Cozma e eliberat, dar nu e liber. Cel eliberat este euforic. Cel cu adevarat liber e si responsabil.

Nu ar fi fost de mirare daca, in 13 iunie, televiziunile noastre ar fi comentat pe larg opera poetica elaborata de Miron Cozma in inchisoare. Ar fi fost atunci mai mult loc in studiourile de televiziune si pentru Ion Cristoiu, nu in calitate de „analist politic", ci numai in cea de istoric literar.

Revenind la Cozma, pe drept sau pe nedrept, e un fapt ca ultima eliberare din arest a fostului lider al minerilor din Valea Jiului a ocupat un spatiu imens in media ultimelor zile. „Luceafarul huilei" a avut mai multe interventii, a vorbit, a pus conditii. Ba chiar, uneori, a si tipat isteric, ca si cum forta tipetelor sale ar fi putut tine loc de argumente.

Televiziunea dramatizeaza viata, o face spectacol, iar Miron Cozma, un fost puscarias care are si oarece abilitati de comunicare, a stiut sa profite de slabiciunile mediei. Presa scrisa a filtrat mai bine acest eveniment. Prin comparatie, asadar, televiziunile au oferit un Cozma umflat, gonflat.

Interventiile lui Cozma la televizor, dar si multe dintre comentariile timide din studiouri, au lasat sa se vada mai mult imaginea unui lider care mai are inca forta decit, ceea ce Cozma e in realitate, o caricatura de lider.

Desi a incercat sa striveasca cu bita democratia din Romania, Cozma, iesit din inchisoare, se bucura de privilegiile ei: are dreptul la cuvint si, pentru ca are charisma, inca mai poate imbrobodi oamenii.

In poarta penitenciarului, discursul lui Cozma a fost neasteptat de coerent si de consistent. Cu populismul de rigoare, Miron Cozma a vrut sa pozeze in victima care, in plus, se si plaseaza de partea mai buna a lucrurilor.

Demonizarea lui Iliescu, a lui „Petrica" (Roman), dar si a elementelor securiste si kaghebiste care au vrut sa arunce Romania in haos, laudele repetate aduse ultimei icoane la care Cozma se inchina (Monica Macovei), scuzele scrisnite adresate celor care au avut de suferit de pe urma bitelor minerilor, toate sint elemente dintr-un discurs care ar trebui sa-l faca pe autorul sau mai simpatic si mai digerabil.

In realitate, e o capcana, asa cum este si pasul ulterior al lui Cozma, de un cinism desavirsit, de a solicita sa fie inscris in Asociatia Victimelor Mineriadelor. E, inca o data, o capcana, dar si o tentativa grosolana de manipulare.

Cozma e unul dintre arhitectii raului la scara nationala, in Romania. Aflat in fruntea mai multor mineriade, el e eliberat pentru ca a fost gratiat de Iliescu si nu pentru ca nu ar fi vinovat de savirsirea unor fapte abominabile. Peste citeva zile, va urma un alt proces. Judecat corect, acesta l-ar putea determina pe Cozma sa isi completeze opera poetica. Si, pentru ca i-ar mai putea ramine timp, sa treaca si la proza.