Doua tari se lupta pentru suprematie la marginea Europei. Intr-o fundatura ce urmeaza a fi asfaltata de UE in al doisprezecelea ceas, turistii romani incep sa-si lase banii de concedii pe la vecini, si asta nu va ramine fara urmari.
Mintea turistica a romanului tinjeste mai putin dupa peisaje ce iti taie rasuflarea si nici macar dupa preturi mici, ci dupa senzatia, purificatoare dupa atitia ani de ciordeala ordinara la munte sau la mare in patria-mama, ca de banii pe care i-a dat primeste serviciul corect. Ca nu este furat, ca este respectat, ca pretul pe care l-a platit se transforma intr-un serviciu relaxant si placut.
Turistul roman nu mai vrea nervi in vacanta. O fi avind Romania niste privelisti unice, dar daca le admiri de la nivelul unei enervari din cauza unei note de plata maiastru intocmita, rezultatul e, in cel mai bun caz, zero. Pina acum, paradisul turistic incepea de prin Grecia si Turcia, si, sigur, nu puteam concura cu ele, tari de top in ale vacantelor.
Litoralul romanesc mai traia prin sfirsituri de saptamina si printr-o serie de mici avantaje comparative legate poate de drumul ceva mai lung pina la Marea Egee sau de o oarecare diferenta de pret in virf de sezon.
Lovitura de gratie pentru statiunile romanesti a venit anul trecut, cind Bulgaria s-a scuturat de statutul de tara de tranzit si romanii au descoperit ca nu mai trebuie sa isi intinda cearsaful pe plaja la Mamaia cind pot primi un sezlong inclus in pretul camerei pe plaja la Albena. Si exemplele pot continua. Anul acesta aproape 80.000 de turisti romani sint asteptati in Bulgaria.
Anul trecut, poate ca bulgarii nu si-au scos pirleala cu romanii, la preturile mici si serviciile bune oferite. Insa, anul acesta, cu siguranta o vor face, pentru ca profitul in turism se masoara in citi oameni vor veni in urmatoarea vara. Citi dintre hotelierii romani judeca astfel?
I-am dat turismului ce este al turismului si acum mergem inainte pe drumul interesant al efectelor intimplarilor romano-bulgaresti din ultimii ani.
Din momentul in care ne-am dat seama ca este mai simplu sa ne imaginam integrarea ca pe o cursa cu oponenti si nu contra cronometru, asa cum ar fi trebuit, Bulgaria a devenit mica obsesie a politicii externe a Romaniei, obsesie care intra tiptil si in mentalul colectiv. Acolo unde de fapt se gasesc deja cefele groase si borcanele de gogosari si castraveti.
La sfirsitul anilor ’90, ne bucuram privind la capra bulgara care platea biletul de autobuz cu doua oua pentru ca leva nu mai avea nici o valoare.
Uite, dom’le, ca ei sint de fapt codasii Europei! Dupa ce reforma economica a inceput sa dea roade peste Dunare, in timp ce la noi PSD se ocupa mai mult cu gargara despre acquis-ul comunitar, Bulgaria a trecut in pole-position intr-o cursa intre cei doi domni Goe ai Europei.
Oficialii de la Bucuresti au inceput sa aminteasca de strinsul si indisolubilul tandem romano-bulgar. Dupa ce rezultatele economice au inceput sa fie umbrite de problemele din Justitie, un fenomen invers fata de cel din Romania, bulgarii au inceput sa aiba probleme cu Comisia Europeana.
Am inceput noi sa vorbim atunci de decuplare, cu o voluptate greu de ascuns: a venit rindul nostru! Si apoi iar a venit rindul lor, cu turismul. Toata aceasta disonanta acumulata in ani va rabufni la un moment dat. Poate ca Vadim se va trezi intr-o zi si va decreta ca bulgarii sint marii nostri dusmani si nu ungurii.
La o adica Eminescu i-a facut bulgaroi, ping-pong cu Cadrilaterul am facut, in al doilea razboi balcanic i-am batut bine. Poate ca bancurile cu bulgari le vor inlocui pe cele cu unguri sau cu alte popoare carora le-o tragem doar in lumea lui Bula. Trebuie sa fie unii mai prosti, mai rai sau mai hoti pentru ca pe ei sa dam vina si sa ne varsam naduful.
Pina una-alta, ne varsam portofelele noastre pe plajele lor. Tot schimbare de paradigma se cheama, chiar daca o experimentam imbracati sumar.
