Somaj vs. somer
Ca, probabil, majoritatea femeilor care raman brusc fara un loc de munca, in prima faza nu m-am gandit la somaj. Primele doua saptamani le-am vazut ca pe un concediu bine meritat. Apoi m-am apucat de cautat un job cu exigenta cuiva care spera nu la ceea ce a avut, ci la ceva superior. O slujba mai bine platita si cu program flexibil nu-i strica nimanui la o adica.
Desigur, in conditiile economice actuale, nu dureaza mult pana sa te loveasca realitatea in fata. M-am reprofilat pe a vana niste slujbe mai prost platite, cu program mai lung, dar nu m-am dezis de cerinta eliminatorie: aceea de a-mi aduce satisfactii morale.A urmat ceva la care nu m-as fi gandit… refuzul pe motiv de supracalificare. Ajunsa aici, m-am resemnat cu ideea ca am dat totusi niste bani la stat si e dreptul meu sa primesc somaj pana imi gasesc ceva de lucru.
Gandire absolut corecta. Desi sunt sanse la fel de mari sa-ti gasesti ceva de lucru pana sa primesti somaj. Totul incepe cu o informare temeinica. Nu intrebati un prieten/o prietena despre ce a avut nevoie pentru ca sunt sanse mari ca la circa de care apartineti sa doreasca alte documente, pe principiul „cate bordeie, atatea obiceie”.
Eu una am mers pe mana unei cunostinte, ceea ce nu m-a costat decat un drum dus-intors la stimabila Agentie Teritoriala pentru Ocuparea Fortei de Munca. Nu-i nimic, miscarea face bine! Am aflat ca pe langa actele gen certificat de nastere, de casatorie, de divort, diplome de studii si alte asemenea mai am nevoie si de o adeverinta de la circa financiara care sa demonstreze ca nu realizez alte venituri in afara salariului, adeverinta de la medic si o anume adeverinta de la fostul angajator cu veniturile realizate.
Zis si facut. Adeverinta de la medic nu costa decat 20 de lei avand in vedere ca nu mai eram contribuabila la fondul de sanatate. E valabila o luna.
Cu adeverinta de la fostul loc de munca s-a rezolvat usor: un drum pana in Corbeanca, 30 de minute asteptare si pretiosul document mi-a fost inmanat. La circa financiara a fost ceva mai distractiv… se pare ca desi mi-am depus declaratii pe drepturi de autor pana in 2007, baza lor de date nu era de acord.
Conform doamnei de la ghiseu, nu am depus niciodata vreo declaratie. Desigur, asta nu inseamna alta alergatura, dupa cum v-ati fi putut imagina, ci doar completarea a enspe declaratii deoarece toate datele erau deja la ei, eu nu trebuia decat sa copiez cu exactitate cifrele existente in calculatorul institutiei. Fiind acum cu toate datoriile in regula, am fost chemata doua zile mai tarziu pentru ridicarea adeverintei de somaj.
Inarmata cu un dosar intreg de copii si originale, m-am prezentat pentru a fi luata in evidenta la agentia locala. La ora 10 dimineata erau 13 oameni in asteptare. A intrat si un al 14-lea, dar a fost sfatuit politicos sa revina a doua zi, mai devreme, deoarece institutia se inchide la ora 18 si nu mai are nicio sansa sa intre in ziua respectiva. O vreme a intrat cam un om pe ora, apoi ritmul a crescut la doi!
Am fost fericita sa intru dupa numai 4 ore, mi-au fost verificate actele si, in bunul spirit romanesc, a urmat: „Va lipseste o adeverinta”… Se pare ca nu e necesara adeverinta de la ultimul angajator, cat veniturile pe ultimele 12 luni lucrate. Aveam un an fara 4 zile…
Pentru zilele lipsa mai aveam nevoie de o adeverinta de la penultimul loc de munca. A durat o luna sa mi se dea foaia cu pricina, dar am sarbatorit refacandu-mi adeverinta medicala ce expirase intre timp.
De aici pana la somaj nu a mai fost decat un pas. Alte cateva ore la coada, 50 de minute in biroul unei doamne functionar public si eram somera cu acte in regula. In fiecare luna trebuie sa ma prezint la agentia locala pentru a primi o stampiluta pe carnetul de somer.
In numai o luna si ceva urma sa primesc primii 200 de lei. Peste alte doua luni si ceva voi lua somajul intreg – 450 de lei. Nu, nu se dau bani retroactiv, am fost avertizata in repetate randuri. Dar ce mai conteaza, la asemenea sume traiesc boiereste mult timp de acum incolo.
Citeste tot articolul pe SmartWoman.ro.
