Pe 9 aprilie, la Doha (in Qatar) se va desfasura Forumul tarilor exportatoare de gaze naturale, iar cu aceasta ocazie ar urma sa se anunte infiintarea unui cartel al gazelor, dupa modelul Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC).

Cartelul, ce ar reuni cele mai importante tari exportatoare de gaze naturale, include pentru inceput Rusia, Iran, Algeria, Qatar si Venezuela. Acest “OPEC al gazelor”, dupa cum relateaza Kommersant ca va fi denumit, isi propune sa devina cel mai important actor energetic pe plan mondial.

Ideea nu este noua, si a fost discutata destul de mult in ultima vreme. Cel mai important sustinator al planului de constituire a unui cartel al gazelor este Iranul (al doilea mare detinator de rezerve mondiale) care - din motive politice, intai de toate - isi doreste crearea unui mecanism de control pe piata resurselor.

"Iranul si Rusia pot forma o organizatie dupa modelul OPEC, deoarece tarile noastre detin impreuna circa jumatate din rezervele de gaze”, spunea recent liderul suprem al regimului de la Teheran, Ayatollahul Ali Khamenei.

Acesta nu lua insa in calcul ca in acest moment Iranul exporta doar o mica parte din productia sa de resurse energetice si ar urma sa devina un actor significant pe piata europeana doar dupa realizarea conductei Nabucco, adica cel mai devreme in prima jumatate a urmatorului deceniu.

Un alt mare sustinator al ideii de OPEC al gazelor este Venezuela (tara care iarasi aproape ca nu exporta gaze naturale, deoarece ii lipseste infrastructura), si al carei lider, Hugo Chavez, a mai gasit astfel o ocazie de a milita politic impotriva Statelor Unite.

Aparent paradoxal, tocmai Rusia - care a lansat ideea prin vocea presedintelui Putin si care ulterior ar urma sa joace rolul cel mai important - a avut o atitudine retinuta fata de planul cartelului.

Numai ca daca in declaratii oficiale rusii au evitat sa sprijine acest proiect, ei nu au ezitat sa faca pasi concreti in aceasta directie.

Gazprom si compania de stat algeriana Sonatrach au semnat recent un acord care permite ultimei sa participe in opt proiecte de exploatare a gazelor naturale din Rusia.

[c:1:s]In schimb, Gazprom urmeaza sa se extinda in sectorul gazelor petroliere lichefiate (GPL), tintind astfel noi piete din Europa si America de Nord.

De fapt, majoritatea analistilor estimeaza ca un OPEC al gazelor va servi intereselor Moscovei doar in sensul cresterii dependentei Europei de livrarile de resurse dinspre Rusia.

“Moscova este interesata sa puna presiune pe Europa, deoarece disfunctionalitatile din ultimul an in livrarile de petrol si de gaze dinspre Rusia au aratat ca Occidentul incepe sa caute alternative”, se arata intr-un recent raport al The Economist Intelligence Unit.

“Ori Gazpromul nu prea are alternative unde sa isi vinda gazele decit inspre Europa si Turcia, carora le livreaza circa o treime din productia sa, dar de unde obtine 70 la suta din venituri. Rusia a inceput sa vorbeasca de diversificarea rutelor de export si spre China, numai ca constructia unei noi conducte este extrem de costisitoare”., se mai arata in analiza EIU.

OPEC vs UE

Securitatea energetica a Europei e un subiect la ordinea zilei. El a devenit o preocupare chiar si pentru NATO, potrivit declaratiilor secretarul general al organizatiei transatlantice, Jaap de Hoop Scheffer, aflat in vizita la Bucuresti la sfirsitul anului trecut.

Un raport confidential al NATO, avertiza asupra intentiilor Rusiei de a constitui un cartel al gazelor naturale, in care sa implice Algeria si alti mari producatori.

Initiativa era considerata extrem de periculoasa pentru independenta energetica a Uniunii Europene, care importa 25% din gazele naturale din Rusia si 10% din Algeria, dar si pentru echilibrul geopolitic al Europei de Est, unde Rusia isi impune punctul de vedere prin santaj economic.

Europa a inceput deja sa ia in calcul variante de reducere a dependentei de gazul rusesc, iar masurile - ramase pina acum la nivelul vointei politice - inclus: interconectarea retelelor de transport la nivelul tuturor tarilor UE, construirea de noi conducte care sa le Europa occidentala de Norvegia, construirea de noi terminale GPL.

Pentru analistii din domeniul energiei, UE trebuie sa se gindeasca intai la masuri alternative la gazul rusesc si abia apoi sa se teama de preconizatul OPEC al gazelor.

[c:2:d]“Pentru Uniunea Europeana, problema acestui ipotetic cartel se refera in special la masura in care aceasta organizatie ar intari pozitiile de negociere a doi mari exportatori, Rusia si Algeria. Actiunile unor tari ca Iranul sau Venezuela sunt mai putin relevante pentru UE.

Exista insa si cel putin doua aspecte de natura sa atenueze pericolul - la care se gandeste oricine, chiar fara s-o spuna - utilizarii unui astfel de cartel in scopuri politice de catre tarile mentionate.

Am mai spus-o si altadata: dependenta importator-exportator este una biunivoca. Mai mult, in comparatie bunaoara cu petrolul, gazele naturale nu sunt la fel de "globalizate", sunt o marfa care se vinde pe plan local/regional si care, in plus, se stocheaza mai greu”, spune analistul Catalin Dimofte.

In opinia sa, exportatorii de gaze depend acum mai mult de fluxurile financiare din partea importatorilor, in timp ce a crescut capacitatea ultimilor de a "strange cureaua" si a rezista pe termen scurt fara gaze, iar pe termen mediu si lung de a dezvolta alternative.

Dimofte crede ca e putin probabil ca sa se repete scenariul socului petrolier determinat de OPEC. “Acel eveniment, care ar putea concura cu sanse la titlul de prim semn major al globalizarii, a prins Occidentul complet nepregatit.

In ciuda efectelor economice si sociale dramatice pe care le-a avut pe termen scurt, in cele din urma socul a fost depasit, iar din acea disputa Occidentul a iesit in ultima instanta mai puternic.

Repetarea acelei situatii limita, de-asta data in domeniul gazelor, n-ar mai avea acelasi impact. Asta o stiu desigur si exportatorii, asa incat e foarte indoielnic ca vor risca un conflict deschis cu importatorii”.

In ceea ce priveste Romania, riscurile legate de infiintarea unui OPEC al gazelor nu sunt previzibile. In opinia lui Catalin Dimofte problema noastra este ca importam gaze exclusiv din Rusia si, “in afara de declaratii pe cat de belicoase, pe-atat de pompoase, , dar toate in ultima instanta inutile, n-am facut niciodata nimic ca sa

reducem aceasta dependenta”.

“Pe termen scurt n-avem nici o alternativa la importurile de gaz rusesc, asa incat, cu sau fara acest cartel al gazului, tot de Rusia vom depinde si-n continuare”, spune Dimofte.

El spera doar ca acest eveniment sa duca la fapte concrete “in doua directii cu mult mai importante decat gasirea de surse alternative de gaze, un agent energetic primar care oricum e pe cale de epuizare”.

“Vorbesc de eficienta energetica, la care stam foarte prost, respectiv de surse alternative si eventual regenerabile de energie”, apreciaza Catalin Dimofte.