ori sa-si schimbe echipamentele, unitatile sanitare nu au reusit sa ocoleasca multiplele si prelungitele crize financiare care au zguduit sistemul si pe care nu a reusit sa le tina in frau nici unul dintre cei 16 ministri ai sanatatii de dupa revolutie.

La inceputul lui 1999, de exemplu, datoriile catre furnizorii de medicamente si produse medicale se ridicau la circa 50 de milioane de dolari, iar activitatea multor spitale si farmacii fusese practic blocata.

In 2001, datoriile neplatite ale spitalelor erau de peste 160 de milioane de dolari, din care peste 100 de milioane catre furnizorii de medicamente, in timp ce un an mai tarziu, activitatea farmaciilor a fost blocata de notele de plata neachitate de CNAS.

Insa 2003 a fost considerat de specialisti ca fiind cel mai greu pentru sistem din ultima jumatate de secol: datoriile statului catre furnizorii de medicamente ajunsesera la aproape 350 de milioane de dolari, iar cele catre furnizorii de produse medicale, la circa 120 de milioane de dolari.

Doi ani mai tarziu, lucrurile nu s-au schimbat prea mult: platile restante pentru medicamente si produse medicale sunt, in prezent, de circa 340 de milioane de dolari, iar noile plafoane financiare introduse pentru retetele compensate si gratuite au facut ca marea majoritate a farmaciilor sa nu mai poata onora astfel de prescriptii.

„De vina pentru aceasta situatie este consumul foarte mare, in lipsa oricarui mecanism de control.

A scazut numarul populatiei, nu s-a schimbat starea de sanatate generala, totusi, in 2004, numarul retetelor gratuite si compensate s-a dublat fata de 2003, iar in primul trimestru al acestui an s-a cheltuit in sistemul sanitar de doua ori mai mult decat in perioadele similare ale lui 2003 si 2004 la un loc", spune Cristian Vladescu, presedintele CNAS.

Ovidiu Buluc, patronul Farmexim, Help Net si Green Net, societati care au de recuperat circa 1.200 de miliarde de lei pentru produsele livrate, afirma, insa, ca nu e vorba de un consum excesiv. „Consumul de medicamente per capita este de 42 de euro pe an, in timp ce in Ungaria este de circa 120 de euro, in Slovenia de 170 de euro, iar in tarile occidentale, de peste 200 de euro.

Problema reala este subfinantarea sistemului. Cand nu sunt bani, e normal ca e foarte greu sa te incadrezi in buget", explica el. Dincolo de cauzele reale ale crizei, efectele ei sunt clare. Pacientii, mai ales cei fara dare de mana, au cel mai mult de suferit. „Daca noi nu ne plangem, din jena pentru pacienti, asta nu inseamna ca nu avem probleme.

Din cauza intarzierilor la plata, multi farmacisti sunt in pragul falimentului sau sunt siliti sa-si vanda afacerile", spune Ioan Uivarosi, vicepresedintele Colegiului Farmacistilor din Bucuresti.

Petre Panculescu, presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente din Romania (APMR), spune ca dezvoltarea industriei autohtone de profil a avut de suferit din cauza blocajului financiar provocat de CNAS, dar si din cauza eliminarii unor medicamente romanesti de pe lista compensatelor.

Si Ileana Niculescu, directorul executiv al Asociatiei Distribuitorilor de Medicamente (ADMR), e total nemultumita de evolutia situatiei. „Membrii Asociatiei au finantat datoriile cu bani de la banci si au cam ajuns la limita. Mai mult, ei platesc taxele la zi, pentru ca au emis facturi, desi nu au primit banii din 2003 -2004.

Iar daca se vor compensa doar medicamentele ieftine, vor scadea cifrele de afaceri si vor creste costurile operationale", arata ea.

O BOALA CE NU PARE A AVEA SFARSIT

• Daca in 1999 datoriile sistemului sanitar erau de circa 50 de milioane de dolari, in 2001 trecusera de 100 de milioane de dolari, in 2003 se apropiau de jumatate de miliarde de dolari, pentru ca in prezent sa fie de circa 340 de milioane de dolari.

• Solutiile de stingere a datoriilor propuse de creditori sunt diverse: cresterea contributiei personale, de la 6,5% la 7% sau chiar 7,5% din venituri; largirea bazei de contributori la fondul asigurarilor de sanatate, prin reintroducerea contributiilor pentru pensionari (care sa nu greveze asupra pensiilor), introducerea unor contributii pentru

agricultori ori pentru romanii care lucreaza instrainatate si si-au lasat in tara familiile; contractarea de catre stat a unor credite.

• Nu in ultimul rand, utilizarea sumelor colectate pentru sanatate numai pentru sistemul sanitar ar putea rezolva o parte din problemele actuale.

• Pe termen mediu si lung, bugetul asigurarilor de sanatate ar putea fi ajutat de cresterea numarului de salariati pe economie si de cresterea venitului mediu.