La Editura Herald a aparut recent cartea "Teologia aritmeticii" de Iamblichos.
Dupa cum spune Aetius, Pitagora a fost primul care a numit cautarea intelepciunii „filozofie”, si „a considerat ca principii prime numerele si simetriile ce exista intre ele, pe care el le numeste armonii, si elementele alcatuite din amandoua, care sunt numite geometrice”. Si, continua Aetius: „[Pitagora] spune ca natura numarului este Decada”.
O alta idee pitagoreica foarte interesanta este ca numarul ideal nu e in mod necesar supus unei succesiuni secventiale sau cauzale de la unu la zece, ci mai degraba o unitate cu zece calitati esentiale si potentiale, prezente simultan in Decada sau Tetraktys.
Toate aceste idei cu privire la numere ca principii ultime, la simetriile care exista intre ele etc. sunt bogate in semnificatii si legitimeaza pe un alt plan o serie intreaga de asertiuni platonice sau aristotelice.
Natura remarcabila a Teologiei aritmeticii sta in faptul ca, la un anumit nivel, ne infatiseaza o matematica de sorginte greaca impecabila si cat se poate de simpla (din moment ce complexitatea matematicii sta in demonstrarea teoremelor, nu doar in folosirea terminologiei, axiomelor sau concluziilor) - dar cea mai simpla afirmatie matematica este in acelasi timp impregnata cu adaosuri
religioase. Textul arata clar ca pentru pitagoreici matematica a fost mai mult decat o stiinta: Dumnezeu se manifesta in legile matematice care guverneaza totul, iar intelegerea acestor legi si chiar practica simpla a matematicii, ne-ar putea aduce mai aproape de Dumnezeu.
Iamblichos a fost un eminent reprezentant al neoplatonismului. Viata lui este destul de putin cunoscuta. S-a nascut in Chalcis, Siria, intr-o familie nobila. A studiat cu Anatolios, dupa care a devenit discipolul filosofului Porfir (editorul operelor lui Plotin). In 304 infiinteaza la Apameia propria sa scoala de filozofie, unde se studiaza Platon si Aristotel.
Pitagora ramane totusi autorul sau preferat, si in acest sens realizeaza o colectie a doctrinelor pitagoreice, in zece carti, din care nu s-au pastrat decat fragmente.
Teologia aritmeticii figureaza in corpusul de scrieri al lui Iamblichos, dar ne indoim ca reprezinta tratatul aritmologic pe care promitea ca-l va scrie (Des?pre Introducerea lui Nicomahos la aritmetica, 125.15 sqq.).
Tratatul este, de fapt, o compilatie; sectiuni intregi sunt luate din Teologia aritmeticii a renumitului si influentului matematician si filozof Nicomahos din Gerasa si din Despre Decada a invatatorului lui Iamblichos, Anatolios, episcop in Laodiceea. Aceste doua surse, ar putea foarte bine sa fie note luate din prelegeri - poate chiar din prelegeri tinute de Iamblichos.
Cea mai cunoscuta lucrare a sa ramane Despre misteriile egiptenilor, rezultata in urma unei polemici cu Porfir in problema practicii teurgiei.
