Moartea este o fateta a realitatii cu care se confrunta fiecare dintre noi, mai devreme sau mai tarziu. Nu putem sa nu recunoastem ca si noua, adultilor, ne e greu sa o acceptam, dar si mai greu este sa le explicam copiilor de ce o fiinta draga dispare definitiv din viata lor. Cel mai adesea, cei mici se confrunta prima oara cu aceasta disparitie atunci cand animalul preferat moare, iar modul in care reactioneaza depinde in mare masura de varsta si nivelul lor de dezvoltare.

Multi dintre noi ezitam sa vorbim de moarte, in special in prezenta celor mici. Dar moartea este un fenomen inevitabil, pe care trebuie sa il acceptam. La fel trebuie sa faca si copiii nostri, iar rolul adultilor este sa ii ajute sa treaca cat mai usor peste acest moment dificil.

Copiii devin constienti de moarte cu mult timp inainte ca noi sa ne dam seama. Ei vad pasari, insecte sau animale moarte pe marginea drumului, aud despre moarte in povesti sau la televizor si o includ in jocurile lor. Astfel, copiii devin constienti de existenta mortii si, chiar daca nu inteleg foarte bine despre ce e vorba, au nenumarate curiozitati si intrebari.

Este adevarat ca, in mod natural, majoritatea oamenilor evita sa discute despre lucrurile neplacute care ne inconjoara, dar, uneori, asemenea discutii sunt cele care se vor dovedi cele mai utile mai tarziu, cand inevitabilul s-a produs. Mai mult, copiii sunt foarte buni psihologi. Ei interpreteaza cu usurinta comunicarea non-verbala si remarca atunci cand evitam sa discutam despre ceva suparator.

Pentru copii, evitarea subiectului poate transmite un mesaj: “Daca mama si tata nu pot vorbi despre asta, atunci trebuie sa fie vorba despre ceva foarte rau, asa ca mai bine nu vorbesc nici eu”. Astfel, in loc sa ne protejam copiii printr-o asemenea atitudine, mai curand ii ingrijoram si incurajam lipsa de comunicare.

Pe de alta parte, nu e intelept nici sa oferim copiilor niste informatii pe care ei probabil nu le inteleg inca sau nu vor sa le afle. Ca de fiecare data cand ne confruntam cu un subiect delicat, cea mai buna solutie este sa gasim un echilibru si sa ii incurajam sa comunice. Echilibrul acesta nu este niciodata usor de obtinut si se gaseste undeva intre evitarea subiectului si confruntarea directa cu el. In incercarea noastra de a atinge acest echilibru putem incerca:

• sa fim receptivi la dorinta lor de a comunica, atunci cand se simt pregatiti;
• sa nu punem niste bariere i-ar putea descuraja sa comunice subiecte delicate;
• sa le oferim explicatii cat mai oneste cand este vorba de ceva care ne supara foarte tare;
• sa ii ascultam si sa le acceptam sentimentele;
• sa nu evitam raspunsurile spunandu-le ca sunt prea mici ca sa inteleaga;
• sa incercam sa le dam raspunsuri scurte si simple, mai apropiate de nivelul lor de intelegere.

De obicei, este mai usor sa vorbim despre moarte cand suntem mai putin implicati emotional - abordand, de pilda, moartea unor flori, insecte, pasari. Unii copii, la varste fragede, se arata foarte curiosi vizavi de moartea animalelor si insectelor. Ei pot sa isi doreasca sa examineze indeaproape cadavrele si sa puna intrebari detaliate despre ce se intampla concret cu fiintele moarte. Desi noua ni se poate parea macabru, aceasta este o oportunitate pentru cei mici sa afle amanunte despre mecanismul mortii, fara ca discutia sa aiba o mare incarcatura emotionala. Ei nu trebuie sa se simta vinovati sau rusinati de curiozitatea lor.

Copiii mici inteleg cel mai bine cum stau lucrurile. Ei gandesc in termeni specifici, concreti. Atunci cand moartea le este explicata ca un “somn” sau o “calatorile indelungata” ei se pot astepta ca decedatul sa se trezeasca sau sa se intoarca acasa. Copiii foarte mici vad moartea ca pe un fenomen reversibil, asa cum este adesea prezentata in desenele animate. Ei pot pune intrebari de genul “Cand se intoarce catelul meu?”, iar noi vom fi nevoiti sa le explicam din nou, si din nou, cu rabdare: “Catelul a murit, asta inseamna ca el nu va mai trai cu noi de acum incolo, dar ne vom aminti totdeauna de el”.

La varste mici, pana la cinci – sase ani, copiii pot simti nevoia repete intrebarile. Aceasta atitudine ii ajuta sa stranga cat mai multe amanunte despre fenomenul care ii intereseaza si sa se convinga ca lucrurile nu s-au schimbat cu nimic de ultima data cand au intrebat. In plus, multi dintre ei au tendinta sa creada ca gandurile si sentimentele lor influenteaza lumea din jur. Astfel, se pot simti vinovati de moartea unor fiinte dragi. Un copil care si-a certat catelul chiar inainte ca acesta sa fie calcat de masina se poate considera responsabil de moartea acestuia.

Nu uitati ca, chiar la varste foarte mici, copiii simt efectele pierderii si tristetea, dar nu au intotdeauna cuvintele necesare pentru a-si exprima sentimentele. Dupa varsta de sase ani, copiii pot experimenta teama, ca raspuns la vestea unei morti. Ei se tem ca acelasi lucru se poate intampla si altora sau lor insisi. Desi la aceasta varsta ei isi pot pune mai bine in cuvinte ceea ce simt, ei nu inteleg in totalitate faptul ca moartea este un fenomen natural, care li se intampla tuturor fiintelor vii. De aceea, sinceritatea raspunsurilor noastre si caldura sufleteasca cu care ii inconjuram sunt esentiale pentru ca cei mici sa isi regaseasca linistea.

Cum, cand si cine anunta copilul de moartea cuiva apropiat

• Copilul trebuie sa afle vestea de la o persoana apropiata din punct de vedere emotional, de exemplu unul din parinti sau bunici;
• Alegeti un loc unde sa nu fiti deranjati sau intrerupti din discutie;
• Anuntul trebuie facut in termeni cat mai concreti. E bine sa evitati sa-i spuneti copilului “bunicul o sa doarma mult timp” sau “a plecat foarte departe”;
• E bine sa evitati sa linistiti copilul cu fraze precum “toate ranile se vindeca cu timpul” sau “totul va fi bine”. Copilul nu poate intelege profunzimea acestor afirmatii. De mai mult ajutor este sa le aratati ca le intelegeti sentimentele: “Stiu ca e o veste foarte trista”.
• Fiti efectiv alaturi de ei. Aratati-va disponibilitatea sa le raspundeti la toate intrebarile si sa ii sustineti cand au nevoie;
• Pastrati linistea si asteptati. Uneori copiii au nevoie de mai mult timp pana sa inteleaga ce s-a intamplat.

Moartea ii afecteaza pe adolescenti intr-un mod profund diferit pentru ca, pentru prima data, incep sa inteleaga cu adevarat ca moartea este ceva care se intampla tututor la un moment dat. Vestea mortii cuiva poate sa le ofere posibilitatea sa isi contureze si examineze propriile pareri si credinte despre viata si sensul ei. Multi adolescenti isi cauta singuri raspunsurile, prin autointrospectie sau chiar constiinta spirituala.

Din nou, cel mai important lucru este comunicarea. Lasati adolescentul sa isi exprime emotiile. Ei pot experimenta, in acele clipe, teama, vina, tristetea, depresia sau furia. Incurajarile si prezenta noastra, atat emotionala cat si fizica, pot fi o mana de ajutor foarte valoroasa, care ii ajuta sa depaseasca mai usor momentele greu de suportat.

Moartea este greu de indurat, la orice varsta. Amintiti-va ca cel mai bun lucru pe care il puteti face ca parinti sau apropiati ai copiilor este sa fiti mereu sinceri cu ei, sa le dati timpul si linistea necesara sa puna intrebari si sa gaseasca raspunsuri. Aratati-le ca ii iubiti si ca sunteti acolo de fiecare data cand au nevoie de sprijin.

Citeste tot articolul pe MedLive.ro.