Nenorocirea, bucuria, dragostea, viata sau moartea, toate pot fi supte de sens, golite pe dinauntru, imbalsamate si impaiate de politicarie. Acum cateva zile, glandele lacrimale ale presedintelui Basescu s-au activat in fata camerelor TV cu usurinta binecunoscuta, transformand lacrimile, semnul limpede al durerii omenesti, intr-un combustibil electoral super.
Parintele patriei plange un soldat cazut „la datorie” si ii strange familia la piept - Romania traieste timpuri eroice sub comanda capitanului Basescu.
Cei care se incapataneaza sa vada in caporalul Dragusanu inca un capsunar in uniforma, cazut intr-adevar la datorie, la datoria facuta pentru a construi o casa familiei sale, inca un roman mort aiurea in nisipuri straine, erau pana ieri maturati ca niste gunoaie de torentul lacrimilor prezidentiale.
Lovitura de blitz-krieg a premierului Tariceanu ii baga insa acum lacrimile pe gat lui Basescu. Daca presedintele e asa de milos fata de familiile celor ucisi, pai nu e firesc sa vrea si el retragerea trupelor romane din Irak? Daca nu vrea, oare nu e un plangoci fatarnic?
Evident, Basescu nu avea alta cale decat sa refuze dur propunerea liberala, chiar pierzand simpatie populara. Presedintele considera inacceptabila maniera in care au actionat Tariceanu si Atanasiu, adica fara consultari prealabile cu partidele din coalitie, cu presedintia, cu Statele Unite.
Curat inacceptabila, dar cine a fost pana acum maestrul absolut al loviturilor sub centura, prin surprindere, pe la spate, la gioale, la figura, cu Tariceanu pe post de prim-incasator? Lui Basescu i s-a raspuns pentru prima data cu propriile sale arme.
Prezenta militara romaneasca in Irak trebuia pusa in discutie de mult, din ziua in care Parlamentul Romaniei a votat-o orbeste. Teribil este ca si o astfel de problema nationala, delicata si dureroasa, a ajuns sa fie utilizata ca munitie in razboiul Basescu - Tariceanu.
Dupa ce Tariceanu declara recent ca nici vorba de retragerea trupelor din Irak, gruparea premierului a speculat acum cu un cinism remarcabil momentul creat de moartea lui Dragusanu si gabjirea de catre organele noastre SRI a teroristului-butelie din Lugoj - ne mor copiii pe-acolo si ne mai trezim si cu vreo bombardea pe-aici, isi spun oamenii.
Nu stiu daca Tariceanu a castigat, dar Romania cu siguranta a pierdut: mesajul de instabilitate, de neseriozitate transmis in exterior frizeaza penibilul.
Premierul si presedintele Romaniei, oameni la 50 si ceva de ani, nu-si vorbesc si se faulteaza ca in curtea scolii.Si mai avem si un ministru al Apararii care vorbeste engleza cu mainile si un ministru de Externe vorbitor de light romanian, romana cu clabuci
Iar in interior nu poate decat sa te treaca un fior.
Ce alte domenii de importanta nationala vor mai fi afectate de cafteala politico-mediatica dintre Basescu si Tariceanu? Dupa educatie si sanatate, sate inecate si poduri rupte, siguranta nationala si apararea, ce alt ring vor mai gasi cei doi pentru a-si cara la pumni? Integrarea in Europa? Mi se pare infricosator ca soarta Romaniei sa depinda de un cap in gura in incaierarea liberalo-pedista.
