Primaria Capitalei a pus in dezbatere publica Planul Urbanistic Zonal care stabileste cum va arata pasajul rutier subteran de la Piata Presei Libere. Potrivit documentului, pasajul se va realiza pe un singur sens - dinspre DN1 spre Soseaua Kiseleff. Mai exact, pasajul va intra in subteran de pe Soseaua Bucuresti-Ploiesti, dupa Fantana Miorita, va trece pe sub Piata Presei Libere unde se va bifurca si va iesi pe Soseaua Kiseleff, in zona strandului Tineretului, si pe bd. Marasti imediat dupa cele doua turnuri gemene de la Piata Presei. Pentru acest pasaj Primaria Capitalei ar urma sa plateasca 18 milioane de euro. In plus, municipalitatea doreste sa construiasca si un pasaj subteran pentru pietoni. Societatea civila se opune realizarii pasajului rutier pe motiv ca distruge bd. Kiseleff. Dupa finalizarea dezbaterii publice, planul urbanistic urmeaza sa fie supus la vot in Consiliul General al Municipiului Bucuresti.
documente
Planul Urbanistic Zonala Pasaj Piata Presei
(8 Iul 2013) PDF, 21MB
"Zona Pietei Presei Libere, datorita convergentei unor fluxuri importante de vehicule si pietoni si a unor linii de transport public se numara printre zonele unde se manifesta disfunctii majore. Avand in vedere concluziile studiului de circulatie se propune realizarea unui complex subteran compus din pasaj rutier pe relatia Soseaua Bucuresti-Ploiesti-Bd. Kiseleff cu ramificatie pe Bd. Marasti(Piata Montreal) si pasaj pietonal cu rol de nod intermodal de transport public. Pasajul pietonal va realiza subtraversarea pietei pe orice directie si va asigura legatura dintre statiile de transport public de suprafata cu statia magistralei 6 de metrou", se arata in expunerea de motive a proiectului.
Potrivit municipalitatii, prin realizarea acestui proiect se asigura imbunatatirea infrastructurii, reabilitarea si marirea capacitatilor retelelor publice edilitare, cresterea performantei transportului public. "Se urmareste totodata realizarea unor spatii publice de calitate corespunzator dimensionate pentru deservirea fluxurilor pietonale", se mai arata in expunerea de motive a proiectului.
Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat in mai multe randuri ca lucrarile la Pasajul de la Piata Presei vor incepe in acest an, in buget fiind prevazuti 15 milioane de lei din cei 18 milioane de euro cat costa lucrarea.
Primaria Capitalei a facut deja licitatie pentru construirea Pasajului rutier de la Casa Presei, contractul in valoare de circa 18 milioane de euro fiind atribuit consortiului SC Apolodor Demolari, Eurovia Construct International, TEHCON & Edilitare si Infrastructura si SC Consitrans SRL, pe 8 mai 2011.
Filiala Bucuresti a Ordinului Arhitectilor a cerut Ministerului Culturii, in 2011, clasarea bulevardelor Kiseleff si Aviatorilor ca monumente istorice. Cererea a fost respinsa, ministerul aproband doar construirea celor doua pasaje subterane de la Piata Charles de Gaulle si Piata Presei Libere. Daca Ministerul Culturii ar fi aprobat clasarea celor doua bulevarde, construirea pasajelor nu ar mai fi fost posibila.
Mai multi arhitecti si ONG-isti s-au opus de-a lungul timpului construirii celor doua pasaje:
Andrei Pippidi, istoric si membru in Comisia Nationala a Monumentelor Istorice: "In momentul acesta inteleg ca problema este cum se vor face aceste pasaje. Este dupa parerea mea o pozitie gresita. Ele nu trebuie facute pentru nimic in lume. Este unul dintre putinele colturi ale orasului care ramasese relativ neatins. Eu sunt primul care isi recunoaste o vina, deoarece atunci cand a venit domnul primar general la CNMI si ne-a implorat sa inlocuim caldaramul cu asfalt, am crezut ca se poate face aceasta concesie, pe care o regret. Dar, in orice caz, am putut vedea adevarul zicalei, ca daca dai un deget, ti se ia pe urma mana intreaga. Consider ca este gresit ca cele doua pasaje sa fie amplasate acolo, deoarece aceasta scobire de cartita fie sub cursul principal al strazii, fie sub vegetatia de pe margine va distruge peisajul. Nu se mai poate reface pe urma. Este o iluzie sau o ipocrizie sa ni se spuna ca dupa cateva luni, un an, se acopera, se pune la loc, si parca nu ar fi fost. Nu ne mai putem lasa pacaliti".
Mircea Ochinciuc, presedintele filialei Bucuresti a Ordinului Arhitectilor din Romania: "Aceste pasaje vor mari accesibilitatea si viteza de deplasare a automobilelor catre centrul Bucurestiului, insa cu pretul distrugerii unor ample zone verzi, de promenada si de socializare din aceste bulevarde, care ii dau o valoare urbanistica si arhitecturala de necontestat. Decizia ministrului Culturii este lipsita de orice argument stiintific si ma conduce la concluzia ca Ministerul Culturii nu protejeaza, asa cum s-ar cuveni, valorile si patrimoniul acestui oras".
Dan Marin, membru in Comisia Tehnica de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei: "Nimeni nu-si pune problema sa faca pasaje subterane pe Champs Elysee. Orasul inseamna mai mult decit semafoare, borduri si pasaje denivelate".
Roxana Wring, presedinta Asociatiei PRODOMO: "Noi am facut deja numeroase sesizari, am informat si riveranii, am raspandit si fluturasi. Riveranii, cei cu care am vorbit, sunt impotriva acestor pasaje pentru ca vor modifica substantial caracterul de promenada al celor doua bulevarde. Parerea noastra este ca va fi un atentat la patrimoniul Bucurestiului, un masacru. Se va distruge spatiul verde, se va distruge aspectul transversal al bulevardelor. Bucurestiul are doua bulevarde de promenada: Kiseleff si Aviatorilor. Aceste doua pasaje le vor distruge".
Istoria bulevardului Kiseleff
- primele referiri la Soseaua Kiseleff apar in secolul XVIII cand drumul purta numele de Aleea Baneasa;
- Aleea Baneasa s-a dezvoltat in prelungirea Caii Victoriei, fostul Pod al Mogosoaiei, inaugurat la sfarsitul secolului al XVIII-lea si care facea legatura intre palatul lui Constantin Brancoveanu, plasat in vecinatatea Pietei Unirii si resedinta sa extraurbana de la Mogosoaia;
- prima mentionare a lucrarilor de amenajare ale traseului soselei Kiseleff a fost facuta, in scris, in 1833. "In data de 2 martie a acestui an, marele vornic Grigore Filipescu raporta generalului Kiseleff faptul ca „s-a savarsit aleaua cea mare din Capul Soselei Podului Mogosoii pana la Baneasca, remaind cusur numai asternerea cu nisip si rasadirea copacilor de pe laturi, care si acestea au inceput a se lucra”. Aceasta afirmatie se pare ca a fost facuta insa fara o acoperire reala, in perioada ulterioara, pana tarziu spre mijlocul secolului al XIX-lea, amenajarile facute in timpul lui Nicolae Mavrogheni la sfarsitul secolului al XVIII-lea, ramanand neschimbate. Spre 1840, lucrarile de amenajare ale soselei incepute in 1832, erau inca neterminate", se arata in studiul istoric facut de Nicolae Lascu pentru clasarera bd. Kiseleff.
- la inceputul anilor ’40 ai secolului al XIX-lea Adunarea Obsteasca si domnitorul Bibescu hotarau, prin adoptarea unei legi, sa ridice o statuie dedicata generalului P. D. Kiseleff, pe locul fostului Teatru National de pe Podul Mogosoaiei, ca semn de recunostinta pentru beneficiile aduse tarii, in perioada guvernoratului sau. Kiseleff a refuzat insa aceasta onoare, propunand in loc realizarea unei „lucrari de folos obstesc”. "Probabil urmand dorinta fostului guvernator, domnitorul Gheorghe Bibescu initia inceperea in apropierea viitoarei pieti a Victoriei, de o parte si de alta a aleii de promenada, trasarea unui parc conceput si realizat de peisagistul de origine germana Karl Friedrich Wilhelm Meyer (1814-1852). Contractul pentru amenajarea gradinii fusese semnat cu Meyer in decembrie 1844, planurile fiind gata in anul urmator, cand a fost inceputa si executia lucrarilor. (...) Probabil din aceasta perioada se pastreaza si proiectul nedatat, semnat de inginerul topograf A. Zane, care include organizarea unui prim tronson al soselei. (...) La acest moment plantatiile nu erau inca realizate (cu toate ca inceperea plantarii de arbori fusese anuntata in „Buletin, gazeta oficiala” in luna aprilie 1844), caci in partea de jos a planului se pastreaza calculul numarului de salcami care urmau sa fie rasaditi. La 1843 nu „erau de pastrat decat santurile si soseaua din mijloc, intre statia de trasuri initiala si cea finala, aflate la 600 de stanjeni una de cealalta (aproximativ 200 m)", scrie in studiul istoric facut de Nicolae Lascu.
- extinderea traseului soselei Kiseleff spre nord a continuat imediat dupa 1860. "In planurile ridicate la inceputul anilor ’90 ai secolului al XIX-lea, soseaua Kiseleff apare figurata in aceeasi maniera ca in planurile anterioare, rondul al II-lea, unde urma sa fie construit Arcul de Triumf, precum si imprejurimile acestuia fiind configurate abia in a doua jumatate a ultimei decade a secolului al XIX-lea. In aceasta etapa, soseaua era formata dintr-un drum central destinat trasurilor, completat de doua alei pe fiecare latura – pe partea dreapta era o alee pentru pietoni si una pentru calareti, in timp ce pe partea stanga era prevazuta o alee pentru pietoni si una pentru biciclisti", se arata in studiul facut de Nicolae Lascu.
- Arcul de Triumf a fost inaugurat in 1922. "In ziua finalizarii Primului Razboi Mondial, armatele romana si franceza, in frunte cu regele Ferdinand I si generalul Berthelot, si-au facut intrarea in Capitala. Ocazia a reprezentat unul dintre prilejurile de construire si amenajare a unor scenografii menite sa puna in evidenta importanta momentului. Actiunile de acest fel au continuat si in anii urmatori sub coordonarea „Comisiunii pentru Organizarea Serbarilor incoronarei”, organism creat in 1920 in scopul pregatirii festivitatilor care urmau sa aiba loc in 1922. Comisia hotara ridicarea a doua monumente comemorative:„Catedrala Reintregirii Neamului” de la Alba Iulia si Arcul de Triumf din Bucuresti. Catedrala urma sa adaposteasca slujba incoronarii, iar Arcul, urma sa creeze scenografia pentru intrarea triumfala in capitala tarii a primului rege al Romaniei intregite. Prin „Conventiunea” incheiata la 17 martie 1921, elaborarea proiectelor si conducerea lucrarilor Arcului de Triumf au fost incredintate, fara un concurs prealabil, arhitectului Petre Antonescu. Actiunile declansate au facut obiectul preocuparilor guvernamentale, construirea celor doua monumente fiind coordonata de primul ministru de atunci – generalul Averescu si de ministrul de razboi generalul Ion Rascanu. Lucrarile au fost executate de „intreprinderile Generale Technice Inginer Tiberiu Eremie” si au costat in jur de 3 milioane de lei. in 1921 se stabilise turnarea fundatiilor si ridicarea scheletului structural din beton armat, urmand ca inchiderile (cu exceptia bazei unde fusese utilizat granit de Deva) sa fie realizate din materiale cu un grad limitat de rezistenta in timp. Arcul de triumf a fost inaugurat in dimineata zilei de 16 octombrie 1922, a doua zi dupa incoronarea de la Alba Iulia. Avand o silueta diferita de cea a constructiei care se pastreaza in prezent, Arcul de Triumf inaugurat in 1922 (plansa 16) era rezultatul contributiei mai multor artisti de marca ai momentului. Astfel pe langa contributia arhitectului Petre Antonescu, autor al proiectului, au mai fost implicati o serie de artisti plastici care au realizat decorul sculptat. Acestia au fost sculptorii Storck, Matauanu, Medrea, Paciurea, Spaethe, Severin, Iordanescu si Jalea", scrie in studiul istoric realizat de Nicolae Lascu. Dupa prima iarna, constructia s-a degradat vizibil. Lucrarile de reabilitare au fost incepute si finalizate in 1936.
- modernizarea tronsonului cuprins intre rondul al III-lea din vecinatatea fantanei Miorita, a fost intreprinsa in a doua jumatate a deceniului al patrulea al secolului al XX-lea, inaugurarea acestuia fiind facuta la 13 iulie 1939.
- "in perioada care a urmat celui de-al Doilea Razboi Mondial interesul pentru aceasta zona a fost mult diminuat: “gradina Kiseleff a capatat aspectul unui parc natural, salbaticit, pe care trecatorul il crede ramasita unei vechi paduri, fara sa banuiasca inceputurile sale reale din 1843-45 intr-o campie stearpa si mocirloasa”. Cu toate acestea zona adiacenta traseului carosabil a continuat sa suscite atentia, ramanand un reper urban important. Pastrarea pana in prezent a caracteristicilor definitorii ale zonei, au contribuit in mare parte la mentinerea interesului autoritatilor privind reabilitarea zonei", termina istoria bulevardului, Nicolae Lascu.
Citeste si:
- Comisia Nationala a Monumentelor Istorice a avizat construirea pasajelor rutiere de la Piata Presei Libere si Charles de Gaulle. ONG-urile protesteaza
- VIDEO Ministrul Culturii a refuzat clasarea bulevardelor Aviatorilor, Kiseleff si Prezan si a avizat amplasarea a doua pasaje rutiere, subterane, la Piata Charles de Gaulle si Piata Presei
4
27
