Dezamagiti de rezultatul referendumului care a dus la desfiintarea Uniunii Serbia si Muntenegru si temandu-se de ce ii asteapta in viitor, multi sarbi emigreaza din cel mai nou stat european. Un reportaj publicat de Reteaua Balcanica de Investigatii Media - text link

Satenii din mica localitate Seoce, in nordul statului Muntenegru, sunt furiosi. Motivul il reprezinta rezultatul referendumului de independenta, de pe 21 mai, in urma caruia separatistii muntenegreni au avut castig de cauza.

Indignarea locuitorilor din Seoce, care au votat in masa impotriva suveranitatii noului stat Muntenegru, e atit de mare incat multi dintre ei s-au hotarat sa isi vanda proprietatile si sa emigreze in Sumadija, in centrul Serbiei.

Ei intentioneaza sa mute de fapt intregul sat dincolo de granita si sa numeasca noua asezare tot Seoce.

Satenii au anuntat ca orice eventual cumparator al intregului sat in care locuiesc acum va primi o reducere substantiala de pana la 15 procente.

Stanoje Stijovic este unul dintre viitorii fosti muntenegreni. „De indata ce voi vinde tot ce am in proprietate voi pleca in Serbia,” spune acesta. „Intentionam sa cumparam un sat intreg in Serbia si sa il redenumim Seoce din dragoste pentru locul nostru natal.

Satenii spun ca plecarea lor nu este un semn de indiferenta fata de locul in care multi s-au nascut sau in care si-au investit economiile.

„Mi-am investit intregul capital in satul natal,” spune Vujica Mitrovic, care a venit tocmai din Danemarca - unde lucreaza - pentru a vota in cadrul referendumului care a dus la separarea Muntenegrului.

„Sunt foarte dezamagit de rezultat, motiv pentru care am decis sa imi vand toate proprietatile - trei case in Andrijevica, o casa in Seoce, o alta in Sutomore, pe coasta adriatica si o locuinta de tara pe Muntele Balja.”

35 de sateni din Beranselo, langa orasul Berani, in nordul Muntenegrului, si-au pus, de asemenea, in vanzare pamanturile si casele, sperand sa atraga cumparatori albanezi.

Milan Korac, locuitor din Beranselo, spune ca satul este de vanzare exclusiv pentru albanezi - ceea ce reflecta convingerea multor sarbi ca voturile minoritatilor etnice au asigurat victoria separatistilor in cadrul alegerilor de pe 21 mai.

Eventualii cumparatori albanezi au inceput deja sa apara, printre acestia numarandu-se familiile Tahiraj, Salihovic si Brucaj, din satul Grncari din nordul Muntenegrului.

„Au vazut casele de vanzare si au spus ca ne vor suna si vor reveni. Nu am discutat despre pret, insa le-am spus ca asta nu va fi o problema. Le-a placut ce-au vazut,” a declarat Korac.

Acesta a adaugat ca eventualii cumparatori au apreciat faptul ca satul are propria scoala, toate cele trei familii avand un numar mare de copii.

Locuitorii din Seoce si Beranselo ar putea parea un exemplu extrem, insa cazul lor nu este singurul. Multi dintre locuitorii din Pljevlja, un oras din nordul Muntenegrului, au declarat, de asemenea, ca vor pleca in Serbia.

Sarbii sunt majoritari in acest oras si au legaturi stranse cu orasul Prijepolje, aflat pe partea sarba a granitei care, se tem ei, ar putea fi in pericol acum ca fosta granita republicana este o frontiera internationala.

Dragan Paldrmic, vicepresedintele consiliului orasului Pljevlja, a declarat in primele zile de dupa alegeri, ca a primit informatii potrivit carora o suta dintre locuitorii acestuia intentionau sa plece.

Studentii ce urmeaza cursurile in Serbia si-au schimbat deja adresele pentru a se asigura ca vor fi inregistrati cu domiciliu sarb, a continuat acesta.

„Aproximativ 700 de studenti din Pljevlja care invata la universitatile din Serbia au plecat dinainte de referendum pentru ca se asteptau la un rezultat nefavorabil,” a precizat acesta. „Oamenii sunt foarte dezamagiti si au inceput sa plece.”

Bosko Bjekovic, reprezentant al administratiei financiare a orasului Pljevlja, este unul dintre cei care intentioneaza sa isi vanda proprietatea unui cumparator albanez inainte de a se muta in Serbia.

„As vrea sa imi vand proprietatile din [satul] Sumani unor albanezi,” spune acesta. „Daca acest cumparator albanez are mai mult de zece copii, ii voi acorda o reducere de 10%.”

Radoman Manojlovic, de profesie etnolog si antropolog, si-a exprimat si el dezamagirea legata de rolul minoritatilor in cadrul referendumului.

„Albanezii si musulmanii au luat o decizie care afecteaza crucial viata copiilor mei,” a spus el. „Voi profita de prima ocazie care apare pentru a ma muta in Serbia.”

Motivul acestei amaraciuni este faptul ca muntenegrenilor rezidenti permanenti in Serbia nu li s-a permis sa voteze in timpul alegerilor de pe 21 mai.

Potrivit legislatiei ce a reglementat referendumul, legislatie acceptata de Comisia de la Venetia a Consiliului Europei, doar cetatenii inregistrati ca rezidenti in Muntenegru au drept de vot.

Insa multi dintre albanezii si bosniacii care sunt in continuare rezidenti in Muntenegru s-au intors pentru a vota. Acum, unii sarbi spun ca intentioneaza sa le boicoteze magazinele si cafenelele, drept razbunare.

„Pana acum n-am facut nici o diferenta,” spune Petar, locuitor al orasului Pljevlja. „Cumparam din magazinele in care gaseam ce ne trebuia, indiferent daca proprietarul era sarb, musulman sau bosniac. Dar, dupa 21 mai, acest lucru nu s-a mai intamplat si acum cumpar doar din magazinele sarbilor, la fel ca majoritatea prietenilor si rudelor mele.”

Bosko Bjekovic, reprezentant al administratiei financiare a orasului, a afirmat ca ar fi de asteptat un boicot al magazinelor musulmane, in special daca localnicii ar constata o majorare a pretului produselor aduse din Serbia, provocata de rezultatul independentei.

„Aproape toate produsele din Pljevlja, de la mancare pana la cosmetice, vin din Serbia,” a precizat acesta.

In afara de furia legata de rezultatul referendumului, multi sarbi spun ca vor sa abandoneze regiunea nordica a Muntenegrului pentru ca se tem pentru siguranta lor.

Ei spun ca sloganuri precum „Muntenegru, mama draga, ii vom ucide pe sarbi asta-seara,” „Sa-i spanzuram pe sarbi” si „Tradatorilor, plecati in Serbia” sunt des auzite in tabara pro-independenta, indeosebi in timpul petrecerilor din Pljevlja.

„Nimic nu va mai fi la fel, dupa cantecele si sloganurile pe care le-am auzit,” spune Mirko, locuitor din Pljevlja. „Ma simt amenintat si nu vreau sa aiba copiii mei probleme doar pentru ca sunt sarbi.”

Sanja, alt localnic, proprietar al unui magazin, spune ca nu se simte in siguranta in orasul ei natal. „Cantau despre macelarirea sirbilor,” spune aceasta. „Mi-e teama si vreau sa plec.”

Unii locuitori ai orasului Pljevlja nu au asteptat referendumul pentru a-si scoate la vanzare locuintele si au vandut dinainte, anticipand rezultatul alegerilor.

„Ma asteptam la acest rezultat, asa ca am vandut la timp si mi-am asigurat un acoperis deasupra capului in Serbia,” spune Radoman Brasanac.

„Am investit in Serbia tot ce-am castigat si economisit. Nu am vrut sa astept rezultatul referendumului si sa analizez optiunile.”

In satul Seoce, in intregime sarb, localnicii au, de asemenea, temeri legate de securitate. Vecinii din Plav si Gusinje sunt in principal albanezi. Unii se tem ca se va repeta scenariul din Kosovo, cand albanezii au alungat sarbii cu forta, in urma sosirii trupelor internationale ce au pus capat conflictului dintre sarbi si gherilele albaneze din Kosovo.

Velimir Guberinic, refugiat din Kosovo care locuieste in acest sat, a avut deja de suferit din cauza albanezilor. „Nu vreau sa mai trec prin acel cosmar,” a spus acesta. „Vreau o viata noua in Serbia.”

Alti locuitori ai regiunii nordice vor sa plece pur si simplu pentru ca se tem ca nu vor mai avea un trai decent intr-un Muntenegru independent. Aceasta regiune nordica este relativ saraca, gazduind 45% dintre cei mai saraci locuitori ai republicii, desi reprezinta doar 31% din populatia totala.

Ljubisa Guberinic vrea sa plece din Seoce pentru ca se teme ca guvernului muntenegrean nu ii va pasa de interesele sarbilor din regiune.

„Lucram la fabrica Soko Stark [din apropiere] insa acum nu mai lucrez si sunt in prag de dezastru,” spune acesta. „Trebuie sa ma refugiez in Serbia.”

„Nu am primit nimic de la guvernul muntenegrean pentru ca suntem sarbi.”

In Pljevlja sunt doi mari angajatori, o centrala termoelectrica si o mina de carbuni. Insa aceste doua unitati nu pot angaja toate persoanele care isi cauta acum un loc de munca, multi dintre localnici traind de azi pe maine. Ei se tem ca independenta le va agrava situatia si asa dificila.

Jovan, legumicultor din Pljevlja, spune ca o granita mai stricta cu Serbia va dauna comertului si va atrage o crestere a preturilor. El si-a pierdut locul de munca acum cativa ani si acum traieste din vanzarea de fructe si legume pe care le importa din Serbia.

„Daca vor creste taxele vamale nu voi mai putea sa-mi intretin familia,” spune acesta.

„Nu imi permit asa ceva, asa ca am pus casa si pamantul in vanzare. De indata ce apare primul cumparator, voi vinde tot si voi pleca in Serbia.”