Seful statului este un mare expert al vinatorii in stil „ambuscada“. Adversarii sai au simtit pe pielea lor ca e un pradator cu singe rece. Insa mai este un motiv pentru care Traian Basescu este marele „crocodil“ al apelor inca tulburi ale politicii romanesti.

Fluierarul egiptean este pasarea care traieste in simbioza cu crocodilul. I se mai spune, popular, „pasarea-stomatolog“, pentru ca, hranindu-se cu resturile de mincare de pe dentitia acestuia, are grija de gingiile temutei reptile. Mutatis mutandis, putem regasi reflexii ale acestui tip de relatie - una de dependenta puternica - si in spatiul politic.

Plasarea in prim-planul scenei politice a presedintelui Traian Basescu si consolidarea acestei pozitii au provocat nu numai coagularea atentiei publice asupra lui, ci si concentrarea in directia sa a reactiilor restului actantilor politici.

Asa incit, dupa felul in care se raporteaza la persoana, la mesajele sau la viziunea presedintelui, exista mai multe categorii de „fluierari egipteni“ ai lui Traian Basescu.

n afara citorva ziaristi al caror spirit critic a fost tocit (cind nu de-a dreptul topit) de incandescenta prestatiei prezidentiale, exista cel putin alte doua specii de „fluierari egipteni“ fara rest si, in cazul acestora din urma, as zice, fara rafinament. Prima se numeste PD.

E partidul care ii datoreaza exclusiv presedintelui Basescu privilegiile si pozitiile de putere pe care le detine acum, fie la centru, fie in teritoriu. De aceea, liderii sai se comporta ca atare - nici unul nu iese din logica strimta declasanta a yesmenismului. Obedienta PD ii vine inca bine „crocodilului“ prezidential.

Nu e exclus insa ca iubirea fara rezerve pe care PD o poarta lui Traian Basescu sa nu mai fie, in viitorul imediat, o buna optiune strategica si, din acest motiv, nu e exclus sa vedem montate, la democrati, scenete de opozitie si disidente bine teleghidate. A doua specie e transpartinica si, in anumite zone ale sale, extraparlamentara.

Daca inca nu e sigur ca exista sau ca va exista un partid prezidential, e cert ca exista o partida antiprezidentiala. Nu foarte numeroasa, dar extrem de vehementa.

Cu orientari politice si cu angajamente diferite, cu destine politice distincte, acesti „fluierari egipteni“ sint in atentia publica aproape exclusiv din cauza aversiunii - deloc inocente - pe care i-o poarta sefului statului. Partida antiprezidentiala are si citeva staruri.

Intre acestea: Ludovic Orban, Dan Voiculescu, Mugur Ciuvica, Emil Constantinescu si, partial, Cozmin Gusa si Lavinia Sandru. Cei numiti, precum si altii care fac parte din aceeasi „familie“ datoreaza presedintelui Basescu cea mai mare parte a capitalului de vizibilitate pe care il detin acum.

O a treia specie de „fluierari egipteni“ are date de identificare mai subtile. Chiar daca nu e mai slaba, coabitarea acestora cu seful statului e mai discreta. E vorba, desigur, despre gruparea Stolojan-Stoica. Legaturile cu Palatul Cotroceni, multiple si complexe, sint si binecuvintare pentru liderii Uniunii Federative, dar si blestem.

Binecuvintare, pentru ca UF are in persoana presedintelui Basescu cel mai puternic sprijin si cel mai consistent gir.

Blestem, din acelasi motiv - cu precizarea ca, avindu-l in spate pe seful statului, proiectul de reincarcare cu sens a dreptei in Romania poate fi perceput in cel mai bun caz ca un capriciu al lui Traian Basescu si, in cel mai rau, ca un nume in spatele caruia se ascund cu totul alte interese.

In plus, Traian Basescu s-a priceput de minune sa „indiguiasca“ agenda publica si batalia politica, asa incit Guvernul are un comportament „epigonic“ prin reactie la presedinte, iar PSD si UDMR, o atitudine extrem de crispata.

Concluzia de suprafata e evidenta: Traian Basescu este, acum, reper fundamental si inevitabil. Seful statului este marele animal politic al momentului si cel putin al cincinalului pe care il circumscrie mandatul sau. Concluzia de profunzime nu e usor de pus.

Fie si numai pentru faptul ca inca nu e foarte evident cit din „indiguirea“ agendei publice pusa in practica de Traian Basescu inseamna disciplina si rigoare si cit distantare de democratie.