Are 27 de ani si lumea din Caracal ii spune “domn' doctor”, pentru ca are o clinica medicala si 2 farmacii. Din cele trei domenii care il atrageau, acestea sunt afacerile care s-au concretizat. "Imaginati-va cum ar fi sa produci energie electrica sau sa faci cercetare si inovatie la Caracal," spune "doctorul" absolvent de ASE, Cosmin Radulescu.

G.G: Cand te-ai apucat de afaceri? Cu cati bani ai inceput primul business?

Cosmin Radulescu: Primul pas serios facut in acest sens a fost la 21 de ani, in 2004, cu un magazin de telefonie mobila. Am facut rost de vreo 100 milioane de lei vechi, am amenajat spatiul si am pus putina marfa in el. Apoi lucrurile au evoluat, am devenit subdealer al unei companii de telefonie mobila si de aici, cu munca si cu un personal extraordinar, dar si cu foarte mult noroc lucrurile au mers destul de bine.

G.G.: Cum ai facut rost de bani pentru primul business?

C.R.: Ca orice poveste foarte vesela sau foarte trista am inceput prin a ma imprumuta. O afacere fara o continua sursa de cash este foarte dificil de sustinut. La inceput ajungi sa te imprumuti si la angajati.

G.G.: Ti-ai ales un domeniu profitabil, daca stii cum sa il manageriezi. Ce studii ai?

C.R.: Facultatea de Management din cadrul ASE Bucuresti.

G.G.: Acum detii o clinica si doua farmacii in Caracal - cum te-ai decis asupra acestor investitii?

C.R.: Din cele trei domenii care ma atrageau, acestea sunt afacerile care s-au concretizat. Imaginati-va cum ar fi sa produci energie electrica sau sa faci cercetare si inovatie la Caracal. Ma tenteaza, dar poate la urmatorul interviu.

G.G.: La cat se ridica investitia totala pentru centrul medical?

C.R.: Au fost aproximativ 230.000 euro la inceput si inca vreo 80.000 ulterior. Dar suntem abia la inceput. Avem doar doi ani si cred ca nu o sa ne oprim aici.

In plus, nu suntem mari cheltuitori. Am adunat capital de la o afacere la alta si i-am reinvestit. Daca am mai avut nevoie am imprumutat, avem prieteni, exista banci, credite. Totdeauna s-a gasit cineva care sa ne ajute pentru ca banii primiti i-am reinvestit, nu i-am pus in ceva care mergea pe pierdere.

G.G.: Cine s-a ocupat de angajari, de contabilitate, de programari la inceput?

C.R.: Angajarile intotdeauna le fac eu. Este mult mai usor sa ma critic sau sa ma felicit pe mine in legatura cu personalul. De contabilitate ne-am ocupat tot noi pana ne-am dezvoltat si apoi am inceput sa colaboram cu o firma de audit, contabilitate si consultanta. Cat despre programari le-am introdus inca de la inceput indiferent de numarul de pacienti, pentru a avea un mai bun control al timpului si al calitatii serviciului medical. Acum ar fi imposibil fara.

Sunt 2 calitati pe care viitorii mei angajati trebuie sa le aiba si care pentru mine sunt definitorii: sa isi doreasca sa munceasca si sa faca din pasiune ceea ce fac. Restul se invata, se asimileaza pe parcurs. Atunci cand faci o selectie de personal nu trebuie sa urmaresti ceva deja pregatit. Eu consider ca trebuie sa iti alegi oameni pasionati, cu care sa poti lucra bine si pe care sa ii formezi dupa gustul tau, sa munceasca in ritmul tau.

G.G.: Cat timp ti-a luat sa te obisnuiesti cu specificul afacerii tale, cat ai citit, cum te-ai documentat?

C.R.: Partea de administrare a businessului reprezinta tot cifre indiferent de domeniul in care iti desfasori activitatea. Problema a fost cand am demarat afacerea si trebuia sa fii economist, medic de laborator, medic internist, ginecolog, endocrinolog, etc. Am citit si am muncit foarte mult jumatate de an inainte de a deschide clinica si aproximativ un an dupa. Si acum fac asta, dar cantitatea de informatii noi, specifice afacerii, este mai mica si mai usor de asimilat. Probabil si obisnuinta si frumusetea afacerii.

Pentru mine a fost important sa citesc si sa ma documentez pentru ca am vrut sa stiu cu ce am de-a face. In plus este un domeniu despre care nu prea gasesti informatii, persoane sau institutii care sa te ajute. Sunt niste ordine, sunt niste legi care iti spun cum sa iti faci business-ul, elaborate fie de minister, fie de Casa Nationala sau Directia de Sanatate Publica, si fiecare le interpreteaza cum vrea. Este foarte dificil sa ii impaci pe toti, sa te impaci si pe tine. Sa stii ca munca ta este apreciata, ca esti un manager bun.

G.G.: Lumea pe strada iti spune "Domnule Doctor"?

C.R.: Da, da! Chiar si nepotica mea imi spune "doctole". Lumea ma opreste pe strada si ma intreaba de analize, de tratamente. Cateodata se supara pentru ca le raspund ca nu sunt in masura sa le dau diverse sfaturi sau informatii.

G.G.: Esti perceput altfel de cand esti manager? Lumea de pe strada, prietenii te vad altfel?

C.R.: Da, mai morocanos, mai suparat, mai necajit. Noi avem alte probleme fata de tinerii de varsta noastra. Eu am acum 27 de ani. Si mai e ceva, sunt privit ca un tinerel care a inceput o afacere cu bani dubiosi. Oamenii cred ca fie am comis o ilegalitate, fie este cineva in spatele nostru, dar asta se intampla in orice oras mic. Inca exista perceptia ca este imposibil ca cineva sa reuseasca prin munca. Nimeni nu se gandeste ca poate te-ai imprumutat, poate ai facut un credit sau poate chiar ai succes in afaceri.

G.G.: Mergi pe profit?

C.R.: Cum am spus, noi avem abia doi ani si cred ca o sa mai treaca cel putin doi pana sa putem vorbi de un profit al afacerii. Pe de alta parte, pentru ca actionarii sa inregistreze un castig ma gandesc ca acest lucru se va intampla la un eventual exit, deoarece este un business unde in permanenta se investeste pentru a mentine o calitate si o competitivitate a serviciilor.

G.G.: Care este pasul urmator in afacerea ta?

C.R.: In domeniul medical urmatorul pas il reprezinta investitia intr-un spital axat pe o specialitate sau pe o categorie de pacienti. Este evolutia fireasca a businessului si totodata o provocare foarte mare pentru mine. Eu cred ca o sa fie un spital de pediatrie. Visul meu este, insa o afacere in energie electrica, este un domeniu foarte frumos. Si dupa asta imi doresc sa fac ceva in cercetare si inovatie.

G.G.: Tot in Caracal?

C.R.: Nu, nu mai vreau sa stau foarte mult aici. O sa plec impreuna cu familia mea intr-un loc care sa ne permita sa ne dezvoltam ideile. Nu am gasit inca acel loc, dar il cautam. Afacerile nu cunosc teritorii, frontiere, deci sper sa nu ne fie foarte greu.

G.G.: Sumarizeaza ideea din spatele business-ului tau actual intr-o fraza.

C.R.: Sanatatea nu poate sa vina decat din suflet!

G.G.: Este afacerea, asa cum este ea acum, ceea ce iti imaginai ca va fi la inceput? Cum a evoluat fata de perceptia ta initiala?

C.R.: Afacerea mea este foarte frumoasa si plina de provocari si odata ce ai luat contact cu ea iti este foarte greu sa iti doresti altceva. Este cum credeam ca va fi. Nu am crezut niciodata, in schimb, ca in momentul in care faci afaceri in Romania poate sa fie asa cumplit. Noi depindem de bugetul de stat si problemele pe care le avem sunt de acolo. Este foarte greu sa prognozezi ceva sau sa-ti bugetezi ceva cand totul se schimba foarte alert si cateodata lipsit de logica. Dar politicienii sunt economisti cum sunt si piloti si probabil ca este normal sa fim in permanenta intr-o agitatie si “reforma”!

G.G.: Se poate vorbi de regrete?

C.R.: Nu, sub nicio forma. E doar nesiguranta. Cand simti ca lucrurile nu mai depind doar de tine, cand in afacerea ta intervin niste factori pe care nu ii poti controla, dar te influenteaza, atunci se instaleaza o stare de nesiguranta. Nici greutati nu le putem spune, peste greutati am invatat sa trec.

Pin prisma afacerii, lucram foarte mult cu statul, cu institutii care te constrang. Sa iti dau un exemplu: de la 4,2% din PIB la sanatate ti se aloca 3,8%, cand oricum 4,8 era foarte putin. Tu iti prognozezi un anumit buget si anumite cheltuieli pe o anumita suma de bani, si, dintr-o data, ti se reduce totul cu 40-50%. Nu te simti foarte bine.

G.G.: Esti mai fericit acum decat erai inainte de a incepe aceasta afacere?

C.R.: Normal, este foarte frumos sa creezi.