Știrile și alertele cu urși care coboară în localități au devenit frecvente în ultimii ani în județele de munte. Din 2021, Guvernul a permis alungarea și chiar împușcarea urșilor care vin în localități, însă măsura, dincolo de o rezolvare punctuală, nu a limitat fenomenul. De ce în ultimii ani urșii coboară mult mai mult în localități? Ce măsuri au dat rezultate în alte țări și au dus cu adevărat la limitarea fenomenului? Am discutat cu Mihai Zotta, directorul de conservare al fundației Conservation Carpathia, care în ultimii ani s-a implicat în gestionarea problemei în comunitățile locale din Argeș.

Ursi din RomaniaFoto: Kutizoltan, Dreamstime.com

Informația pe scurt

• Principalul motiv pentru care urșii vin în localități este hrana.
• Din 2016, după ce vânarea urșilor pentru trofee a fost interzisă, gestionarii fondurilor cinegetice nu au mai dat urșilor hrană specifică, astfel că au fost nevoiți să caute hrana în altă parte.
• Culesul intensiv al ciupercilor și fructelor de pădure din ultimii ani au lăsat urșii cu tot mai puțină hrană.
• Din cauza schimbărilor climatice tot mai puțini urși intră în hibernare iarna, astfel că nevoia de hrană este mai mare.
• Gunoiul aruncat la marginea satelor sau tomberoanele nesecurizate, dar și livezile neculese sunt principalele atracții pentru urși.
• Din experiența orașelor din Canada și Statele Unite, rezolvarea sustenabilă a problemei este eliminarea atracțiilor pentru care urșii vin în localități.

HotNews.ro: De ce urșii vin tot mai des în sate și orașe în loc să stea în pădure? A fost tot timpul această problemă sau a apărut în ultimii ani? A crescut numărul urșilor?

Mihai Zotta: Este o problemă complexă. După cum se știe, timp de 70-80 de ani, urșii au fost hrăniți în Munții Carpați, în zecile - sutele de observatoare care existau pe teritoriul țării, în ocoalele silvice din zona montană. Gestionarii fondurilor cinegetice, care erau ocoale silvice sau Asociația generală a vânătorilor, le dădeau hrană specifică. În acești zeci de ani a fost permisă hrănirea inclusiv cu cadavre de animale. Când murea un cal sau o vacă în sat era automat dus la un astfel de observator. Astfel, de-a lungul a generații de urși s-a creat un obicei. Pentru urși a fost bine, i-a ajutat să supraviețuiască în condițiile severe din Carpați, dar le-a favorizat și o anumită rată de înmulțire și de menținere a populației și, de asemenea, probabil că le-a creat și acest obicei de a primi hrană. Din 2016, când s-a redus foarte mult posibilitatea de a vâna un urs pentru trofeu, gestionarii fondurilor cinegetice, fie că a fost statul român, fie gestionari privați, nu au mai oferit această hrană, din punct de vedere financiar nu a mai fost rentabil pentru ei.

Iar după 2007, nu a mai fost voie să se ducă în pădure cadavre de animale și produse zaharoase de sinteză.

De ce?

Pentru că a fost și asta o modă dăunătoare pentru sănătatea urșilor, se duceau în pădure la un moment dat ciocolate expirate, bomboane, de multe ori cu tot cu ambalaje, lucru care afecta sănătatea urșilor și mediul. Totuși, în momentul în care această hrană destinată urșilor s-a redus foarte mult, întâi în 2007, apoi în 2016, parte din acești urși care erau obișnuiți să obțină mâncarea ușor, și un anumit tip de mâncare, au început să o caute și în altă parte, în sate, orașe, la marginea drumului.

Într-adevăr, în continuare gestionarii fondurilor cinegetice sunt obligați să ofere hrană, iarna, în pădure, pentru celelalte animale sălbatice, și mai beneficiază și urșii. De exemplu, în momentul în care pui porumb pentru cerb, mistreț sau alt animal, vor beneficia și urșii, dar nu a mai existat totuși această hrană dedicată urșilor, care era în cantități mari, pusă special pentru urși, o hrană care să atragă ursul.

Dincolo de acest lucu, o altă parte a problemei este că populația de urs crește. Nu știu cât de corecte sunt, dar sunt statistici care spun că în România sporul natural la populația de urs este de 10%. Poate că este mai mare. Aici apar și niște fenomene pe care le vedem cu toții, sunt schimbările climatice, iarna nu mai este suficient de rece ca toți urșii să hiberneze. De exemplu, anul acesta o mare parte din masculi nu au intrat în hibernare, doar femelele gestante sau cu pui mici. În momentul în care nu intră în hibernare au nevoie de hrană și merg să o caute.

De la un timp se pare că ursoaicele în loc să fete unul sau doi pui, sunt mai frecvent ursoaice cu 3 pui. Totuși, chiar și cu acest spor de 10% nu cred că din 2016 până acum a crescut populația de urși de trei ori, așa cum au spus anumite persoane. Ministerul Mediului face acum un studiu, în care sunt implicați și gestionarii fondurilor cinegetice, privind populația de urși și se încearcă un recensământ pe baza unor analize genetice. Facem și noi la fundație un astfel de recensământ pe o suprafață de 100.000 ha, vom avea cifrele în 2-3 ani și ne va ajuta la managementul zonei. Se colectează excremente și fire de păr lăsate de urși și se analizează la un laborator genetic din Ljubljana. Ministerul cred că lucrează cu un laborator din Norvegia. Inventarul Ministerului a început anul trecut și va dura 3 ani.

O altă parte a problemei este colectarea fructelor de pădure și a ciupercilor. Tot timpul s-au colectat fructe de pădure și ciuperci, dar în ultimii ani presiunea a crescut și se colectează foarte mult, poate nu atât fructe de pădure cât ciuperci, de firme specializate, cu culegători pe toate văile, toți versanții, este un proces care nu este chiar foarte bine verificat, și aici Ministerul a avut o inițiativă de a face un ordin de ministru care să reglementeze mai bine situația, dar nu s-a reușit.

Mai este problema fragmentării habitatelor, s-au extins și se extind în extravilan localitățile, se construiește mult.

Mai este și problema deșeurilor, nu sunt colectate cum trebuie. Această problemă este foarte mare în comunitățile rurale. Cel puțin în zona noastră (Argeș) colectarea deșeurilor este în mare parte rezolvată, însă mai apar probleme legat de deșeurile animale. Există o anumită categorie de deșeuri animale care nu se poate valorifica, și mai ales în zonele unde sunt crescători de animale, de exemplu oi, gândiți-vă în perioada Paștelui câți miei se sacrifică, pielea nu se vinde, copitele nu se valorifică. Conform legislației de mediu, acestea trebuie incinerate, dar fiindcă costul incinerării este ridicat, de multe ori aceste deșeuri ajung în pădure, la marginea satului, și sunt o atracție irezistibilă pentru urși. Și apoi ne întrebăm de ce ajunge ursul în sat.

O altă problemă este managementul livezilor pentru că, vă dau un exemplu, sunt anumite sate unde populația îmbătrânește și au rămas oameni bătrâni care nu pot culege fructele, le lasă să cadă pe jos, iar fructele în putrefacție sunt o atracție irezistibilă pentru urși. Deci există surse de atractanți în comunitățile locale.

Ce ar trebui să facem ca să rezolvăm problema urșilor? Împușcarea lor este o soluție?

Noi ce încercăm să aplicăm modelele de succes din alte țări care au probleme similare. Există o practică deja, în special în Statele Unite și Canada, Bear Smart Communities, în care s-au creat niște ghiduri de bună practică. Comunitățile locale care doresc să intre în această asociație trebuie să urmeze niște pași. Se creează un comitet voluntar de oameni responsabili din aceste localități, care decid că trebuie să facă ceva ca urșii să nu mai vină în sat, se face o analiză a problemei, de ce vin urșii în localități, de exemplu că sunt deșeuri animale sau deșeuri menajere necolectate, apoi se face un plan de management. Se stabilesc niște măsuri, se dau hotărâri de Consiliu Local care stabilesc aceste regului.

Măsurile vizează în principal eliminarea atractanților pentru urși din comunitate. Adică management mai bun al deșeurilor, eliminarea atracțiilor legate de pomii fructiferi, apoi măsuri de prevenție: garduri electrice, arme pe bază de sunete și lumini, care descurajează ursul să se apropie de o anumită zonă.

Ce a făcut în ultimii ani Conservation Carpathia pentru a ajuta comunitățile care au probleme cu urșii?

Noi, în ultimii ani, am instalat foarte multe garduri electrice, în fiecare an instalăm garduri electrice la fermieri, le dăm în custodie aceste garduri electrice pentru două-trei luni. Și avem și un sistem interesant, dacă în perioada asta de 2-3 luni sunt de acord să-și cumpere ei generatorul, le lăsăm gardul. De ce facem acest lucru, ca să putem împrumuta generatorul altcuiva. Mai dăm pubele cu lacăt și protejate de gard electric, nu putem da pubele fiecărui fermier, aceste publele sunt destinate pentru cei cu mai multe deșeuri, pensiuni, ferme.

Sfătuim comunitățile locale legat de eliminarea acestor surse de atracție pentru urși. Avem un program de creștere a câinilor ciobănești carpatini pe care îi dăm gratuit fermierilor. De ce? Acești ciobănești carpatini sunt aproape pe cale de dispariție. Acesta era un câine care proteja animalele domestice, dar nu era agresiv cu omul. Probabil ați auzit că în fiecare vară sunt probleme cu turiști care merg în zonele montane, pe lângă stâne și sunt atacați de câini. În loc de acest ciobănesc carpatin au adus alți câini, niște ciobănești de prin Asia, tot felul de rase, care păzesc animalele, dar sunt agresivi și cu omul.

În una din localități am început să creăm niște puncte speciale de colectare a deșeurilor animale, un fel de stații de transfer - de exemplu pentru piei de oi, capete, copite - protejate corespunzător, iar deșeurile vor fi preluate de câteva ori pe săptămână de o firmă cu incinerator. Este un parteneriat cu Primăria în care fiecare parte contribuie și fizic și financiar.

Mai avem și campanii de informare, care ajută până la un punct, dar oamenii vor să vadă și un ajutor practic. În momentul în care o primărie nu are pe moment capacitatea financiară și tehnică de a sigura astfel de lucruri, încercăm să intervenim și să-i ajutăm să rezolve problema, măcar pentru început.

Problema și rezistența vine din faptul că de multe ori oamenii văd ca singura rezolvare a situației omorârea urșilor, soluția simplă care nu este normală și nu mai poate fi aplicată în niciun caz într-o țară membră UE. Lumea trebuie să înțeleagă că nu mai putem să ieșim așa și să împușcăm urșii ci trebuie să găsim un echilibru, să facem niște pași pentru prevenirea atacurilor urșilor.

Trendul este spere o cunoaștere mai bună a situației și rezolvarea conflictelor.

Funcționează legislația dedicată gestionării problemei urșilor?

Vă referiți la Ordonanța 81/2021 care a permis în primul an relocarea urșilor, apoi eliminarea urșilor care făceau probleme în comunitățile locale? Partea bună este că această ordonanță îți oferă posibilitatea să rezolvi niște probleme, dacă există un pic de organizare și de pregătire, aduce un plus de corectitudine prin faptul că cei care decid eliminarea urșilor sunt o echipă de intervenție, nu numai o persoană sau numai gestionarul fondului cinegetic, ci este vorba de primar, gestionarul fondului cinegetic, jandarmerie, medic veterinar. Cam din aceste persoane este formată echipa.

Foarte important a fost faptul că după 112 vine echipa de intervenție. Sigur, apar și greutăți, nu poate interveni nimeni din partea Primăriei în afară de primar și viceprimar, nu pot să delege pe nimeni, și uneori niciunul nu este disponibil noaptea din motive obiective. Cei mai organizați sunt jandarmii, care oricând pot să asigure 3 schimburi.

Dacă vorbim de partea de management cinegetic, Ordonanța prevede ca gestionarii fondului cinegetic să aibă un contract încheiat cu autoritățile locale, prin care prestează acest serviciu și fac parte din echipele de intervenții. A fost lăsată o portiță, în sensul că Primăriile pot încheia cu gestionarii, nu scrie nicăieri că primăria sau gestionarul sunt obligați să încheie aceste contracte.

În cazul în care nu încheie contract gestionarul fondului cinegetic, automat, din echipa de intervenție face parte Garda forestieră. Inițial, Garda Forestieră, din motive obiective, nu a fost pregătită, nu a avut personal pregătit, arme în dotare, să fie organizați în 2-3 schimburi, să intervină oricând, au existat niște sincope. Nu știu cum a rezolvat Ordonanța problemele în diferite părți ale țării însă în Argeș, unde avem pădure, avem contracte încheiate cu câteva primării, este vorba despre Rucăr, Stoienești, Lerești și Boghia de Sus, unde practic, ca gestionari ai fondurilor cinegetice, am intervenit în echipele de intervenție.

Vreau să spun că este o activitate dificilă. Am ajuns și la situații extreme, în 3 cazuri a trebuit să ajungem la eliminarea urșilor, care s-a făcut în sat. Nu este singurul mod în care se pot rezolva problemele, dar să știți că această ordonanță a ajutat pentru că oferă posibilitatea acestor intervenții șin obligativitatea de intervenție rapidă în cazul problemelor stringente cu apel la 112.

Câți urși sunt în România și ce planuri are ministrul Mediului cu ei

România are o populaţie de urs brun cuprinsă între 7.536 şi 8.093 de exemplare, conform rezultatelor primului studiu privind numărul de urși bruni din țara noastră, a anunțat la începutul lunii aprilie, ministrul Mediului, Tanczos Barna. Densitatea medie este 11 exemplare la 100 de kilometri pătraţi. În unele regiuni, densitatea este mult peste densitatea medie, habitatul preferat de populaţia de urs fiind Curbura Carpaţilor. Un studiu realizat în anul 2016 estima minimum 5.900 şi maximum 6.500 de exemplare de urs la nivel naţional.

• „Din studiu reiese că avem o creştere constantă a populaţiei de urs din România. Fiind un studiu ştiinţific, nu este loc de păreri personale. (...)
• Punctul de vedere al Ministerului Mediului este că o creştere constantă a populaţiei de urs din România generează o creştere constantă a interacţiunilor, a conflictelor om-urs şi o creştere constantă a numărului şi valorii pagubelor generate de această specie. Aceste lucruri se văd din plăţile pe care le facem anual, se văd din numărul de dosare de pagubă, din rapoartele făcute împreună cu celelalte instituţii”, a afirmat Tanczos Barna, citat de News.ro, la începutul lunii aprilie.
  

El a anunţat că a pregătit un nou ordin de ministru care va fi semnat până în 15 mai şi care va prevedea „cotele de prevenţie” în cazul populaţiei de urs. Anul trecut, aceste cote au fost de 140 de exemplare, din care în cursul anului au fost recoltate peste 70 de exemplare, numărul crescând la 89 de exemplare până în prezent. Documentul, care va fi pus curând în consultare publică, prevede o cotă de prevenţie mai mare decât anul trecut, ministrul explicând că această decizie este luată având în vedere creşterea populaţiei de urs.

Tanczos a susținut că vor fi stabilite, la alocarea cotelor de prevenţie, criterii precum numărul de atacuri, numărul dosarelor de pagubă, densitatea populaţiei de urs, va fi stabilită o formulă de calcul care va fi aplicată ca atare, pentru a se elimina ”intervenţia subiectivă” în alocarea acestor cote de prevenţie.

Trofeele foarte valoroase vor fi interzise la scoaterea din ţară, se impun raportări periodice din partea Gărzilor Forestiere şi prelevare de probe genetice pentru analize care să intre în baza de date, se vor preleva probe parazitologice care vor ajuta la crearea unei imagini de ansamblu cu privire la starea de sănătate a populaţiei de urs, sunt prevederi ale proiectului de ordin.

Din 2016 până în 2022, au fost recoltate 444 de exemplare de urs brun în România. Ministrul a făcut referire şi la rezultatele Ordonanţei 81, care permite intervenţii imediate în cazul apariţiei animalelor în zonele locuite de om.

• „Ordonanţa de Urgenţă 81, care a fost aspru criticată că va duce la un măcel şi va duce la intervenţii necontrolate ale omului în populaţia de urs, îşi arată efectele benefice: nu există nicio dată care să confirme aceste temeri menţionate în perioada respectivă.
• Nici 5% din intervenţii nu sunt de recoltare. Avem 25 de extrageri, în doi ani de zile, din totalul de 500 de intervenţii în baza Ordonanţei 81.
• Peste 80% din intervenţii sunt intervenţii de alungare şi undeva la 10% sunt intervenţii de relocare. Încă o dată: 471 de alungări, 66 de relocări şi doar 25 de extrageri în doi ani de zile pe baza Ordonanţei 81, sunt cifre oficiale şi demonstrează că această măsură de intervenţie imediată a ajutat comunităţile locale. (...) Cred că este unul dintre elementele de succes din pachetul nostru de măsuri”, a susținut ministrul.

Județele cu cele mai mari probleme generate de urși

Tanczos a făcut publice date legate de judeţele cu cele mai multe probleme provocate de urs în ultimii patru-cinci ani, fiind vorba despre Braşov, Harghita, Prahova, Argeş, Bacău.

Cele mai multe relocări s-au făcut în judeţul Harghita, mai ales din Băile Tuşnad, unde în doi ani toate exemplarele de urs care intrau în oraş au fost relocate. În Harghita şi Covasna s-au făcut cele mai multe extrageri imediate, în alte judeţe fiind raportate câte o extragere în cazul apariţiei urşilor în zone locuite.

În ultimii 4 ani, statul a plătit peste 21 de milioane de lei pentru pagubele făcute de urşi. Ministrul a precizat că, dacă în 2020 şi 2021 numărul apelurilor la 112 care sesizau apariţia urşilor a crescut, din 2022 numărul acestora a început să scadă.

Bani de la stat pentru garduri electrice

Conform acestuia, din Fondul de Mediu vor fi finanţate proiecte pentru gestionarea populaţiei de urs, săptămâna viitoare începând înscrierea în program. Vor fi finanţate garduri electrice, beneficiarii putând fi primării, persoane juridice, companii din agricultură, asociaţii, persoane fizice, instituţii publice care au suprafeţe ce trebuie protejate de urs.

Pentru persoanele fizice suma maximă care poate fi alocată este de 15.000 de lei, pentru persoane juridice este de 500.000 de lei, iar pentru autorităţi publice este de un milion de lei. Instituţiile centrale care deţin suprafeţe care trebuie protejate pot primi cinci milioane de lei. Anul acesta, beneficiarii vor putea instala primele garduri finanţate prin acest program.

Conform acestuia, este în derulare un proiect de monitorizare prin probe genetice a populaţiei de urs, finanţat din fonduri europene, iar în cadrul acestuia au fost prelevate 1.200 de probe genetice din 18.000 stabilite drept ţintă.

Tanczos a mai afirmat că managementul populaţiei de urs este ”una dintre cele mai mari provocări” pentru ministerul de resort.