Nicicind soarta atitor oameni n-a depins atit de mult de atit de putini. Nicicind Romania n-a fost mai aproape de aceasta parafraza dupa un discurs celebru al lui Winston Churchill. Daca vom intra in UE peste un an si doua luni, sprintul de final va fi fost meritul unei miini de procurori.

Raportul de tara care va fi dat publicitatii de Comisia Europeana astazi este ultimul care ne va spune ce avem de facut in continuare. Urmatorul raport, cel din primavara, va trage linie si va arata daca Romania este pregatita sa intre in UE in 2007 sau daca va mai trebui sa asteptam un an. Recomandarile pe ultima suta de metri se refera la un singur lucru: coruptia.

Dupa cincisprezece ani de tranzitie, in care coruptii au fost prezenti cu mult mai mult in paginile ziarelor decit in salile de judecata, UE ne reaminteste ceva ce ne tot zice de mult: fara sa cada citeva capete de „pesti mari" intr-ale coruptiei, tarile membre ale Uniunii vor avea o problema in a ne primi in rindul lor.

Este foarte probabil ca decizia de a admite Romania in UE in 2007 sa fie luata, deja, in proportie de 99%, de sefii de la Bruxelles si de prin capitalele europene.

Insa obstinatia cu care, in ultimele saptamini, s-au repetat oficialii europeni in a atrage atentia autoritatilor romane ca singura problema care ne poate impiedica aderarea este coruptia arata ca lucrurile, chiar daca sint pe cale de a fi transate, asteapta acest impuls decisiv.

Ce vrea, de fapt, Europa de la noi cind ne aminteste de aceasta lupta impotriva coruptiei, care a fost pina acum difuza si in mod clar ineficienta? Ce am putea face in jumatate de an, astfel incit sa bifam, chiar si doar cu nota de trecere, aceasta ultima cerinta esentiala din lista obiectivelor de indeplinit pentru a intra in UE? Raspunsul ni l-a dat deja, chiar daca nu l-a identificat ca

atare, seful Anticoruptiei, procurorul-sef al DNA, Daniel Morar. Pina la urmatorul raport de tara, din primavara, trebuie sa pice sapte-opt mari corupti. Adica, sa li se deschida ori sa li se redeschida dosare penale, care sa fie instrumentate beton si care sa se finalizeze cu trimiteri in judecata.

Cu siguranta, acesta nu este un punct final in etapa actuala impotriva coruptiei, dar este un pas necesar de facut in urmatoarele luni pentru a primi unda verde din partea Comisiei Europene cu privire la admiterea Romaniei in 2007.

Stim care sint aceste persoane suspectate de mare coruptie, care ar trebui anchetate si, mai apoi, trimise in judecata? Ne-a pus Comisia cumva o lista pe masa? Unele surse „de nivel european" vorbesc de niste nume de prin fruntea guvernului Nastase care ar trebui sa dea cu subsemnatul. Este putin probabil insa ca, la nivel oficial, aceasta lista sa existe.

Insa semnalul pe care cred ca l-au transmis, la comun, Daniel Morar si oficialii europeni, de la Bucuresti sau de la Bruxelles, este ca exista o intelegere tacita asupra zonei din care trebuie „extrasi" acesti oameni care, daca se dovedesc vinovati, au facut atit de mult rau cetatenilor acestei tari.

Este vorba de rechini care au folosit functia sau influenta politica pentru a se imbogati prin acordarea discretionara de avantaje economice. Sper ca cei sapte-opt ai lui Morar sa fie si cei mai mari.

Cit despre eventuala acuza de hartuire politica, previzibila, un domn cu singe rece de Bruxelles, un amestec paradoxal de franchete, incapatinare chiar, si diplomatie abila, imi spunea: „In UE nu este incriminata decit hartuiala sexuala. Nu am auzit nimic de hartuiala politica. Cind cineva sta la putere trebuie sa se gindeasca la ce face pentru ca vor veni altii care vor cerceta".

Depindem de o mina de procurori. Pentru ca doar procurorii pot face aceste dosare si pot trimite corupti, in acest caz mari, in fata instantei. Poate ca exista, intr-adevar, o generatie asteptata si necesara in Parchet, care sa faca acest lucru, in mod profesional, detasat, fara frica si cu o indaratnicie demna de aceasta cauza, care, sa nu uitam, ne priveste pe noi toti.

Nu ii stiu echipa sefului DNA, dar cred ca, si daca aceasta nu e inca destul de coagulata, exista citiva procurori, nu stiu daca tineri sau batrini, care sa vrea sa isi faca meseria asa cum trebuie. N-am prea multe motive sa fiu optimist fata de sistem, dar cred in succesul cazurilor individuale.

Care sint atit de putine, dar care vor conta, ca nicicind in istoria recenta a Romaniei, pentru atit de multi. Pentru ca cei multi vor fi in Uniunea Europeana, sa nu uitam asta.