Primul ministru a inceput sa realizeze, desi prea tarziu, ca nu mai are pe cine sa se bazeze. A ramas singur, cu vocalii sai struniti de amicul din umbra intr-ale politicii. In toata aceasta harmalaie, din inflatia de vorbe aruncate peste gardul incruntarii, se distinge dorinta tuturor de a impune propria solutie a iesirii din impas. Constitutional, moderatorul ar fi Traian Basescu.
Cum insa tot mai multi se cred detinatorii calitatilor necesare, acum avem inflatie de moderatori. Primul care a crezut ca-si poate impune punctele de vedere a fost PC (1%) al lui Felix Voiculescu. Cand au realizat intr-un final ca nu se pot
impune, conservatorii au plecat de la guvernare incercand sa faca de pe margine acelasi lucru: sa incurce si mai tare lucrurile sub pretext ca au pozitie echilibrata. A fi moderator ii place si premierului. A crezut ca daca modereaza o intelegere PNL-PSD isi pastreaza mandatul. La acelasi rol viseaza si pesedistii, mai ales de cand au constatat ca aritmetica parlamentara ii incurajeaza.
Geoana si Iliescu incearca sa-si impuna propria solutie de iesire din criza la care au contribuit mizand pe faptul ca liberalii si democratii se vor lupta pana la ultima picatura de procent. Democratii
nu-si asuma rol de mediator, cerand in schimb liberalilor sa spuna clar daca fac sau nu alianta cu PSD. In ciuda semnalelor liderilor PD, care ar vrea impacarea cu aliatii, au fost imediat puse in circulatie zvonuri ca PD ar negocia cu PSD pentru un guvern de tehnocrati.
Atat de mare-i incrancenarea, ca nu-i mai crede nimeni pe oamenii lui Boc cand spun ca guvernul de tehnocrati, o solutie lansata de Geoana la sugestia lui Iliescu, li se pare o porcarie atipica acestor vremuri.
Pentru prima data Tariceanu da semne ca se teme. De coalitia antipremier, zice. Nu se mai increde nici in PSD, nici in PD. In nimeni. Este evident ca Geoana nu doreste sa piarda acum, proptind un personaj cu sustinere fragila, ci vrea sa acumuleze procente in favoarea partidului sau. si atunci loveste in stanga si-n dreapta. Mai ales in ambele personaje de prim-plan, Basescu si Tariceanu.
Pesedistii nu actioneaza pe baza de prietenie si daca Tariceanu a crezut cumva ca o intelegere cu PSD si aliatii sai il relanseaza, s-a inselat. Acum, au ajuns pesedistii sa-i dicteze ce sa faca, iar asta tine loc de sedinta a Aliantei in care de obicei se impunea.
Grea alegere pentru Tariceanu: sa ramana cu PD, ori sa execute ordinele PSD, care are voturi mai multe? E tentat sa nu-i creada pe democrati, care-i ofera renegocierea protocolului, nefiind dispusi sa-si paraseasca portofoliile.
Nu-i mai crede nici pe pesedisti, care vorbesc despre un guvern "cu sau fara" Tariceanu si considera ca acum e nevoie sa atace cu toate "solutiile viabile" din dotare. Tariceanu s-a desprins de Traian Basescu, dar este nevoit sa se intoarca la el. Nu o spune direct. Oamenii sai au incercat mai intai sa convinga PD sa se desprinda de politica lui Basescu.
Neizbutind, liderii liberali spun ca-i vor cere lui Tariceanu sa se retraga daca nu va gasi sustinerea necesara. El, premierul, va sti sa se dea la o parte si sa ceara presedintelui o solutie politica. Poate ca Tariceanu mai spera ca solutia il va include si pe el, dar nu are nici o sansa. A avut sustinerea politica necesara si a pierdut-o.
Anuntul liderilor liberali despre retragere suna ca o amenintare, dar este in sfarsit o afirmatie, desi tardiva, de bun-simt.
Din pacate, cum voturile PSD au ajuns sa atarne greu in balanta, acest partid are destule pretentii. Dupa guvernul de uniune nationala ori de tehnocrati, ar merge niste anticipate... si iata cum acestea n-au fost organizate atunci cand ar fi convenit Aliantei, care putea sa le castige detasat, dar au toate sansele sa fie organizate acum, cand dicteaza PSD.
Amanand europarlamentarele, Tariceanu a oferit opozitiei ragazul necesar pentru a se replia. si o face.
