Unde se termina PR-ul legal si de unde incepe publicitatea mascata a fost tema unei dezbateri care a avut loc saptamana trecuta la Casa ONU. PR-istii au acuzat legile, mass-media si CNA ca prin restrictiile impuse denatureaza informatia. Cei de la CNA spun ca nu legislatia e de vina in aceasta speta si ca, din partea lor, e verde la precizarea denumirii companiei in materialele informative.
Mai ramane ca PR-istii sa convinga mass-media prin mijloacele specifice de persuasiune.
Principala revendicare a celor care se ocupa de PR este indicarea sursei informatiilor furnizate de audiovizual, atunci cand se iau sincroane de la reprezentantii diferitelor firme. Reprezentanti ai companiilor, ai mass-mediei, ai Parlamentului si ai Consiliului National al Audiovizualului au incercat sa cada de acord asupra acestui subiect foarte sensibil.
Gilda Lazar, Corporate Affaires Manager JTI, a sustinut ca prin restrictiile legislatiei audiovizuale de a se preciza denumirea companiei, dreptul publicului de a fi corect informat este afectat intrucat acesta nu poate cunoaste sursa informatiei si, in consecinta, nu poate aprecia corect informatia respectiva.
Dragos Dehelean, presedinte executiv al Asociatiei de comunicare Ethos, a facut referiri la stirile in care s-au luat sincroane de la diferite persoane, fara a se preciza denumirea companiei pe care o reprezinta, ci doar o titulatura generica precum „director societate comerciala", „reprezentant producator tigari ieftine" si alte exemple de acest gen.
Potrivit acestuia, informatia transmisa publicului este viciata atata vreme cat sursa nu e identificabila, deoarece valoarea informatiei este apreciata si in functie de sursa din care provine.
Atunci cand o informatie de PR este umflata peste limita interesului public fata de aceasta informatie, ea devine daunatoare atat in ceea ce priveste dreptul publicului la o informatie corecta, cat si pentru raporturile loiale si oneste fata de concurenti.
La fel se intampla si invers, atunci cand de frica de a nu cadea sub incidenta dispozitiilor referitoare la publicitatea mascata, mass-media „curata" informatia transmisa de PR-ist de orice alte aspecte care ar putea promova compania. Si in aceasta situatie avem de-a face cu o incalcare a dreptului la informare corecta a publicului.
Teoretic, este clar ca interesul public al informatiei transmise prin PR este piatra de hotar in transarea acestei probleme. Practic insa, demarcarea clara a unei informatii ca fiind de interes public tine de politica editoriala a fiecarui canal mass-media, de targetul acestuia si, de ce nu, de subiectivismul editorului, pentru ca acesta este independent.
El este cel indrituit sa aleaga modul in care va furniza o informatie, cu sau fara indicarea companiei, atata vreme cat informatia nu este denaturata si nu produce confuzie. Pentru ca precizarea denumirii unei companii pe burtiera ecranului TV, asa cum vor PR-istii, poate fi absolut corecta dupa cum acelasi lucru, intr-un alt context, poate fi de natura sa aduca atingeri concurentilor.
Deci, pana la urma, transarea disputei se reduce la responsabilitatea sociala si deontologia tuturor celor implicati in transmiterea informatiei comerciale de la companie la public.
CNA da verde „burtierelor" necenzurate
Reprezentantii CNA Attila Gasparik si Cristina Trepcea au sustinut ca niciodata nu s-a pus problema ca ar fi ilegal ca pe burtiera sa se treaca numele companiei, ca aceasta ar fi doar o prejudecata.
Ei au precizat ca exista alte criterii de apreciere a publicitatii mascate, respectiv absenta pluralismului in prezentare, complezenta manifestata fata de companie sau produs; frecventa citarii sau vizualizarii produsului, absenta aspectelor critice, indicarea adresei sau a numarului de telefon.
Acestea ar fi aspectele care marcheaza distinctia dintre o stire si un material de promovare, si nu simpla referire la o companie.
