Ca la chemarea unei goarne de tabla ieftina si oxidata, au iesit la vedere doua defecte adinci, despre care am crezut multa vreme ca sint ale poporului meu, dar despre care imi dau tot mai bine seama ca sint, de fapt, ale politicienilor sai: pizma si prostia.
Predictibil pentru oricine este familiarizat cu presa romaneasca, titlurile si stilul de redactare a informatiei au fost ceva de genul „Basescu isi trage avion“. Jurnalistilor li se pare ca acest stil are doua virtuti: e inteligent-mistocaresc si vinde. Politicienii au preluat tema cu stil cu tot si i-au adaugat un plus de mucegai.
Se prezuma ca un soi de ura de clasa trebuie sa musteasca, mereu, cind vorbim despre privilegiile puternicilor zilei. Adesea, prea adesea, ei abuzeaza in aceasta materie. De aceasta data insa, informatia dedusa oprobriului public nu are nimic scandalos. Abia dupa ce pesedistii si liberalii au pus achizitionarea avionului in legatura cu pensiile intreaga poveste a devenit penibila.
Adica, presedintele ia avion, dar nu vrea sa mareasca pensiile. Ideea subintinsa este ca presedintele prefera sa cheltuiasca banii publici pentru avionul prezidential mai degraba decit pentru pensii. Presedintele replica: achizitia avionului nu e initiativa lui, ci a Guvernului, premierul avizind proiectul.
Premierul reactioneaza cu o ciudata hermeneutica administrativa: a aviza nu inseamna a aproba. Disputa in jurul semnificatiei avizelor are deja traditie la noi. Presedintele nu prea semneaza ce vrea premierul, iar premierul nu avizeaza ce vrea presedintele. Cei doi nu se avizeaza, in general, unul pe celalalt.
Adevarul trebuie spus. Presedintele Romaniei - indiferent cine este acela, aceeasi era situatia si in vremea dlor Iliescu si Constantinescu - calatoreste cu un avion jenant.
Aeronava prezidentiala este invechita, ofera tuturor pasagerilor un confort inferior celui de pe avioanele de linie, nici vorba de mijloace sofisticate de protectie si nu are minimumul de dotare pentru ca seful statului sa poata lucra in timpul calatoriei. Daca presedintele vrea sa discute, simultan, cu mai mult de patru persoane, trebuie sa o faca stind in picioare, pe culoarul dintre scaune.
Ma mir ca jurnalistii, care il insotesc adesea pe presedinte - repet, nu numai pe dl Basescu - si care sint in stare sa puna pe prima pagina stirea bomba ca la o anumita ambasada nu au fost sandwich-uri suficiente, nu scriu despre conditiile precare din aeronava prezidentiala. Un avion gen Air Force One chiar ne trebuie.
Tema abuzului de avioane a mai aparut, recent. Cind cu excursia intelectualilor la Neptun. Si atunci, ca si acum, gesturi de totala normalitate sint prezentate publicului spre indignare, drept abuzuri ciocoiesti, dovezi de huzur pe banii publici, probe ale ipocriziei prezidentiale.
Ma intreb, doar, cit de ingust trebuie sa fie un politician care chiar crede ca, in acest fel, il poate cobori pe dl Basescu in sondaje?
In plina vara, halucinam in seceta de subiecte: fantoma avionului prezidential seaca resursele bugetare pentru pensii! Sigur ca pensiile trebuie marite.
Dar mai avem si alte probleme nationale: traseul energetic dinspre Asia trebuie sa treaca prin Romania, nationala trebuie sa se califice la mondiale, razboiul din Irak trebuie cistigat, medicamentele compensate trebuie sa ajunga tuturor celor indrituiti, votul uninominal trebuie introdus, Constitutia trebuie schimbata etc.
Cum seceta de subiecte va continua, astept legatura dintre avionul prezidential si fiecare dintre aceste teme.
