Daca pana in urma cu cateva zile obtinerea unui credit in valuta – pentru cumpararea unei case, a unei masini sau pentru nevoi personale – era o operatiune cu sanse de reusita pentru mare parte dintre romani, de saptamana aceasta lucrurile s-au schimbat.

Multe dosare de creditare au fost respinse, o parte din banci chiar au sistat acordarea de credite in valuta. Si asta, deoarece deja depaseau plafonul maxim de creditare impus de ultimele norme ale BNR – de trei ori fondurile proprii.

De ce a recurs BNR la masuri atat de dure? In primul rand, pentru ca, numai in ultimul an, valoarea creditelor in valuta a crescut cu 90%, iar cea a creditelor de consum in valuta, cu 140%, risc de crestere considerat alarmant.

Orientarea romanilor catre creditele in valuta era una normala, in conditiile in care, pentru o suma imprumutata in euro sau dolari, plateai rate lunare de doua ori mai mici decat pentru aceeasi suma imprumuta in lei. Numai ca Banca Nationala s-a uitat la veniturile din care pot fi dati inapoi banii bancii.

Salariile romanilor sunt in majoritate in lei, economisirea este destul de redusa, creditele erau contractate pe termene din ce in ce mai lungi, de peste 10 ani. Riscul pe care si l-a asumat populatia a fost considerat prea mare.

In plus, majoritatea produselor achizitionate prin credite de consum erau din import, aportul la dezvoltarea industriei autohtone fiind nesemnificativ.

Totusi, daca atat banca, cat si clientul isi asumau riscul creditului in valuta, se justifica aceasta interventie brutala a bancii centale? De la inceputul anului, BNR a tot venit cu masuri de limitare a creditarii, dar bancile comerciale au gasit imediat modalitati de fentare a noilor reguli.

A limitat BNR posibilitatea de indatorare a unui client la 40% din veniturile acestuia, bancile au decis sa-i ia si familia in calcul sau sa creasca perioada de creditare pana la 30 de ani. Perioada mai lunga insemna rata lunara mai mica de platit si, in consecinta, mai multi clienti fericiti.

Costurile totale pentru acestia erau insa enorme. Sumele date inapoi bancilor in 15-20 de ani depaseau de doua-trei ori banii imprumutati. Chiar daca explozia creditarii a fost insotita de cresterea numarului de restantieri, riscul a fost considerat acceptabil.

In conditiile in care creditele in valuta erau acordate la 9-11% dobanda, iar la depozitele in valuta se plateau dobanzi in jurul a 2%, profiturile obtinute permiteau asumarea unor astfel de riscuri.

Mai ales in cazul bancilor cu actionari straini care puteau plasa aceeasi valuta pe pietele externe la dobanzi de 4-4,5%, adica mai putin de jumatate decat pe piata romaneasca.

De data aceasta, prin noile norme, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a cerut practic bancilor sa-si asume riscuri mai mari la creditarea in valuta. Clientii care primesc un credit in valuta, dar au venituri in lei, sunt considerati ca avand grad de risc mai mare.

Reactiile ulterioare par a confirma faptul ca bancherii nu sunt dispusi sa-si asume un astfel de risc. Ca urmare, nevoite sa-si plaseze rapid lichiditatile pe care le aveau, dar si pentru a-si proteja profiturile estimate, bancile comerciale au recurs la „prabusiri" ale dobanzilor la creditele ipotecare in lei.

Acestea au ajuns, peste noapte, la 8-9%, chiar sub dobanda practicata la valuta. Aceasta este vestea buna pentru cei carora nu li s-au aprobat creditele in valuta.

Acum, la aceleasi costuri, isi pot lua casa contractand un credit in lei, care, pe termen lung, exclude si riscul ca rata in euro sa creasca, in timp ce salariul in lei ramane acelasi. Numai ca in mod firesc bancile au decis si reducerea corespunzatoare a dobanzilor la depozitele in lei.

Vestea proasta este ca pentru banii economisiti si depusi la banca dobanzile au scazut chiar sub 4-5%. In conditiile unei inflatii anuale de peste 8%, a tine banii la banca in lei echivaleaza cu a pierde 4-5% din valoarea acestora.

Nu este exclus ca in aceste conditii multi romani sa schimbe din nou economiile in valuta, plasamentele alternative fiind inca reduse si destul de riscante.

Din nou, dezvoltarea insuficienta a economiei romanesti da un mare grad de imprevizibilitate efectelor masurilor luate de banca centrala. Desi acestea sunt luate pentru o perioada limitata de timp, „pana va trece pericolul", ramane de vazut unde va „crapa" dupa ultima lovitura aplicata de BNR.