Atunci cand discutam despre viitorul Romaniei in Uniunea Europeana suntem obligati sa tinem seama de un adevar deranjant: in realitate, aderam numai in proportie de 60 la suta. Restul de 40 la suta, adica lumea satului romanesc, ramane undeva in amurgul secolului al XX-lea. Intrarea in Uniunea Europeana ajunge acolo ca un ecou de pe alta lume.
In timp ce dincolo, pe celalalt taram, ne-am obisnuit prea usor sa aruncam povestea in derizoriu si anecdotic. De parca nu ar mai exista nimic in afara de jucariile pentru porc ori de adormirea animalului inainte de sacrificare.
Adevarul este insa ca europenizarea satului romanesc reprezinta cea mai grea provocare pentru actuala generatie de romani ajunsi la maturitate. Este vorba despre un veritabil soc cultural.
Ganditi-va numai la ideea impamantenita ca fiecare trebuie sa-si creasca animalul in batatura, ca vaca si capra pot paste la marginea drumului, ca rata si gasca pot umbla libere prin colbul ulitelor sau la marginile baltilor. Toate acestea vor trebui sa dispara cat mai repede.
Laptele nu va mai putea fi achizitionat de la tarani in lipsa instalatiilor care exclud contactul mainii omului cu ugerul vacii, controleaza calitatea si pastreaza laptele la temperatura de frigider pana la locul de prelucrare.
Cate astfel de instalatii exista in afara marilor ferme? Exista macar una pe comuna, pentru ca si satenii sa poata avea o sansa de supravietuire pe piata? Ar fi un vis frumos...
Carnea de porc nu va putea fi exportata din cauza focarelor de pesta porcina. Este greu, chiar imposibil ca aceste focare sa fie eliminate cata vreme - meteahna veche! - purcelul circula necontrolat, din sate spre oboare si invers, aruncat prin remorci de Dacii papuc.
Iar lovitura de pedeapsa vine imediat: de la 1 ianuarie, magazinele romanesti vor vinde doua feluri de carne, la preturi asemanatoare. Cea romaneasca, pe eticheta careia va scrie - obligatoriu - ca animalul a fost vaccinat.
Si cea din Uniunea Europeana, nevaccinata, naturala. Ce va alege cumparatorul? Si, mai departe, ce vor face crescatorii de porci din Romania?
Dar satul nu inseamna numai agricultura - chit ca dosarul agricol a ocupat cam 60 de procente din "materia" negociata cu Uniunea Europeana. Satul romanesc are nevoie de drumuri, de apa curenta si canalizare, de scoli si de asistenta sanitara.
Potrivit Eurobarometrului din februarie 2006, 85 la suta dintre locuitorii satelor au closetul in curte, 68 la suta aduc apa de la fantana si doar noua la suta au alimentare cu gaze naturale. In plus, doar 2 la suta dintre elevii de la sate ajung sa urmeze studii superioare.
Satul are nevoie, asadar, nu numai de un ministru al agriculturii, ci si de un veritabil arhitect sau, mai degraba, de un mare vizionar.
Merita sa-l cautam. Europa asteapta de la romanii nou-veniti cateva povesti de succes. Ar fi o dovada a reusitei extinderii, idee pusa acum la indoiala in multe tari.
Schimbarea satului romanesc ar putea fi, intr-adevar, cea mai frumoasa poveste pe care actuala generatie de romani maturi ar putea sa o scrie. In colaborare cu Europa si in folosul tuturor.
